Despre atletism, cu Ioan Damaschin. ”Toți fac politică, mai puțin politica sportului”

Antrenorul emerit timișorean Ioan Damaschin explică pentru Sporttim spre finele unui sezon atletic de ce nu mai vin copii din urmă pe pistele locale, din Timișoara, sau de ce România iar n-a mai smuls măcar o medalie la Campionatul Mondial de juniori I…

Motivele variază de la ”schimbarea întregului context în care se face sport” la minusurile clasice, de exemplu în privința infrastructurii și a stimulării pecuniare, Ioan Damaschin nădăjduind ”să dea Dumnezeu să nu fie așa cum zic”. Concluzii cu bune și mai puțin bune, cu semne de mai bine dar în general despre semnificative scurgeri de potențial…

Antrenorul emerit Ioan Damaschin și Adelina Dorina Pastor, atleta de lot național și competiții mondiale pe care o pregătește la CSM Timișoara

 

www.sporttim.roSă începem cu sfârșitul… Cum a fost la Campionatul Național de cros din weekend, la încheierea sezonului?

Ioan Damaschin”Andrei Bărbuț a sosit pe locul 3 la Tineret, să zic bine, la categoria lui de vârstă, căci de data asta s-a alergat separat. Ca o specificație, el (n.n.: fratele lui Cristian Bărbuț, din generația 1994; CSM Timișoara & ACS Atletic Drăgășani – locul 3 la C.N. Cros Tineret – 8km)vine după o accidentare, o lună de zile a făcut ușor de tot, în mod normal putea câștiga, și doar în ultima mie s-a distanțat de pluton. Acum e rămas în cantonament la Băile Felix, e pregătit de antrenorul de la ACS Atletic Drăgășani, pentru Campionatul Balcanic de la turci și apoi pentru Campionatul European. În rest, mai slăbuți, dar nu-s mulți pentru cros, căci erau alergători de 400 și 800 de metri, pe care nu i-am pregătit specific pentru așa ceva. S-a concurat și pe echipe și fetele de la LPS Banatul Timișoara au încheiat pe 5 la juniori II și pe 6 la juniori I. Au fost peste 20 de atleți de-ai noștri în total, și o săptămână în cantonament acolo, ca un mijloc de pregătire prin care i-a scos din mediu, dar a fost din păcate cu ploaie!”

– Cum a decurs sezonul competițional al Adelinei Pastor, care a fost progresia ei?

I.D.: Adelina este singura pentru mine care e o deziluzie pe 2014, după ce a demarat acceptabil, dar în decembrie a stat o lună cu o accidentare la gleznă, nu știu precis ce-a fost, însă a stat și mi-am dat seama că va întâmpina un drum cu probleme. Cu excepția faptului că a prestat la Campionatul Mondial de sală, dar fără pretenții, acolo de fapt nici una dintre fete, nici Răzor, nu s-a simțit la valoarea reală. În concluzie, anul 2014 a fost destul de slab pentru ea.

– Prin prisma acestui recul, care ar fi perspectivele?

I.D.: Am început pregătirile și sper ca 2015 să fie anul de maximă motivație pentru Adelina, pentru că pe 6-9 martie e Campionatul European de sală la Praga, apoi Campionatul European pe echipe, la Tallin, după câte am înțeles, apoi are Balcaniada de seniori în Grecia, care e primul concurs unde poate să-și facă timpul, e necesar unul extraordinar pentru a intra între primii 16 timpi pentru Rio de Janeiro la 4×400. Urmează Campionatul European de tineret, unde e obligatorie o medalie, căci 2015 este ultimul ei an de tineret. După care, Campionatul Mondial de la Beijing, de seniori, unde are a doua șansă de timp, unde poate și trebuie să obțină un timp foarte, foarte bun, în perspectivă pentru Jocurile Olimpice de vară din 2016. O cursă perfectă, unde poate să-și facă un timp. O medie de 3,27 sau 3,28:50 – 3,28:80, pentru a intra în primele 16 rezultate. Dacă vor reuși, au asigurate biletele pentru Rio. Va fi însă un an destul de greu și cu mare responsabilitate, de referință.

 

”Ioana, aur la Jocurile Olimpice de Tineret, nu-i de ici de colo…”

 

– Cât despre Ioana Gheorghe?

I.D.: Ioana Gheorghe a fost pentru mine revelația sezonului, s-a încadrat aproape perfect în planificarea mea de atingere a timpilor, dar cu un mic amendament. La Campionatul Mondial de la Eugene n-a mai alergat la valoarea ei din prima parte a sezonului, și într-un fel motivat, pentru că a resimțit probleme la mușchiul posterior, sub fesă, probleme apărute în cantonamentul la Poiana Brașov, unde a fost convocat un preparator tânăr, unul de 20 de ani, a aplecat-o foarte tare și a simțit, iar o lună nu s-a mai putut pregăti la parametri maximali, ceea ce s-a văzut imediat în concursul Mondial de juniori din SUA. Ulterior, la Snagov, s-a aflat în pregătiri două săptămâni și jumătate pentru plecarea în China, unde s-a deplasat fără mine, și aproape două săptămâni s-a antrenat fără mine, poate nu la aceiași parametri, i-am lăsat un program, însă au fost antrenori unul de la sărituri, unul de la aruncări, am scăpat puțin să zic așa frâiele din mână, am vorbit pe internet dar n-am reușit să comunicăm chiar în toate privințele, și a ratat calificarea în finală la 200 pentru câteva sutimi. Căci dacă ar fi alergat ca la Baku, 23,90, sau la Campionatul Național, în primăvară a scos 24,12, 17, 40, 50, era calificată la pas între primele 4, dar ei, n-a mai mers. În finala B a venit pe 2, pe ultimii metri a fost întrecută, așadar locul 10 la individual… Norocul ei, pot să-l numesc așa, că la fiecare 2 ani la Jocurile Olimpice de Tineret, la Singapore a fost precedentul, cu calificare la Moscova, s-a alergat ștafeta, atunci 4-3-2-1, atipic, acum chiar 8 x 100 metri, nici n-am știut că o să fie așa, și nu pe zone continentale, Europa, Oceania, toate cele, ci selectate aleatoriu de programul computerului, ștafete de 4 băieți, primii, apoi fetele, și au fost 53 de ștafete și a ei a câștigat. Este bine pentru noi și pentru Ioana în special, astfel și Timișoara are o medalie de aur la Jocurile Olimpice de tineret, e o încurajare pentru ea și un plus în palmares, aur la Jocurile Olimpice de Tineret, nu de ici de colo. Mai ales că și COSR i-a premiat, prezentat și așteptat la revenirea în țară, un lucru benefic pentru toate sporturile! Și Ioana a terminat sezonul bine, cu o excepție, dar una peste alta, 2015 și pentru ea este un an de referință, e primul de juniori 1 în 2015 și are cel mai important concurs, ce poate să-i deschidă calea spre marea performanță: Campionatul European de juniori 1, unde trebuie să câștige o medalie după părerea mea, dacă se capacitează și mobilizează exemplar, depinde de ea! Plus e și an terminal, în clasa a XII-a, cu Bacalaureatul în față, e vital să le îmbine eficient pe amândouă. Acum nu se mai pune problema altfel, e vorba de viitorul ei, social și sportiv! Dar sunt convins că la Campionatul European pe echipe va fi în ștafeta de 4×100 seniori a României.

– Cum s-a descurcat Cosmin Ilie Dumitrache la garduri?

I.D.: Cosmin, eu zic că a făcut un an mai puțin bun, a făcut o schimbare, a stat foarte mult în cantonament la Constanța, după concursuri de sală, și n-a reușit să se redreseze, chit că n-a avut Bacalaureatul, iar pe plan internațional n-a reușit sub 14 secunde. Sper ca 2015 să fie sezonul de trecere spre marea performanță, dar dacă nu scoate sub 14, nu poate să facă față între seniori la Europene. Are Campionatul European de tineret, unde trebuie să demonstreze progresul. A luat într-adevăr medalie la Balcaniada de seniori dar dacă nu coboară timpul, nu-i dă șansa să fie un performer de top la seniori. Trebuie canalizată mai mult pregătirea și concentrarea, ori ei au trecut cu prea mare ușurință de la o categorie la alta, și nu mai e ca la juniori, mai ales că la seniori gardurile sunt ridicate la 1,07, nu la un metru. Nu că l-ar dezavantaja, dar este un alt regim, trebuie forță mai multă, o înșiruire de aspecte care să le simtă și perfecționeze. Este o probă de tehnică, mai grea, și de psihic, de coordonare perfectă, ori dacă l-ai atins mai tare, e de-ajuns unul, te-ai dezechilibrat, gata ești. Aici trebuie să fii precum un ceas elvețian, cu ritm constant.

– Mai propuneți ceva venind din urmă, pe turnantă?

I.D.: Am adus un băiat foarte bun, Adrian Drăgan, de loc din Sibiu, trecut pe la Steaua, la seniori îl văd să prindă echipa României la Campionatul European pe echipe, să fie titular cu cel mai bun timp la 400, și dacă reușește la Balcaniadă, să-și facă baremul pentru Jocurile Olimpice. Este un sârb foarte bun, Matic, la 400 garduri, care aleargă și 400, o să aibă cu cine să concureze pentru un timp foarte bun, însă trebuie să fie competitiv, și poate ieși în lumina reflectoarelor. E greu însă pentru Campionatul Mondial din august, dacă o să-și facă baremul, sub 46 de secunde, e foarte tare. Sub 47 va fugi, nu-l știu însă foarte bine dar dacă-și pune la punct viteza și forța, poate să-și atingă țelurile.

 

”Țin foarte bine minte că alta era emulația, au dispărut concursurile”

 

– Am vorbit de vârfuri dar, în ansamblu, dacă parcurgi listele competitorilor din Timișoara și Timiș la Campionatele Naționale, n-ai foarte mult de numărat, nici nu ne aliniem la start în destule probe. Care ar fi cauzele, pentru că, se observă, din alte zone sunt mult mai mulți atleți, și nu doar din regiuni cu un potențial economic inferior, dar și din părți ca ale noastre, de la Cluj de exemplu? De ce de la ei da iar de la noi ba!?

I.D.: Un singur lucru e de semnalat, pot trage o concluzie, și să dea Dumnezeu să nu fie așa cum zic. La 1 septembrie sunt exact 3 ani de când am devenit pensionar, la 65 m-am pensionat, și am mai continuat la insistențele Adelinei, a părinților Ioanei, să o duc pe Ioana până termină, iar apoi le-am văzut rezultatele, din ce în ce mai bune, și singura mea dorință, cu mâna pe suflet, să văd ajunsă o sportivă la Jocurile Olimpice de vară. A fost atunci Florin Suciu pentru Jocurile Olimpice de la Beijing, cu baremul făcut, și nu l-au luat, așa era politica, s-a și lăsat după Jocurile Olimpice, deși a fost recordman național cu 20,70, cu 10,24, printre cei mai reprezentativi din toate timpurile. Nu m-am mai dus să fac selecția prin școli, mi-am spus ajunge, am 6-8 și îi duc cât e posibil! Profesorul Grigorescu nu s-a mai dus nici el, iar tineretul, au o slabă preocupare pentru selecție, s-au mulțumit cu ce vine, nu s-au dus să-și ia din urmă, să caute din școală-n școală. Și da, vin din ce în ce mai puțini copii la atletism! Sunt foarte multe sporturi dar nu sunt de acord cu acest clișeu, și se duc în special spre jocuri, că-i mai ușor, nu așa de greu, mai distractiv.

Ioan Damaschin

Hai că aș împărtăși ideea, dar preocuparea celor care intră la liceu, la LPS, nu este cu o motivație serioasă. Arealul liceului este destul de mare, unicul din județ, unde ar trebui în mod normal să vină sute de copii, e singurul vocațional. Din păcate nu e chiar așa iar Lugojul mai are ceva, la cei mici. De vreo 3 ani au început competițiile de copii categoria II/III, de 7-8-9 ani, însă noi nu prea avem, nu s-au dus în grădinițe, la școli în clasa I, căci spun că e foarte mare pierderea, nu există nici preocuparea, și astfel se ajunge să fie mai târziu selecția făcută. Dar dacă există Campionatele Mondiale de juniori II, înseamnă că e nevoie de copii mult mai mici, de clasele a III-a, a IV-a, deci aici e un minus evident. Dar aici e treaba directorilor de la liceu, eu am încheiat. Tânăra generație ar trebuie să fie cu o mult mai mare implicare în selecție, însă mulți copii se și lasă, și țin foarte bine minte că era alta emulația, au dispărut concursurile, ar trebui mult mai multe, organizate de Inspectorat, mult, mult mai multe, între licee.

 

”Tot ce vine din urmă sunt copii foarte talentați dar…”

 

– Timișul e minoritar numeric la nivel juvenil dar și România, pentru că aminteați de Mondial, n-a obținut din nou nici o medalie și la ediția Campionatului Mondial de juniori I din acest an, din Oregon. De ce?

I.D.: Ultimele au fost la Edmonton, acolo și Mirela Lavric a devenit campioană mondială, deci de-atunci, fără. Și asta se întâmplă unde eram tot timpul tari, la juniori, la Europene chiar cu și mai multe medalii. La anul vom vedea ce vom face cu schimbul de generații, și în orice caz tot ce vine din urmă sunt copii foarte talentați, dar dacă nu o să aibă în vedere să-i protejeze, nu-i de bine, căci s-a schimbat întreg contextul în care se face sport. Erau acele cantonamente centralizate cu lunile, ori acum nu le mai place să stea cu lunile, însă s-a văzut că nu e bine în perspectiva marii performanțe, căci acasă nu poți să te pregătești la fel ca într-unul centralizat. Nu știu, dar în privința actualelor generații, cu certitudine, toată lumea este speriată, căci erau sesiunile speciale ale olimpicilor în care 99% își luau Bacalaureatul, ori acum și-au luat vreo 60%. Deci și dintre sportivi sunt unii care nu mai acceptă să stea foarte mult timp în cantonament, cu gândul la situația școlară, însă acasă nu ai aceleași condiții de pregătire ca în centralizat…

– Dar bănuiesc că n-ar fi singura deficiență, căci mă gândesc la infrastructura atletică, la remunerație…

I.D.: E chiar foarte importantă, căci până acum 2 ani se plăteau toate medaliile la Campionatul Național, dar acum se aplică o hotărâre de pe vremea lui Boc și nu se mai oferă nici un ban, nu le mai dă dreptul cluburilor să premieze sportivii. E un pas înapoi, în loc să fie recompensați! Cei foarte mici, care n-au habar ce-i banul, până la juniori III, mai luptă, dar pe cei mari parcă nici nu-i mai interesează Naționalele, își spun, lasă că mai intru la ceva Internaționale, dar marea majoritate nu-și mai dau aceeași silință. Unii și abandonează, chiar dintre cei de perspectivă, se duc să lucreze pe-afară, să câștige un ban… Era 1.400 de lei titlul, locul doi, 1.200, locul 3, 900. La juniori, mai puțin, 900, 700 și 500, dar nu se mai plătesc. E un pas înapoi. Am vorbit în toamnă cu Gabi Szabo, totul e pe masa Ministrului de Finanțe, trebuia o Hotărâre de Guvern, dar banii se scurg în altă parte, se cheltuiește în campania asta electorală cât premierea pe 5 ani a tuturor sportivilor.

 

”Nu e totul o premiere pe un an de zile…”

 

– Iar infrastructura…

I.D.: Noi în Timișoara am făcut stadionul dar suntem foarte departe, și noroc că prin prietenia cu Mușchiuleț, așa-i spunem lui Florin Teodorescu, avem acces la sala de forță, la liceu ar fi una, de fapt a lui Mihai Ion, de box, nu avem așadar dotare de forță, plus că strict de atletism n-avem o sală, și sunt chiar 30 de ani de când a ars Circumvalațiunii, n-am avut una specială. Căci viteza se antrenează nu numai vara, când e cald, ci tot anul, ori n-o poți face înfofolit în frig, afară. Păi cum ar fi de exemplu la garduri!? Departe suntem, condițiile sunt departe de marea performanță, a, că avem unele rezultate, jos pălăria, dar e de fapt o păcăleală, căci nu suntem dotați pentru marea performanță. Iar partea medicală e departe de ceea ce se dorește a fi pentru marea performanță!

– Și mai vin și premierile de sfârșit de an, oricum subiective în sine, din capul locului, și știu, cu șocuri, întrebări și dezamăgiri pentru unul și altul… Mereu!

I.D.: Tot de la bani pleacă nemulțumirile. Acum, dacă sunt reglementate locurile, unul-doi nemulțumiți se mai găsesc, pentru diferențe minime. E un regulament unde spune, pentru reușita la Campionatul Mondial, atâtea puncte, la European, atâtea puncte, Balcanic, atâtea puncte, însă dacă ierarhizarea este OK, în schimb e vorba de împărțirea banilor. Domnului Costa îi place cu festivisme, așa, cu primii nu știu câți, nu doar cu cei mai buni, ori nu te pui să te înșiri cu cupe și diplome, și pompierii și micii sanitari… Premierea ar trebui să fie strict pentru cei mai buni sportivi ai anului, că doar e o dată pe an. La fotbal, că a bătut pe Tărlungeni, se oferă primă 500 euro, și tu dai 200 o dată pe an!?! Câți avem de înaltă performanță, 12-15 la sporturi individuale într-un an, și nici pe aceștia nu-i recompensezi la un sfârșit de an ca lumea. E o dată pe an! Plus ai pretenții să meargă la Campionatul European, Mondial, și tot amintim de cei demult plecați, Bulimar, nu mai e la noi, de 100 de ani tot de ea, și nu e singura, toți sunt plecați, și atunci să vedem cu ce-am am rămas aici de fapt. Cu mai nimic! E o departajare, trebuie să-i stimulezi! Plus consilierii locali ar trebui să voteze ca Primăria, la fel la CJT, să-i bage în seamă, căci nu e totul o premiere pe un an de zile. Să le ofere o recompensă celor care tind la Jocurile Olimpice de vară, nu știu, să le aloce un 1.000 de lei pe lună, cât ar lua din avutul Primăriei, să-i stimulezi și pe copii. Da, să-și rupă oasele cu două antrenamente zilnice fără o susținere ca lumea…

 

”Da, e foarte ușor din birou să judeci dar realitatea e că nu s-au implicat absolut deloc, absolut deloc!”

 

– Antrenamente afară… Dar, sărind puțin,  sala Complexului Național?

I.D.: La sala de atletism se schimbă suprafața, după ce timp de 20 de ani nu s-a întâmplat nimic, dar iată totuși că la Lia Manoliu se lucrează, e închisă, în reparații, în așa fel încât să fie gata până în 15 ianuarie. Se fac eforturi, se țintește premierea primelor 8 rezultate la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale, erau primele 6 la COSR, toate acestea sunt pe masa ministrului, la Ponta și Petrescu, care însă își dă cu stângul în dreptul. Szabo a făcut tot ce se putea face, a propus, depinde de alții. S-a mai îmbunătățit infrastructura, cel folosit în vară la Balcaniadă (n.n.: la Pitești), însă vei vedea că o să ajungem invers, să avem multe baze și nu sportivi!

– Și pe ”Dan Păltinișanu” s-ar putea, desigur…

I.D.: Dacă de 20 de ani e în discuție, și nimic… Desigur, ar trebui cu culoare, să fie o pistă, și nu ar costa foarte mult, 250-300 de mii de euro, 8 culoare, la nivel competițional, să se țină concursuri internaționale, Balcaniada, hoteluri avem, Slavă Domnului, și iată, Clujul poate, Campionatele Internaționale ale României. Uite însă că la noi nu s-a dorit, s-a făcut la Politehnică, dar nu e competițional, e strict de antrenament și cursuri de bază, nu pentru întreceri omologate. Nu are în primul rând groapă de obstacole, de sărituri, loc de aruncări, nu e reglementat. Implicarea e mică și văd că toți fac politică în țara noastră, și mai puțin politica sportului. Ori noi prin sport am ajuns să fim mai cunoscuți în lume, acesta este adevărul, numai prin sport am fost recunoscuți, căci n-am avut atâtea alte mari veleități. Și aici, pe plan local, edilii nu înțeleg că și acei performeri individuali în sporturi olimpice sunt mândria județului Timiș, să fie mai atenți cu cei de top. În rest, vin alegerile, promit, trec alegerile și uită de toate. Va trece și premierea din iarnă, și iar un an de zile de aaaaaaa, numai locul 5 la canotaj, aaaaaaaaaaa, numai locul 3 la atletism, aaaaaaaa, nu-s campioni europeni. Da, e foarte ușor din birou să judeci dar realitatea e că nu s-au implicat absolut deloc, absolut deloc!

– De acord, din păcate, și vă mulțumesc frumos. Să fie un 2015 mai iute pentru atletismul local și național!

 

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


8 + sapte =