Cupa României în mîinile lui Buligan, pe Corso: Poli – Dinamo 23-20

Este unul dintre fotodocumentele de căpătîi ale sportului timişorean al ultimelor decenii. Nişte înalţi sportivi echipaţi în treninguri, pozînd pe Corso, în fundal cu Lupoaica şi Opera, iar unul dintre ei, portarul Buligan, ţinînd cu ambele mîini preţiosul trofeu al Cupei României. Se întîmpla în 1986 ca, după 6 jocuri, handbaliştii polişti să ia Cupa: 23-20 în finala cu Dinamo, oponent al violeţilor în optimile din 5 martie 2014, în Prahova.

Să rememorăm performanţa pe semicerc a Timişoarei, prin penelul lui Marius Breazu, Viorel Jurcuţ şi Constantin Jude, autori ai cărţii „60 de ani alb-violeţi 1947-2007”, publicată de Editura Politehnica Timişoara în 2007, şi care la pagina 83 descrie sub titlul „După 30 de ani, un nou trofeu în vitrina clubului: Cupa României” performanţa dintr-un 15 iunie, la Craiova.

„Sezonul 1985-86 poate fi considerat cel mai <plin> din punct de vedere al performanţelor: locul al treilea în campionat şi participarea în Cupa IHF, completate cu obţinerea unui alt trofeu important, cîştigarea de către echipa alb-violetă a Cupei României, realizare remarcabilă care a încununat un sezon de excepţie în istoria echipei.

(clic pe foto pentru mărirea clişeului) Poli Timişoara: Cupa României în 1986, prin Gunesch (stînga sus), Dan, Naghi, Mardare, Săftescu, N. Dobrescu, Buligan, Pleşca, Giurgea, Nagy, Banu, Folker, antrenorul Constantin Jude; (jos, tot de la stînga): Urs, Caba, H. Gal, Ianto, Ţibrea, Matei, Popa, Baranga, Ionescu, Bobocea, Basaraba

Poli a debutat discret în Cupă, în grupa optimilor, programată la Târgu Jiu, unde între 4 şi 6 aprilie s-au realizat 3 rezultate care nu anunţau marele succes final, ce avea să urmeze: 27-20 cu Universitatea Craiova, 30-29 cu Electromureş Târgu Mureş şi 26-26 cu Ştiinţa Bacău. 

Trecînd în plan secund, în umbra campionatului, Cupa României şi-a programat semifinalele în 7-8 iunie, Târgu Mureş fiind gazda grupei din care echipa de pe Bega urma să acceadă în ultimul act al turneului. Jocul cheie s-a disputat în prima zi, cînd Poli avea de luat o revanşă asupra Minaurului din Baia Mare, pentru finala pierdută în 1983. Şi de această dată a fost un joc crîncen, cu Poli la conducere (8-4 în min. 17, 11-7 în min. 36), după care băimărenii au luat şi ei avantaj în patru rînduri. Pînă în final, sinusioda formei a readus echipa studenţilor în punctul maxim, victoria revenindu-le cu 23-22. Autorii golurilor acestui dramatic meci au fost: Folker 7, N. Dobrescu 5, Ianto 4, Matei 3, Giurgea 2, Ionescu 1, Dan Petru 1, respectiv Stamate 5, Rădulescu 4, Marta 4, Boroş 3, Covaciu 3, Porumb 3. A doua zi, galop de sănătate în compania celor de la Independenţa Carpaţi Mârşa (scor 29-15) şi drumul spre finală era deschis…

Duminică 15 iunie 1986, Sala Sporturilor din Craiova avea să îmbrace haine de gală pentru a primi cum se cuvine finalistele Cupei României, Dinamo Bucureşti (antrenată de Ghiţă Licu şi Valentin Samungi), echipă care cu cîteva zile înainte redevenise  campioană după o întrerupere de 8 ani, şi Politehnica Timişoara, din nou creditată cu şansa a doua. Numai că, practicînd un joc în viteză, de la începutul meciului, Poli s-a detaşat la 11-6 în minutul 22, surprinzîndu-i pe experimentaţii jucători dinamovişti. Aceştia au răspuns apoi cu o apărare agresivă în sistemul <3 plus 3>, care le-a dat de furcă studenţilor, aşa încît la pauză ei au mai păstrat doar un avantaj minim, 12-11. La reluare, Dogărescu a egalat, iar în minutul 37 Dinamo avea 15-13. Apoi, în minutul 39, la scorul 15-14, portarul Buligan a apărat o aruncare de la 7 metri – de altfel el a fost din nou excelent – moment psihologic de care au ştiut să profite timişorenii. Aşa se face că după acest moment iniţiativa a trecut definitiv de partea alb-violeţilor, scorul final 23-20 consfinţind un succes remarcabil. Artizanii victoriei au fost Matei 10, Folker 4, N. Dobrescu 3, Ionescu 3, Ianto 2, Popescu 1. De partea cealaltă, cei mai eficaci jucători au fost Dogărescu 6, Mocanu 6, Jianu 2, Durău 2, Grabovschi 1, Flangea 1, Bedivan 1, Simion 1. 

Era foarte clar pentru toată suflarea handbalistică faptul că Poli ajunsese la un grad de maturitate şi de omogenizare compatibil cu cel al marilor echipe româneşti ale vremii, din rîndul cărora făcea parte fără nici o îndoială. Dacă cineva contesta acest rezultat, jucătorii timişoreni au ţinut să confirme şi în sezonul următor, cînd după 8 ani reveneau pe treapta a doua a podiumului campionatului Diviziei A”. 

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


7 − sase =