Cum să propui și doar 3 peste 23, și loc în Europa?

Liga 1 devine pe zi ce trece o tot mai mare parodie iar problemele îi cresc exponențial, dar LPF are chef de tir cu arcul pe adresa FRF.

Și Răzvan Burleanu este fără doar și poate în pierdere de turație la capitole precum credibilitate sau simpatizanți, pe măsura devalorizării și pe mai departe a fotbalului românesc, dar lecturând comunicatul lansat de LPF în 30 ianuarie, ce ține capul de pagină al site-ului oficial al Ligii Profesioniste de Fotbal de parcă nu alte aspecte primordiale ar trebui să fie punctate la începutul unei săptămâni în care peste numai 3 zile se reia returul Ligii 1, ai senzația că Gino Iorgulescu, semnatar al rândurilor vizându-l pe Burleanu și în general FRF, este la mare întrecere cu conducătorul Federației Române de Fotbal într-un concurs de dat cu oiștea în gard. Care mai de care mai breaz.

Abordând cu mare sârg tactica la zi de a scoate strașnic în evidență strict doar ceea ce-i convine și i-ar servi pledoariei pro-domo, pentru a maximiza impactul imagistic favorabil, Iorgulescu apără în fața președintelui federal găselnița Cupei Ligii Adeplast și anunță pe deasupra alcătuirea unui nou sistem competițional dedicat întrecerii în discuție, dar toată argumentația succint punctată este suficient de șubredă, ba pe alocuri întărind senzația tot mai clar conturată că factori de decizie direct implicați zilnic în lumea fotbalului românesc nu mai văd aproape deloc pădurea din cauza copacilor. Rătăcirea pare tot mai mare.

Ca prime remarci pentru care a optat Iorgulescu în pledoaria sa, ceea ce spune multe despre disonanța cognitivă în creștere exponențială din lumea sportului rege carpatin, referirile s-au limitat strict la aspectul financiar, mai întâi printr-o comparație, cum că premiile oferite în Cupa Ligii ar fi mai mari decât cele din Cupa României, iar apoi prin aspectul că banii destinați echipelor participante în întrecerea pe care o dirijează și apără sunt în legătură directă cu sumele oferite de către deținătorul drepturilor media pentru Liga 1.

Cât de neconvingător a putut fi Iorgulescu prin a pune astfel problema încă din capul locului, într-un nesănătos și prost înțeles spirit concurențial adaptat la spațiul românesc, dar parcă uitând că eșalonul de elită al cărui retur stă să reînceapă are nu mai puțin de 5 cluburi târând după sine tot soiul de penalizări sau că respectivii bani invocați nu aduc și spectatorii în tribunele ca și goale, într-un cerc vicios în care s-a ajuns ca Liga 1 să fie mai mult și mai ales un program televizat de divertisment cu actori modești, și nu un spectacol sportiv!?

Însă următorul paragraf, și cel mai consistent, îi demască pe cei de la LPF că sunt tot mai rupți de realitate, trâmbițarea cu emfază a viitorului croi al Cupei Ligii Adeplast dovedind o impetuozitate ce nu poate pune decât pe gânduri. Despre aspectul împărțirii întrecerii așa-zis de cupă în serii pe criterii geografice a câte 7 echipe și cu un total de 12 etape nici n-ar mai fi absolut nimic de comentat, măcar din punctul de vedere al aritmeticii de șanț a inițiatorilor, cărora le-a dat cu virgulă fără a sesiza că ar avea nevoie de fapt de patrusprezece runde, dar multe interpretări pot rezulta din următoarea găselniță emisă, și anume că ”în loturile pentru Cupa Ligii Adeplast vor fi cuprinși doar trei fotbaliști peste 23 de ani”, conform puțului gândirii celor de la Liga Profesionistă de Fotbal.

Bine, bine, dar atunci cum poți să adaugi, conform unui paragraf următor, și că LPF ar găsi de cuviință ca deținătoarea Cupei Ligii să reprezinte fotbalul românesc în Europa League!? Și cu care lot s-ar alinia atunci la nivel continental, inteligenților!? Cu cel cu care s-a câștigat trofeul intern, apelând la maxim 3 componenți peste 23 de ani, sau cu efectivul complet? Dobândești o cupă cu o parte dintre componenți și te afișezi apoi pe continent cu alta!? Unde s-a mai pomenit și auzit de așa ceva!? Ori una, ori alta, deși fiecare în parte scârțâie rău, dar în nici un caz combinația celor două propuneri. Absurd.

Dacă toate aceste idei ar fi fost emise de neștiuți de lume zarzavagii, nimeni nu s-ar fi sesizat, dar când capi ai capilor emană asemenea inepții nu poți decât să-ți fortifici convingerea că fotbalul românesc a devenit o veritabilă corabie a nebunilor, cu protagoniști de o tot mai îndoielnică factură, în raporturi invers proporționale cu gradul tot mai ridicat de scrobire afișat de oficialii împănând ridicol aceste întreceri de campionat și Cupa Ligii fără pic de sare și piper. Dar mai ales, esențial, fără spectatori.

Iorgulescu o tot dă cu banii, ca factor primordial, dar competițiile pe care le păstorește sunt în moarte clinică la capitolul spectacol sportiv ca raport competitori – susținători.

Iar dacă tot își apără într-atât de mult întrecerea Cupei Ligii, de ce îi modifică radical sistemul competițional după disputarea a doar 3 sezoane!? Negreșit, îmbunătățirile sunt cel mai adesea binevenite, însă este la fel de adevărat prin verificare că dacă un lucru merge bine, schimbările n-ar fi necesare. Și-atunci nu este vorba despre o paradoxală contradicție în argumentația șefului LPF?

Care, profitând de ocazie pentru a-l atinge și pe Anghel Iordănescu, și nu că n-ar fi de atins atât Burleanu cât și Iordănescu, dar nu într-un comunicat despre Cupa Ligii, se apropie de sfârșitul pledoariei sale prin a da drept exemplu ”campionatele importante ale Europei, unde se joacă din trei în trei zile și unde fotbaliștii români sunt din ce în ce mai prezenți”, tot conform LPF.

Chelului, tichie de mărgăritar. Comparațiile nu-și au rostul iar copierea respectivelor sisteme prin aplicare pe un fotbal muribund nu constituie soluții viabile pentru revitalizarea sectorului. Respectivele întreceri au capacitatea de a rula din 3 în 3 zile, din majoritatea punctelor de vedere, ori un fotbal cu un picior în groapă nu poate fi supus unor experimente-șoc, induse pripit în scenă, de la un an la altul. Cât despre fotbaliștii români care ar fi din ce în ce mai prezenți în respectivele campionate importante, Iorgulescu pur și simplu se îmbată cu apă rece. Se freacă tușa și se freacă manganul.

Trezirea! Este necesară pe adresa unui fost fundaș care a jucat poate la nunți și botezuri din trei în trei zile, căci pe gazon, nici vorbă de așa ceva pe tăpșan mioritic în perioada carierei sale. Talia-i de la vremea respectivă trădează mai degrabă un molcom joc de glezne cu reprezentații în general la final de săptămână. Ce ție nu ți-ar fi surâs, altuia nu-i face, și mai ales invocând pretexte doar în spiritul banilor. Iar când nu vor mai fi – și curând într-adevăr nu vor mai fi – ce vei mai paște și le vei da să pască? Iarbă!?

Comunicatul ca nuca-n perete arată fidel deruta plină de închipuiri de pe coridoarele puterii jocului cu balonul rotund din Carpați, nefiind însă vorba doar despre un banal moment de lipsă de inspirație a diriguitorului unui for care în mod firesc ar trebui să se numească Liga de Fotbal Profesionist, și nu LPF, dar într-adevăr, nici nu prea există fotbal profesionist în România, ci despre un mod de gândire cauzator al efectelor detectabile aproape zilnic pe gazonul încercatului sport rege de la noi.

Vineri reîncepe Liga 1 cu jocurile Pandurii – CSM Poli Iași, de la 17,30, și Astra – ASA, de la ora 20, dar LPF demarează săptămâna cu un principal comunicat despre o competiție a Cupei Ligii ale cărei semifinale tur-retur le-a proptit în manșe în ani diferiți, în decembrie și martie, așadar la mari intervale de timp de actualul moment de grație de la început de februarie, pentru a nu mai pomeni de faptul că nu s-a auzit vreodată undeva de asemenea programări de tur și retur la aproape 3 luni unul de altul, așa încât iată o mostră de incompetență prin lipsă de discernământ și de rațiune din gama ”nu faceți ca ei!”

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.