Ce prostii se mai spun?

La început de an, când faza pe grupe valorice în Liga 1 răsare la orizont, se reaprind și discuțiile. Fără a lipsi câte-o perlă a gândirii…

Și normal, precum la început de 2016 și 2017, de când cu introducerea sistemului competițional cu play-off și play-out în elita fotbalistică, tot mai multe voci au luat la țintă în special aberanta stipulare a înjumătățirii punctelor acumulate după sezonul regular, operație efectuată înaintea startului pe grupe valorice. Iar numele contestatarilor nu sunt deloc de neglijat, ba din contră.

Sporttim a ridicat problema încă de la aflarea veștii privitoare la introducerea noului sistem competițional, cândva prin vara lui 2015, și a deschis atunci acolada minusurilor induse, printre care și cel al înjumătățirii punctelor, dar nu numai, măcar la fel de contradictoriu fiind și dezechilibrul numeric între cele două grupe valorice, tocmai formațiile mai modeste din 7-14 fiind supuse unui supliciu adițional de 4 meciuri în plus în program, iar în cazul celei ajunse la baraj, a încă două. Și ar mai fi și alte aspecte, asupra cărora nu mai revenim, alta fiind acum remarca.

În tot cazul, antrenorii campioanelor naționale de când cu noul sistem competițional au luat în vizor inadecvata stipulare a înjumătățirii punctelor după retur, și anume Șumudică și Hagi, iar în actuala ediție li s-a alăturat și Dan Petrescu, tehnician al liderului CFR Cluj, de remarcat pe de altă parte la modul general fiind aspectul că problema a fost cel mai adesea ridicată dinspre formații care resimțeau cel mai acut parcă nedreapta știrbire a zestrei, în schimb fără prea mari și multe luări de poziție din partea unor grupări din zone ierarhice să zicem ”neutre”. Implicit, eventuale sesizări ale acestora din urmă ar fi cântărit mai greu tocmai prin caracterul lor ca și dezinteresat în raport cu realitatea imediată, probate fiind așadar și prin acest caz vorbele interesul poartă fesul, cu perfectă acoperire, dar nici acesta nu este răspunsul la întrebarea din titlu.

Se cam merge așadar anual după cum bate vântul în privința percepției stipulărilor din noul regulament, în funcție de circumstanțele fiecărei formații, și nu la unison, dar ideal ar fi ca respectivele grupări care pe moment se simt cele mai văduvite să și treacă de la vorbe la fapte, prin a solicita îndreptarea strâmbelor decizii din urmă cu aproape 3 ani. Pentru care s-a optat în special sub influența lobby-ului celor cu drepturile de difuzare, cu pretextul creșterii atractivității întrecerii, iar faptul că sugestiile au venit dinspre acea zonă parafează o realitate cruntă pentru fotbalul românesc, legată de dependența multor cluburi de respectivele încasări.

Și anume că banii vărsați dinspre televiziuni sunt într-atât de importanți pentru susținerea activității cluburilor încât cântăresc de fapt mult mai greu decât punctele cu sudoare adjudecate pe gazon, care constituie rodul activității în sine dar și care pot fi la o adică înjumătățite prin vrerea cu iz experimental a celor cu pâinea și cuțitul în mână, sumele fiind așadar un suficient stimulent dar chiar și un căluș în gura cluburilor, nevoite să înghită în sec.

În fine… Ce prostii totuși se mai zic în jurul focului repornit la ora fazei pe grupe valorice?

Astăzi s-a pomenit despre jocul CS U Craiova – ACS Poli, de la încheierea returului, ca fiind unul amical, într-o interogație cum că ce mare impact ar mai avea rezultatul, din moment ce punctele vor fi oricum înjumătățite înaintea fazei pe grupe valorice. Cuvântul ”amical” n-avea ce căuta, iar aritmetica unora e chiar cu virgulă.

Căci craiovenii dețin 50 de puncte iar în cazul unei victorii vineri ar strânge 53, ceea ce le-ar conferi chiar și prin înjumătățirea lor cu rotunjirea stipulată de regulament un viitor total de 27 de puncte la startul grupei valorice 1-6, cu alte cuvinte cu două puncte în plus față de zestrea cu care ar porni în play-off în cazul unui eșec cu timișorenii. Iar 2 > 1,5…

Aspect valabil în egală măsură și pentru bănățeni, în cazul să zicem al unui succes în Bănie. La ora actuală cu 26 de puncte, așadar 13 prin înjumătățire, ACS Poli ar putea demara în play-out cu un maxim de 15 puncte în cazul victoriei în deplasare în Oltenia, care ar propulsa-o la 29 de puncte după 26 de etape. Așadar tot cu două puncte în plus. Iar 2 > 1,5…

Dar cel mai sugestiv este cazul unei remize, punctul obținut de fiecare formație în ultima rundă a returului echivalând tot cu unul și în zestrea de start în play-off respectiv play-out. Așadar n-ar fi vorba despre vreo înjumătățire, câtuși de puțin, ci, ba din contră, despre un întreg. Un punct vineri seară în retur echivalează pentru fiecare grupare tot cu un punct și în perspectiva fazei pe grupe valorice, chiar și după înjumătățire. QED.

Iar cât de important poate fi un singur punct a sugerat finish-ul la mustață al fazei play-out din ediția trecută, cu răsturnări de situații în ultimele minute ale jocurilor disputate de la aceeași oră, ba chiar în prelungiri, în cazul celui de la Botoșani. Situații decisive, de a fi sau a nu fi în Liga 1, conturate la limită…

Pertinența este vitală în niște vremuri sufocate de superficialitate, clișee, false impresii și banal. N-ar fi rău s-o exersăm.

Și ca o completare, s-ar putea ca și pentru cel de-al treilea sezon la rând nu mai puțin de 5 dintre cele opt protagoniste din play-out să fie aceleași, precum în primăvara din 2016 și 2017, și anume din Botoșani, Chiajna, Iași, Timișoara și Voluntari. Acrite probabil deja până acum de familiaritatea plictisitoare a celor câte 4 partide directe pe stagiune, fiecare cu fiecare, ceea ce – nu-i așa? – nu poate decât spori dramatic atractivitatea competiției, atât de dorită de inițiatorii inovațiilor.

 

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ trei = 9