Chiar atât de mult îi încurcă pe unii Centrele?

FRF are bubele-i majore dar Centrele de Excelență se numără indubitabil între puținele-i plusuri, meritând a fi tratate ca atare.

Și nu târâte la rândul lor în mizerul război tot mai deschis dintre LPF și Federația Română de Fotbal, ca muniție pentru armele de atac și contraatac. Fără doar și poate, ascuțindu-se lupta dintre cele două foruri, ”Centrelor” li se caută nod în papură prin prisma unor amănunte în special de ordin tehnic, și în orice caz rezolvabile, deloc un capăt de țară, când de fapt rezultatele activității practice a acestor demersuri federale își arată deja încetișor primele roade, chiar mai devreme decât te-ai putea aștepta în raport cu răbdarea necesară la sădirea sectorului juvenil.

Așadar, într-un fotbal românesc asfixiat de nevoia de regenerare de la baze și în care activitatea se derulează în general între stadii de inerție, subzistență și semi-avarie, iată însă că totuși până și uneia dintre puținele raze de speranță cu bătaie spre viitor i se obturează traiectoria firească, târâtă la nivelul mlaștinii unor frecușuri la vârf nefolositoare acestei discipline, atât ca imagine a jocului cât și ca stabilitate a fenomenului.

Anterior multora, Sporttim a fost extrem de sceptic încă dinaintea eventualității ulterior conturate în privința învestirii lui Burleanu ca președinte federal, cu trupa sa, poate singurul plus veritabil detectându-l în necesara ieșire din scenă a lui Sandu, iar majoritatea pașilor noii conduceri doar au confirmat drept cât se poate de întemeiată neîncrederea inițială, precizare necesară într-o nație roasă de subiectivitate pentru a nu fi suspectați de oarecare partizanat, însă una dintre puținele încercări cu cap, rost și potențial plus-valoric răzbătând în acești ultimi ani din bâjbâielile FRF poate fi asociată tocmai cu ideea lansării Centrelor de Excelență, deloc genială dar în orice caz benefică.

În toată vraiștea moștenită și perpetuată în fotbalul românesc, Centrele de Excelență sunt poli și oaze de mai bine, plusuri care trebuie crescute cu grijă, dar în orice caz nu puricate de terți cârcotași pentru tehnicități care pe de-o parte pot fi rezolvate iar pe de altă parte sunt chiar nimicuri în comparație cu mizeriile afectând din plin peste ani acest domeniu.

La câte nelegiuiri majore s-au derulat în numele sportului rege din România, cu un negativ impact inducând indirect în timp inclusiv însăși necesitatea lansării acestor ”Centre”, este absolut ridicolă folosirea speței CIS-ului ”pepinierelor” federale ca motiv de suspiciune la adresa activității și utilității acestui demers din partea FRF.

Dar Centrele de Excelență au fost luate așadar drept prizoniere în încercarea unora de reglare a conturilor cu FRF iar pe de altă parte par a sta fățiș în coasta altora, interesați să alimenteze și influențeze discursul potrivnic acestor ”pepiniere”.

Documentația inițială pentru demararea acestui proiect s-a depus în vederea recunoașterii ca atare a activității, ce-i drept poate nu perfect, dar în orice caz perfectibilă, iar pe de altă parte și mult mai important, cei direct implicați și-au văzut sârguincios de treabă, cu rezultate vizibile cu ochiul liber pentru orice om de bună credință.

Doi ani în care niște juniori de 2000 selecționați din bruma de la diverse cluburi au progresat valoric de la stadiul mai mult decât îndoielnic la care se regăseau în bătătura respectivelor grupări, la cel de viitori juniori A care ar putea spera la ceva carieră după absolvire. Și doar timpul va putea aduce confirmări, însă este absolut auto-defetist pentru un fotbal cu un picior în groapă să devină contestatar al uneia dintre variantele de evadare din sărăcia cu gamă largă a acestei discipline.

Resursele financiare investite pentru proptirea ”Centrelor” parvin dinspre UEFA iar unii ar trebui de fapt să spună bogdaproste că mai răsăriți juniori din generațiile 2000 și mai nou 2001 ar putea fi definitiv câștigați de partea fotbalului, semnele fiind bune cel puțin prin prisma celui de la Timișoara și vizavi de experiența internațională acumulată deja într-un număr mai mare de întreceri cu tentă bilaterală, a juca la modul regulat cu sparring-partners din spațiul ex-iugoslav fiind mană cerească.

Cu alte cuvinte, CIS-ul ”Centrelor” o fi o deficiență, care oricum își poate găsi fără probleme rezolvarea, simple amănunte în înscrisuri, însă cum în teorie suntem foarte tari iar practica ne omoară, tocmai activitatea practică și rezultatele sale sunt argumente indubitabile în apărarea acestui demers care trebuie lăsat în liniște și pace să crească. În favoarea unui bine comun și colectiv, necesar actualmente derutatului fotbal intern.

Și-așa au mai rămas puțini pianiști, așa încât să nu se tragă în ei, cu vedere spre sectorul juvenil. Care va să zică ipocrizia și fățărnicia LPF este jenantă, dinspre ”Ligă” lansându-se oarecare săgeți cum că ”pepinierele” federale ar constitui o concurență neloială pentru Centrele de copii și juniori ale cluburilor.

Zău? Cluburile divizionare românești, cu excepțiile care întăresc regula, șchioapătă ca mentalitate, strategie și interes pentru cultivarea ”pepinierelor”, fiind mai degrabă axate în proiectele pe termen scurt de atragere de mercenari, jucători de peste hotare, așa încât poate și meritau să li se dea un bobârnac dintr-o direcție, iată!, așa ați putea proceda și voi, bineînțeles, dacă v-ați dori cu adevărat. Dar grupările divizionare parcă nu știu cum să canalizeze mai vârtos resursele spre garniturile de seniori, fără prea mari planuri și resurse alocate generațiilor de mâine, cărora ar fi practic în stare să le ia de la gură. Cazuri probate faptic în fotbalul mioritic.

Sunt și respectivele excepții, gen FC Viitorul, mai exact Academia de Fotbal Gheorghe Hagi, sau poate de exemplu CS U Craiova, CS Dinamo, UTA Bătrâna Doamnă ori FC Voluntari, care chiar înțeleg importanța investiției cuvenite în sectorul de copii și juniori, dar multe altele au abordări alunecând spre jalnic, având în schimb nevoie de exemple specifice în sensul că s-ar putea, dacă s-ar vrea.

FRF nu este într-adevăr prea bună să dea lecții cluburilor, dar în acest caz particular al lansării Centrelor de Excelență a dat puțin peste nas multor grupări complăcute în inerție, interesate doar la modul declarativ de creșterea generațiilor de mâine, căzută mai degrabă în planuri secundare, terțiare.

Pe de-o parte, ar fi chiar absurd ca o bună inițiativă, și care a trecut pare-se deja testul rodajului, să fie trasă pe dreapta. Atunci chiar că ar fi vorba despre o mare risipă de potențial uman, materială, logistică, pentru a nu mai vorbi de eventuala debusolare ulterioară a junilor momentan canalizați cât de cât pe un făgaș. E vorba deja despre destine.

Pe de altă parte, chiar și cârcotelile la adresa acestor ”Centre” sunt penibile și în necunoștință de cauză. Cine ar fi urmărit traiectoria peste primele două sezoane a echipelor ”pepinierei” timișorene, Tricolor11 și cea implicată la propria categorie de vârstă, a juniorilor B, ar fi remarcat un progres indubitabil. De fapt, clasarea pe locul 2 în Seria de Vest atât în Liga Elitelor U19 cât și în Liga Elitelor U17 sunt dovezi grăitoare în sensul că ar putea răsări oarecare fotbaliști, minus adânc de care tocmai suferă România.

În plus, ca oponenți în întreceri, acești juniori ai ”Centrelor” au constituit buni adversari pentru formațiile juvenile de club din campionatele respective, doar stimulându-le în plus pentru a evolua la rândul lor mai bine, în competiție. Șansele ca nivelul calitativ al meciurilor să crească au fost implicit sporite. Există cu atât mai mult și stimulentul sub formă de exemplu personal, oferit de cei instruiți în ”Centre” celor rămași pe la cluburi, să se pregătească și mai bine, cu speranțe de a fi la o adică selecționați. Iar de exemplu Mihael Onișa, crescut de LPS Banatul Timișoara și preluat de Centrul de Excelență Timișoara, a ajuns la ACD Virtus Entella iar Denis Giosu, lansat de UTA Bătrâna Doamnă, l-a urmat și el anul acesta în peninsulă, cot la cot cu echipa mare la Bari.

Capac la toate, conform stipulării regulamentare, chiar și dacă și-au dovedit valoarea și utilitatea prin clasarea pe locul 2, respectivele ”Centre” din Timișoara n-au încurcat și în continuare planurile la medalii ale cluburilor, fără a avea drept de calificare în semifinale, ci limitându-se la stadiul de bune partenere de întrecere în sezonul regulat tur-retur.

Și-atunci, pe cine încurcă într-atât de mult cu adevărat Centrele de Excelență!?

Juniorii săi de 2000 și 2001 cresc cel mai probabil mai bine decât la cluburile de proveniență, la care s-ar putea întoarce la absolvire cu un bagaj tehnico-tactic net superior.

Activitatea acestor ”Centre” poate constitui o miză pe viitor și un perfectibil punct de plecare din inițiativă federală, ca răspuns la acuza cu acoperire că nu s-a făcut mai nimic în acest sens peste ani. Ei uite că totuși s-a pornit ceva, dar pare-se că nici așa n-ar fi bine. Și-atunci, cum!?

Nimeni n-are de sărăcit din acest proiect iar echipele sunt cu statut de sparring-partners, fără acces la distincții în competițiile FRF. Așadar?

Cluburile divizionare s-au demascat în general de mult în privința strategiei limitate și fără o aprofundată înțelegere a importanței vitale de a investi în propriile Centre de copii și juniori, doar revenirea la matcă a lui Gheorghe Hagi, prin proeminența numelui său, mai stimulând înclinația spre o veritabilă aplecare pe subiect. A fost exemplul de rang care i-a convins pe mai mulți că s-ar putea și mai ales ar trebui, mort-copt, și la cluburi.

Dar sunt multe care chiar aveau nevoie de un stimulent din partea mult hulitului și îndoielnicului for conducător, măcar pentru a le da de gândit că nu totul e acoperirea contractelor unor vedete care astăzi sunt, mâine prin alte părți.

Dacă ar fi avut cap, vai de picioarele lui, fotbalul românesc ar fi trăit bine mersi din creșterea de juniori și vânzarea de jucători, proprii-i jucători, dar a ajuns la stadiul dependenței de banul public ori de drogul indus prin difuzare tocmai pe seama deteriorării benzii de producție juvenile, ceva mai unsă în ani de constrângeri și lipsuri, dar și de lucruri pe undeva totuși mai bine așezate.

Așadar, chiar atât de mult ar putea încurca în marasmul actual al fotbalului românesc absența înscrisurilor despre CIS în dreptul Centrelor de Excelență!? Câtă ipocrizie și cel mai probabil cât interes mascat. Pe de-o parte în lupte între papițoi la costum, pe de altă parte în canalizarea influențelor pe piața magnetizării din fașă de copii și juniori. Iar oricât de mare ar fi concurența așa-zis neloial aplicată de ”Centre” cluburilor, nimeni n-a împiedicat de fapt ”pepinierele” grupărilor din Liga 1 să pătrundă pe propriile merite în turneele finale ale Ligii Elitelor, caz valabil în acest sezon la categoria sub 17 ani, pe același palier de vârstă cu juniorii Centrelor de Excelență, până și pentru Academia de Fotbal Gheorghe Hagi…

Când mai ales grupările din elita carpatină, dar nu numai, vor înțelege pe îndelete tâlcul investiției adecvate în copii și juniori, fără a se îngrijora de mama focului îndeosebi în privința artificialei mențineri a plafoanelor financiare contractuale pentru seniori, supralicitări ce au condus la rândul lor în timp la ”găurile” multor bugete, atunci ar merita poate să li se și țină partea dinspre Liga Profesionistă de Fotbal, dar până una alta decidenții respectivului for ar face mai bine să se limiteze la majorele dandanale din propria ogradă, și a se vedea discutabilul sistem competițional, alba-neagra cu Cupa Ligii, starea tot mai jalnică a tot mai multor cluburi, problemele cu licențierile, controversele cu drepturile de difuzare, câte și mai câte.

Țara arde dar babele se piaptănă, având studiu de caz Centrele de Excelență. Una dintre puținele resuscitări cu potențial pozitiv într-un fotbal coborât și întreținut de destui inclusiv din sistem la un stadiu imagistic și ca percepție a publicului de necontestat. Ca neconvingător, lipsit de credibilitate și decăzut.

 

 

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


2 − doi =