De ce nu Cupa Ligii și cu ligile 2 și 3?

N-ar fi oare cât se poate de frumos și normal? Ba bine că nu. Și-ar fi ca ”afară”, căci și-așa copierea de modele externe e sport național.

Auzeam deunăzi dinspre vârful federației termeni pompoși și cuvinte frumoase precum ”solidaritate”, altfel în general ca și inexistentă și fără a fi exersată faptic în spațiul carpatin, ci doar eventual trâmbițată la modul declarativ căci vorbele nu prea costă nimic, însă dacă s-ar face măcar un pas în direcția normalității atunci ar trebui în primul rând să se conștientizeze și admită faptul că fotbalul românesc de club funcționează după principii, repere și reflexe de genul ”noi și restul”, restul fiind marea masă a celor ca și excluși încă din capul locului din orice ecuații și sortiți invariabil la un moment dat dispariției, cum au existat atâtea exemple în ultima vreme.

Fotbalul este un joc care ar trebui să unească și implicit fotbalul românesc ar trebui să fie un tot unitar, desigur, cu palierele sale ierarhice date de rezultatele din teren, dar pe de altă parte fără a proba ca mentalitate a unora nesănătosul spirit exclusivist și discriminatoriu ce dăunează întregului, căci, pentru prosperitatea unui domeniu în care – deși n-ar părea deloc așa la prima vedere – toți depind pe undeva unii de alții, pentru a-i fi cât mai bine vlădicii, ar trebui să-i fie cât mai bine, păstrând proporțiile, și opincii.

S-a greșit și se greșește profund la modul conceptual prin delimitările ce nu iau mental în calcul spiritul incluziunii iar în acest caz un uriaș rol nefast l-au jucat în timp tipurile abordărilor legate de relansarea în anii 90 a șandramalei păstorite mulți ani de-atunci de Dragomir după canoane de tarabă, iar așa s-a și perpetuat acest opac și bizar LPF. Care, dacă ar fi urmărit într-adevăr interesele fotbalului și ale cluburilor din grija sa, nu s-ar fi ajuns la stadiul de sapă de lemn și de dependență cu care se confruntă astăzi destule prim-divizionare. Semn că s-au greșit multe, și încă rău de tot.

S-a activat cam după principiul ”După noi potopul” iar efectele actuale chiar nu mint, ci le sugerează până și celor din straturile superioare ale acestei bătături a orbilor că le-ar fi mers indirect mai bine dacă nici marea masă a fotbalului n-ar fi avut atât de suferit. Căci vârfurile unei structuri piramidale nu pot naviga eficient și perfect funcțional sprijinindu-se pe niște baze tot mai roase de griji și nevoi, tot mai lipsite de capacitatea de regenerare. Iar cam spre asemenea trăiri alunecă sportul rege din Carpați.

Aspectul menționat în privința LPF este valabil și pentru FRF, sub spectrul căruia diferite grupări cad ca la Verdun, semn că și acest organism diriguitor n-a indus în timp prosperitatea necesară. E bine că totuși cineva s-a trezit cumva măcar după ceasul al 12-lea să se gândească și să îndruge o vorbă în sensul ”solidarității”, pomenind despre necesitatea celei ”financiare”, care la modul cum a fost creionată tot dependență induce de fapt, dar în primul și în primul rând ar fi necesară o solidaritate morală, de breaslă, proiecție a unei vizualizări a esenței problemei, și anume că înainte de a fi competitori cu toții sunt de fapt mai întâi și mai-nainte parteneri de întrecere.

Adică trebuia să se ajungă până aici, până la subțierea la numai 100 de cluburi a efectivului numeric divizionar din structurile primelor 3 nivele valorice din fotbalul românesc, pentru a se aduce vorba de oarecare discuții despre o fandare spre normalitate!?! Căci 100 au mai rămas după toate retragerile și excluderile în primele trei ligi, dintre care 14 în elită, 16 în eșalonul secund și 70 în cele 5 serii ale diviziei a treia. S-a tot muls și stors în timp, ba cei ”mari” de la cei ”mai mici” prin mizerabile modalități de achiziționare, ba foruri de la cluburi în parte prin felurite biruri inclusiv adiacente fenomenului sportiv, semn că nu doar legislația, birocrația și sistemul românesc în sine au săpat la temeliile sportului autohton cu balonul rotund.

Dar și de la vorbe la fapte este cale tare lungă, și mai ales în România. Însă în primul rând trebuie să se conștientizeze un aspect esențial, vital și definitoriu, ca viziune de ansamblu, înțelegere a lucrurilor fără de care orice încercare pompieristică de salvare a dărâmăturilor ar fi doar haos anapoda și bâjbâială. Și e clar că până acum LPF și FRF au tras care cum, hăis și cea, însă fiecare în parte pe căi greșite, c-a fost vorba de mandatele oracolului din Bălcești sau Iorgulescu, c-a fost vorba de mandatele lui Sandu ori Burleanu. Unii mai deștepți ca alții, unii mai orgolioși ca alții, dar mai toți laolaltă o apă și-un pământ. Cauză și efect, veritabilii truditori din fotbal având implicit de suferit iar sănătatea sportului rege românesc deteriorându-se văzând cu ochii.

Bunăoară, ca exemplu din patria fotbalului, bine exersat cu deceniile, Premier League are competitoarele sale, din elită, iar The Football League o mai mare masă a protagonistelor din eșaloanele inferioare cu același statut pur profesionist de la nivelul 2 la cel de-al patrulea, însă nimeni nu se agață de felurite bariere mentale și implicit pe nimeni nu împiedică reperul stratificărilor ierarhice din campionat încât să nu se conlucreze, în ciuda existenței unor organisme diferite și de sine stătătoare, la orchestrarea unei participări în comun a cluburilor la o întrecere precum cea a Cupei Ligii, cu zeci și zeci de ani de tradiție. Induce ideea de apartenență la același joc, căci despre asta este vorba…

Iar acest banal exemplu legat de modul inclusiv exersat la alții în Cupa Ligii sugerează ceva despre absența prin locuri mai îndepărtate în primul rând a unor atitudini și modalități de gândire ce generează această trasare artificială a atâtor granițe și limite într-un fotbal mioritic care, înainte de-a suferi de multe cele, întoarse peste ani pe toate fețele, suferă de un soi de megalomanie, tipică de fapt unei națiuni derapând jalnic la acest capitol.

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.