Doar un milion!? Și abia acum!?

Altă Direcție, cu și mai multe inițiale în denumire, se dă rotundă că ar fi activă, și cu folos, anunțându-se că scutură fotbalul, undeva spre vârful său. S-a furat și-n acest domeniu ca-n codru, așa că nu-și au rostul remarcile despre picături, mai ales că e oricum mult prea târziu.

Foarte târziu, deoarece pe alocuri se stinge lumina în fotbalul românesc, ca efect peste ani al unei stări generale de fapt întreținută de la vârful acestei structuri în Carpați, un stat în stat, și generând infiltrații până la baze, la firul de iarbă.

Gazon pămîntiu, băltit și denivelat: parte integrantă a fotbalului românesc, locul 15 mondial în ierarhia FIFA Coca Cola. Ce mai ”națională” trebuie că făurește un asemenea fotbal! În consecință, o întreagă infrastructură sportivă s-a degradat, cluburi mai mari sau mai mici au naufragiat ori s-au metamorfozat în clone iar o țesătură de influențe nefaste a perpetuat degenerarea morală a acestei discipline, sub privirile unui nepăsător și monolitic for federal putrezit.

Așa încât a se bate toba în februarie 2016 că, vezi Doamne, DIICOT scormonește după delapidări și deturnări de fonduri trimise de FIFA spre FRF și anchetează un grup oneros al cărui țugui s-ar confunda cu fosta conducere federală, e ca și cum le-ai spune elevilor de clasa I că până mai ieri au fost la grădiniță.

În aproape 27 de ani de furt și minciună tipice românești, fotbalul doar și-a continuat neabătut traiectoria de domeniu teleghidat de sfere de influență, dacă nu dinspre Județene de Partid, Ministere și Comitete, Primării și un for federal ca rotiță a angrenajului, atunci mai nou dinspre lupi care-și schimbaseră blana, tot sub oblăduire federală.

Mizeriile din fotbalul românesc sunt anesteziante și nenumărate, o groapă de gunoi în care încă se deversează la nesfârșit, și a se vedea de exemplu ridicola situație din jurul Arenei Naționale, așa încât a se evidenția acum marea descoperire a sifonării unui milion de către ceea ce este denumit ca fiind un grup infracțional organizat este o altă basculantă de praf în ochii românilor. Așadar, cum rămâne cu restul?

Căci cercul celor care au devalizat mai mult sau mai puțin fotbalul românesc este mult mai larg și numeros iar picăturile pe care le-au absorbit, la fel, mult mai multe. Unde a fost rost de bani, fie și cât de puțini, s-a mai ciopârțit un pic din etica și moralitatea unui sport care ar fi trebuit de fapt să exceleze prin fair-play și să confere bune exemple de conduită întregii societăți, fotbalul post-decembrist lăsând parcă tot mai mult senzația că alterează tot ceea ce atinge. Teren fertil pentru apariția unor noi monștri, și se știu respectivii prea bine, ajunși sau nu după gratii, monștri care s-au alăturat altor creaturi ale sistemului despre care puteai certifica din prima clipă, la prima vedere, apartenența de o lume deloc curată sufletește, unsă cu toate alifiile și folosind fotbalul ca alibi pentru un câștig financiar facil și prompt, dar și putere, anvergură publică, influență și un statut social altfel nemeritat.

Așa încât asemenea Direcții ființând pe banii românilor și având mai multe sau mai puține inițiale ar fi trebuit să fie activate cu mult, mult timp înainte, și să fie de ani de zile mult mai eficiente, nu doar să reacționeze precum câinii dresați ca urmare a unor mai ample anchete internaționale în jurul unui for mai sus pus. Vezi Doamne, s-a trezit prin dirijare una dintre tentaculele jandarmului demult desemnat al lumii ca și cal troian al păpușarilor de înrobire a omenirii să zgândăre evidentele subterfugii ale celor de la FIFA, iar acum a fost activată pe subiect și celula românească de combatere.

Dar până acum ce s-a păzit!? Cel puțin în privința fotbalului românesc, această ștergere a prafului vine oricum prea târziu. Era plin peste tot de amprente, de la vârful federației și până la diverși țopârlani de pe la cluburi pe post de vaci de muls. Era o infectă țesătură de libidinoși trași între timp la patru ace, cu toții sugând lacom la sânul fotbalului și deconspirându-se astfel că peste ani vizionaseră pe întuneric mult prea multe episoade din Dallas, Bulevardul Paulista sau mai știu eu ce alte ecranații de același profil.

Atâția mânjiți au pervertit fotbalul românesc, că au fost mari federali, că au fost mai mici trepăduși, pe la cluburi, asociații, FRF, LPF și diverse comisii inclusiv de arbitraj sau observare, încât acest sport în starea sa actuală a degenerat într-o adunătură încă îmbâcsită de șmecheri încărcați de impostură și cu compasul moral stricat.

Îmi vine de exemplu în minte un nume, al acelui Govor, unul dintre numeroșii infiltrați peste ani în tenebroasa lume a fotbalului, despre care nu m-a mirat absolut deloc să constat că ajunsese să fie fluturat ca știre negativă la nivel național, pentru vrute și nevrute, dintr-o postură politică spre care mulți au marșat folosindu-se de fotbal, și pe a cărui expresie facială puteam deduce limpede totul, în câteva secunde, la un biet și banal meci de ligă inferioară din anii  ’90. Respectiva expresie avea și ceva din disprețul nedisimulat la adresa ”proștilor” și ”naivilor”, un ”ce știți voi, bă!?” tipic perfizilor din această nație prolific născătoare de turnători, securiști și lepre în general. Dar nenorociți precum respectivul nu puteau fi extirpați ori deconspirați căci organismul era bolnav iar cercul în care se învârtea și în care o mână o spăla pe alta reunea mai mult sau mai puțin aceleași specimene, fie trase la patru ace, fie cu trese sau epoleți, fie funcționărime la ciupeală, fie noi ”afaceriști” ori ”membri de partid”, în general parveniți, fie tipici pupincuriști, inclusiv din mass-media, strângând firimiturile.

Că ar fi scuturat ”Nașul” gustaș, devenit cândva mare președinte dintr-un defăimător cu bocanci al noțiunii de fair-play, nu înseamnă și că molima ce a cuprins fotbalul este stârpită. Iar reflexele condiționate s-au impregnat oricum în ADN-ul comportamental al acestei discipline, lăsată în pace să-și facă de cap de un jalnic stat așa zis de drept și pieptănată nevoie mare de imbecili cu microfon. ”Domnule președinte”, v-a căzut bine cafeaua? Nu se întreabă așa ceva când mergi la bordel sau casino.

FRF, fonduri, înțelegeri, Sandu, contracte, drepturi, Buftea, câte și mai câte, la nesfârșit, parcă spre infinit. Iar pentru orice om de bună credință era totul cât se poate de străveziu. De ani buni încoace. Dar doar pentru simbriașii statului, ținuți din dările românilor, nu era deloc clar. Și ce nu putea fi cât se poate de clar!?!

Mizerabilii nenorociți ce au secătuit de valoare și credibilitate bietul fotbal românesc au conferit sute și mii de motive de scârbă și vomă iubitorilor acestui frumos sport. Așa că papagalii care n-au păzit nimic cu deceniile și strecoară acum mari vești că s-ar lua de mafia fotbalului ar trebui de fapt să tacă naibii și să facă. Au trecut aproape 27 de ani de cumplită sfidare a inteligenței multora.

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.