Cât i se mai dă cuvântul lui Dragomir?

Mass-media, manipulatoare de centrifugat creiere, are o obsesie patologică pentru spusele lui Dumitru Dragomir. I se mai înfige mult microfonul sub nas?

Tribuna taxează, papagalii din studiouri mereu fandează, ridicându-i Oracolului mingea la fileu

Tribuna taxează, papagalii din studiouri fandează, mereu ridicându-i Oracolului mingea la fileu

 

 

Oracolul ne-a servit-o și pe ultima, desigur, prin intermediul celor care-i mediatizează trăirile, susținând sus și tare cauza unei Ligi 1 tot cu 18 competitoare, reflex de conservare, continuitate și camaraderie de pe vremea ”Cooperativei”. Erau multe și bune în sistemul-circuit, pentru buzunarele și interesele unora.

Ei bine, atâtea culise machiavelice au pus peste ani alde teapa sa la cale, practic împotriva noțiunii de sport, încât au mai rămas puține de furat, sărăcitul biet fotbal românesc fiind nevoit să se restrângă în cele din urmă la un număr mai mic de grupări în elită.

Cauză și efect. Milițică și dregătorii săi au pauperizat fotbalul pentru a-și umfla burțile și conturile, nenorociții de ei, căpușe și trântori ai sportului, și cu girul gângav al unor reporteri, moderatori și realizatori de alienante talk-show-uri care le-au sorbit sezon de sezon vorbele unsuroase, iar după ei potopul.

Liga 1 e în colaps valoric și financiar, cu fotbaliști, și nu doar jucători, încăpând la enumerare pe-o fițuică, dar și dependentă de sumele din drepturile de televizare precum terorismul alianței militar-corporatiste nord-americane la scară mondială de opiumul afgan, însă întrebarea e cine cu scaun la cap mai vizionează acest îndoielnic produs, Liga post-Milițică!? Și cât dispreț mai pot avea oare până și în ziua de astăzi față de bieții iubitori ai fotbalului cei care încă mai decid să-i dea cuvântul unui fost șef al așa-zisei Ligi Profesioniste de Fotbal, care nici mai mult, nici mai puțin decât a tot insistat fervent peste ani și a împins călușul pe gura suporterilor prin tot soiul de îngrădiri și aberații legislative, cu un întreg alfabet de restricții și interdicții!?!?!

Foștii conducători ai fotbalului mioritic, de la FRF și LPF, cu cohortele lor, au denaturat în asemenea hal acest sport rege în Carpați, încât a mai rămas o schijă din el, la capitolele nivel valoric, integritate, credibilitate și prosperitate.

Fotbalul ”Daciada” și-a avut cântecul de lebădă și s-a propus ideea cu 14 cluburi în Liga 1, cu toate frigurile ce-l trec pe fostul ”Maradona din Carpați”, însă unuia dintre gropari i s-a furișat din nou microfonul sub nas, pentru a apăra cu ochii bulbucați inertul sistem corupt în 18.

O avea România una dintre cele mai numeroase populații europene, dar fotbalul i s-a scofâlcit, optsprezece prim-divizionare fiind de ceva vreme mult prea mult pentru o nație cam pe butuci, cu mari probleme economico-financiare, inclusiv în sport, care-și târâie zilele cu stadioanele ca și goale.

Într-adevăr, dacă nu s-ar fi tăiat cu bună știință picioarele multor centre de tradiție din fotbalul nostru, lingându-și acum rănile la limita subzistenței sau în anonimat, atunci ar mai fi avut rost o ligă de elită cu 18 competitoare, dar așa, cu umpluturi cel mai adesea de carton, iar Unirea Urziceni a fost un caz clasic de plimbare de bani având drept biet vehicul fotbalul, mai bine nu.

Opinez că și 14 sunt multe, dacă număr câți ar mai fi conducătorii de ispravă și de încredere din sistem, jucătorii care chiar sunt și fotbaliști, antrenorii care nu sunt afiliați la morișca de rotație a cadrelor, arbitrii care nu împart dreptatea cu un spirit egocentric și narcisist, stadioanele care sunt chiar puse la punct și care se umplu măcar pe un sfert când nu trece pe-acolo caravana stelistă, cuferele pline de plus-produs ale cluburilor, agenții care nu vând iluzii și nu în ultimul rând reporterii și jurnaliștii care și spun adevărul gol-goluț, și nu se învârt în jurul acelorași plictisitoare clișee și personaje. Dintre care Milițică ar fi unul care într-o societate sănătoasă ar trebui grabnic aruncat la groapa istoriei, trecut pe linie moartă și ignorat fățiș, dar și cu o viguroasă scuturare în prealabil.

Câtă vreme însă, căci doar e, vorba aceea, democrație, Milițică mai are totuși spațiu de emisie la toate cele pe care le-a pus în trecut la cale, ieșirea din vrie e ca și imposibilă. Bruiază pe când alții ar trebui să asaneze la sânge. Și n-o fac.

Propagatorii maximelor acestui ins sunt la rândul lor prizonieri ai acelorași mentalități, și nu sunt singurii, ci doar în acest caz, din păcate un eșantion semnificativ al mass-media din România dăinuind, și încă bine, tocmai în scopul de a mistifica, dezinforma și ține paravanul jocurilor de culise practicate la niveluri dintre cele mai înalte, pe plan autohton dar nu numai, exclusiv în interesul detestabilelor și îndoielnicelor elite oligarhice, captive ahtierii de a-și conserva puterea și influența.

Cu ăștia ne-am pricopsit în somnul rațiunii, lăsându-i să se atrofieze prin umflare la stadiul de bestii și monștri, și cu ăștia defilăm. Să ne fie de bine, să-i mediatizăm și să ne tot stea în gât vorbele lor goale.

Dar mai bine luați-vă totuși de mână, moderatorilor și reporterilor, cu Mitică al vostru, și rămâneți pe-o băncuță în parc! Sau și mai bine, chiar undeva la un vorbitor, față în față.

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


cinci + 3 =