Vasile Deheleanu, Ripensia Timişoara (1932-1938) :”Depunea mult suflet în teren la fiecare joc”

Sergiu Suciu a publicat pe www.ripensiatimisoara.ro, secţiunea Legende, un remember despre un fotbalist de referinţă al Timişoarei, Vasile Deheleanu… Bibliografia consemnării, conform rândurilor lui Cristofor Cristi Alexiu în „Ripensia – Nostalgii Fotbalistice”.

Vasile Deheleanu (Ripensia Timişoara)

„Vasi” Deheleanu s-a născut în Timişoara, la data de 12 august 1910, copilărind în cartierul istoric Mehala, devenit celebru în acele vremuri pentru numeroşii sportivi de mare valoare pe care i-a dat fobalului. În afara sportului, fostul half-dreapta al Ripensiei a fost pasionat și de studii, absolvind, în anul 1931, Academia Comercială din Cluj, ca apoi să lucreze în serviciul contabilităţii primăriei timişorene. Ulterior, a devenit contabil-şef la Întreprinderea de Reţele Electrice din oraşul de pe Bega, încheindu-şi cariera profesională la Direcţia Agricolă a judeţului Timiş, acolo unde a lucrat ca economist principal până în anul 1970, când s-a pensionat.

Fostul internațional român a avut parte de primul contact cu mingea la vârsta de 9 ani, descoperind tainele sportului cu balonul rotund alături de alte nume mari precum Ciolac, Sepi II sau Chiroiu, aceștia fiindu-i colegi de școală. Fotbalul organizat l-a început la vârsta de 14 ani, evoluând, până la 18 ani, la cluburile Unirea Timișoara și Politehnica Timișoara. În anul 1928 s-a mutat la Cluj pentru a urma studiile superioare, continuând, în paralel, și fotbalul. A evoluat un an pentru România Cluj, trecând apoi la clubul fanion al orașului de sub Feleac, Universitatea. În anul 1932 se întorcea pe meleagurile copilăriei și era cooptat în cadrul primei echipe profesioniste de fotbal din țară. În tricoul galben-roșu, Deheleanu avea să contribuie aproape la toate succesele legendare ale lui „Ripi”.

A evoluat pentru naționala României în 4 rânduri, debutând într-o victorie a tricolorilor împotriva Iugoslaviei (29 aprilie 1934) în preliminariile Campionatului Mondial din Italia, partidă la finele căreia era desemnat „Cel Mai Bun Jucător”, în cadrul unei anchete organizate de ziarul „Gazeta”. Pe atunci, publicația era condusă de cunoscuții scriitori Alexandru Kirițescu și Camil Petrescu. „Părerea noastră este că Deheleanu a fost într-adevăr cel mai merituos român în jocul de duminică. Cu jocul său sobru, dar regulat, cu intuiţia lui perfectă de mijlocaş prin excelenţă, Deheleanu merită cu prisosinţă titlul ce i-l acordă publicul precum şi trofeul nostru”, menționa „Gazeta”, la vremea respectivă. Cupa i-a fost înmânată înaintea unui amical internațional jucat de Ripensia în compania Triestinei, timișoreanul fiind aplaudat la scenă deschisă.

Ultimul joc pentru selecționata țării noastre l-a disputat la 3 noiembrie 1935, la vârsta de doar 25 de ani, când România s-a impus la scor, 4-1, împotriva Poloniei. Deheleanu devenise contabil-șef la Uzina Electrică din Timișoara, impunându-i-se, datorită normelor rigide ale vremii, retragerea din viața sportivă. Totuși, după numai un an, la presiunea opiniei publice, „Vasi” Deheleanu a revenit la Ripensia, unde a evoluat până în anul 1938, făcându-și retragerea într-un meci de gală pentru „Ripi”, victoria cu 3-0 împotriva lui AC Milan, în partida disputată la București, pe 26 iunie 1938.

După retragerea ca jucător, Deheleanu nu s-a putut despărți definitiv de fotbal, continuând în antrenorat, carieră în care s-a dovedit la fel de iscusit, având în vedere că o practica în paralel cu locul de muncă. A început la Electrica Timișoara, între anii 1945 și 1947, promovând cu aceasta din Campionatul Orășenesc până în Divizia B. A cucerit titlul de Campioană Națională la Juniori cu Ripensia în anul 1948, antrenând-o, apoi, în ami multe rânduri, pe Politehnica Timișoara, alături de care a ajuns până pe poziția a 3-a în Divizia A, în anul 1950. A mai pregătit-o pe Locomotiva Timișoara, continuând a antrena spre finalul carierei, mai mult din pasiune, echipe din cadrul județului.

7.10.1934, București. Venus – Ripensia 1-4. Deheleanu (stânga), alături de Kotormany

Hoksary, alt nume cu greutate în istoria Ripensiei, spunea despre Vasile Deheleanu că a fost un jucător care muncea enorm pentru echipă. „El depunea foarte mult suflet în fiecare joc. Nu se poate spune că nu avea un stil personal de joc, dar era, în primul rând, extrem de util echipei, se mobiliza exemplar şi ştia să mobilizeze întreaga echipă pentru a o duce la victorie”. Printre calitățile mijlocașului se numărau jocul aerian, acesta chiar punând rămășag cu un suporter că va lovi balonul, timp de o repriză, doar cu capul, și deposedarea prin alunecare, o raritate la acea vreme, tehnică pe care o stăpânea cu măiestrie. Se spune despre Deheleanu că era singurul capabil să îl înlocuiască, la nevoie, cu succes, pe inegalabilul Rudolf Kotormany.

Vasile Deheleanu s-a stins din viață la 30 aprilie 2003, în Timișoara, la aproape 93 de ani.

* Bibliografie: Cristofor Cristi Alexiu – „Ripensia – Nostalgii Fotbalistice”

Cariera Sportivă

Juniori

1924-1925: Unirea Timișoara

1925-1928: Politehnica Timișoara

Seniori

1928-1929 – România Cluj

1929-1931: Universitatea Cluj

1931: UD Reşiţa

1932-1938: Ripensia Timişoara

Echipa naţională:

6 selecţii

Antrenorat:

Electrica Timişoara, Ripensia UTM (juniori), Politehnica Timişoara, Locomotiva Timişoara, Progresul Ciacova.

 

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


doi × = 8