Cum e posibil așa ceva?

Nici pe niște școlari deprinzând tainele sportului n-ar trebui să-i tratezi astfel, dar mai pe multiplii campioni naționali.

Am mai punctat recent scandalosul subiect, în dimineața după apariția celor două containere metalice pe post de vestiare și magazii în colțul din dreapta intrării în incinta complexului sportiv ”Dan Păltinișanu”, dar revenim asupra sa, căci între timp pregătirile rugbiștilor au și intrat în plin, cu dificultățile de rigoare.

Și a se citi aici inclusiv un drum de câteva sute de metri, așa, uneori înnămoliți cum erau, de la terenul de antrenament din perimetrul complexului sus amintit până la dușurile din incinta Liceului cu Program Sportiv ”Banatul”. Într-adevăr, competitorii din ramura cu balonul oval sunt mai obișnuiți cu greul, și cu atât mai mult căliți peste ani în șubredele condiții din Ronaț, dar parcă este totuși puțin cam prea mult. Această punere a lor pe drumuri nu cadrează cu potențialul și pretențiile Timișoarei, fără a-i face deloc cinste. Căci sunt aproape 6 ani de când gruparea relansată pe malurile Begăi odată cu startul Superligii în 2011 a început acapararea de trofee naționale în numele capitalei Banatului.

Ar fi oarecum pe undeva de înțeles, dar strict în numele rezolvării lucrurilor. E vorba așadar doar despre o situație provizorie, și e bine că se întreprinde ceva în sensul îmbunătățirii arenei ”Gheorghe Rășcanu”, intrată în reparații, semn că se manifestă strădanie pentru efectuarea anumitor pași în față, dar unora ajunge să le treacă aproape o jumătate de carieră și să constate că se confruntă cu variații pe aceeași temă, legate de neajunsurile impardonabile în ceea ce privește condițiile de pregătire și joc prin prisma infrastructurii sportive din municipiul de pe malurile canalului Bega.

După unul din jocurile acasă din toamnă, din grupa European Rugby Challenge Cup, fostul căpitan între timp plecat Sandu Stelian Burcea remarca pe bună dreptate că e cu atât mai greu să-ți măsori forțele cu grupări reper ale rugby-ului continental în condițiile în care ești nevoit să-ți derulezi pregătirea pe o suprafață sintetică neavând nimic de-a face cu gazonul atât de vital unui sport de contact precum cel cu balonul oval, teren artificial pe care doar puteau fi simulate anumite procedee.

Și prin așa ceva au ajuns să treacă în ultima vreme pe Bega multiplii medaliați, după toate caznele la care au fost nevoiți să se supună în condițiile oarecum improprii din Ronaț, iar acum, într-o perpetuare a supărătoarei stări de suspensie, și aceste puneri pe drumuri, de la terenul unui complex sportiv pe care au trecut măcar pe iarbă, la dușurile unei alte instituții.

Ce s-a făcut în toți acești ani pentru infrastructura sportivă a Timișoarei și pentru performerii săi? Ce s-a păzit!? Și până când tot așa!?

Cât de penibili sunt pseudo-oblăduitorii de la Municipalitate și Consiliul Județean Timiș dacă au fost anual în stare să se laude și să-i scoată în față pe rugbiști, așa, de fațadă, în urma cuceririi unor trofee, dar au rămas incapabili în a genera schimbarea în bine care se tot lasă așteptată!? Căci în toamnă se vor împlini 7 ani de la relansarea grupării și cu legături universitare. Plin de moașe, în toate părțile, dar foarte puțin la concret în sensul consolidării bazelor acestui demers, raportat la performanțele sportive…

Sunt aproape 2 ani și de la legarea parteneriatului cu Saracens London, așadar un alt pas în față, dar mai degrabă de imagine și cu oarecare conotații ideologice, dacă luăm în calcul adoptarea și altor culori precum și inserarea pe stemă a însemnelor insularilor, un soi de colonizare sportivă, însă marele pas în față tot nu s-a produs, sportivii rămânând la stadiul de a se chinui din cauza condițiilor de pregătire. Bine că e clubul moșit de tot felul de băgători de seamă înfipți prin fruntea diverselor instituții, bine că-l are și pe Radu cel Împins în față de Municipalitate, bine că și colaborează cu un mare club al Europei, și chiar!, te și întrebi ce-or fi gândit insularii constatând paguba timișoreană din 14 ianuarie, de râsul lumii, dar când colo dușurile în urma antrenamentului se fac după ditamai punerea pe drumuri de la teren.

Parcă ar fi ai nimănui…

Un avantaj în acest sens pentru numeroșii selecționabili ai timișorenilor convocați la jocurile din această iarnă în tricoul ”Stejarilor”, ultimul fiind programat duminică de la ora 15, acasă, contra Georgiei, în runda finală pe 2017 din Rugby Europe Championship. Dar în curând se vor alătura și internaționalii colegilor lor de club de la Timișoara Saracens, în pregătirea deplasării în Rusia, de la început de aprilie, pentru manșa I a barajului de intrare în faza grupelor din E.R. Challenge Cup 2017/8, cu Krasny Yar Krasnoyarsk, plus a returului din 22/23 aprilie respectiv a celor 6 runde de campionat din partea secundă a sezonului regulat în Superliga.

 

 

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.