Despre „Tempo Poli”, „una e Poli şi aia e prima”

Seară de suflet, boltă peste generaţii. „1921-2011: Poli… file de istorie” a îngemănat vineri 25 noiembrie într-un cadru festiv ceea ce este mai de preţ în inimile iubitorilor de fotbal timişoreni, alb-violetul, slujit cu pasiune vreme de 9 decenii de fotbalişti, antrenori şi conducători, ai căror exponenţi de marcă au punctat reperele unei istorii cu suişuri şi coborâşuri, de la „entuziasmul şi dăruirea” echipei nou-promovate în 1948 la anunţul de ultimă oră, cu privire la oferta făcută vineri de edili pentru preluarea în proporţie de 51% a acţionariatului clubului polist.

De fapt, seara festivă găzduită la Casa Oamenilor de Ştiinţă de Fundaţia Politehnica, împreună cu AST Druckeria şi Universitatea „Politehnica” Timişoara, a stat atât sub auspiciile acestui „fenomen social de cea mai mare dimensiune”, Poli prin cuvintele lui Nicolae Robu, rector al Universităţii Politehnica şi prim-vorbitor, cât şi sub presiunea crizei actuale a clubului care în 4 decembrie va împlini 90 de ani de viaţă, atenuată prin preluarea cuvântului încă din primele minute ale întrunirii de suflet de nimeni altul decâtConstantin Ostaficiuc, preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, care a lansat explicativ ultimele noutăţi tocmai pentru a dezamorsa starea de incertitudine în ce priveşte viitorul imediat al grupării, şi anume că „suntem în negocieri pentru a participa la acţionariatul lui Poli iar primarul Ciuhandu, Titu Bojin, rectorul Nicolae Robu şi cu mine am luat o decizie esenţială şi am făcut o ofertă pentru a reuşi să preluăm 51% din acţionariatul clubului prin Consiliul Local, Consiliul Judeţean şi Universitatea <Politehnica>, pentru a asigura stabilitatea pe mai departe. Sperăm ca la sfârşitul lui 2011 să se facă trecerea”.

(Seară de suflet. „1921-2011: Poli… file de istorie”)

Cu alte cuvinte Poli este vie şi în suferinţă, edilii întinzând o mână la aniversarea a nouă decenii iar criza devenită acută putând fi în egală măsură şi momentul unei oportunităţi.

Odată anunţul făcut, Nicolae Secoşan a dat cuvântul pe rând protagoniştilor zămislirii a ceea ce a devenit istoria polistă, cu un al doilea remarcabil punct de reper promovarea din 1948, reliefată atât prin imagini de arhivă cât şi alocuţiuni interesante. După ce Ovidiu Păcurariu, fiul fostului fundaş al alb-violeţilor Gheorghe „Şogoru´” Păcurariu, a remarcat despre respectiva garnitură că„nu a făcut nici o achiziţie dar a făcut faţă cu brio ca nou-promovată”, profesorul Ion V. Ionescu a continuat prin a reaminti „îndemnul de luptă” al acelor vremi, „Tempo Poli!”, şi a rememora inclusiv anii premergători reuşitei din ´48.

„Jackie” a explicat că simte „foarte bine spiritul acesta al clubului, al echipei”, care i-a fost insuflat din perioada când returna baloanele din spatele porţii, pe post de copil de mingi, şi a adăugat că Poli nu este doar un fenomen social al cetăţii Timişoarei, cum l-a caracterizat Nicolae Robu, ci chiar unul „cultural şi spiritual”. Pomenind despre un 5-0 cu Mica Brad ca despre „o amintire pe care nu mi-o pot reprima”, Ionescu a explicat că Poli a ţâşnit ca devenind reprezentanta ulterioară peste decenii a oraşului şi continuatoare a Ripensiei dintr-un baraj aruncat pe nedrept în cale de federali, după ce în prealabil câştigase în 1946 Campionatul Districtual, baraj însă pierdut pe ansamblul celor două manşe, 1-1 şi 1-3 cu CFR: „A ieşit întărită moral”.

Ionescu a mai amintit şi un alt slogan scandat la meciuri, „Una e Poli şi aia e prima”, şi cu ocazia debutului victorios în A, 3-1 pe Electrica, pe zgură, împotriva Petrolului, prin golurile lui Andrei Rădulescu, Mazăre şi Iovan. „Iar două etape mai târziu învingea cu 6-0 pe CSCA!”

Şi-au răscolit amintirile şi Ilie Gârleanu, la Poli între 1954 şi 1964, rezervă de lux a finalei din 1958, sau Emeric Dembroschi, despre nevoia organizatorilor finalei Cupei României din 1980 de a utiliza dalta şi ciocanul pentru a înlătura numele Stelei de pe trofeul ce urma să fie cucerit de polişti.

Iar interlocutorii au mai adus şi un zâmbet cu clişee ale vremii, dintre care cel mai savurat a fost cel al primirii fotbaliştilor alb-violeţi la judeţeana de partid, înaintea returului cu Celtic, din toamna lui 1980. ” „Am fost chemați la Judeţeana de partid, prim-secretar era Petre Dănică.  Meniul era stas, câte un covrig cu mac şi un pahar cu bragă. După ce ne-au îndemnat cu clasicul <Să-i bateţi pe capitalişti>, la finalul recepției, Dănică i s-a adresat lui Nedelcu, căci doar pe el îl cunoştea: <Şi tu Nedelcule să bagi un gol că nici Pele să nu-l apere!>. Iar când Lone Nedelcu i-a replicat spunându-i că nu e portar, Dănică a spus <lasă băi tovarăşe că ştie pcr ce juca Pele!>”

(Seară pigmentată cu numeroase clişee de arhivă. Unul cu frumoasa echipă a lui Costică Rădulescu)

Florin Bătrânu a punctat prin a nădăjdui „ca spiritul Timişoarei şi al lui Poli să dăinuie”, actualul antrenor principal Valentin Velcea a recomandat audienţei la adresa sentimentelor nutrite faţă de clubul fanion „să o păstraţi în suflet aşa ca şi până acum”, Viorel Şerban, prorector al Universităţii „Politehnica” şi amfitrion al serii festive, a încheiat prin a spune POLI SUNTEM NOI, în ton cu înscrisul de pe tricoul aniversar, ce i-a fost înmânat de conducerea polistă, iar Nicolae Diminescu, un fost jucător şi conducător al clubului, a amintit necesitatea fondării unui „muzeu al fotbalului”, legat de culorile alb-violet.

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


sapte − 4 =