În memoria fotbaliștilor comloșeni

Ultima ediție a revistei ”Suflet Nou”, din luna noiembrie, include și două consistente consemnări din lumea sportului, cu fotografii din alte vremuri. Una dintre acestea, ”Placa comemorativă a fotbaliștilor comloșeni”, trece în revistă reușitele unor fii ai locului ajunși jucători internaționali sau divizionari, omagiați fiind prin placa realizată în anul 2004 de publicația ce apare sub egida Asociației Culturale ”Suflet Nou”.

O revistă a satului bănățean fondată la Comloșu Mare în 15 august 1934 de avocat doctor Andrei Bălan, ”Suflet Nou” a ajuns, în a patra serie a aparițiilor sale, în cel de-al 23-lea an de activitate, însumând 277 de ediții. Iată articolul semnat de redactorul-șef Ioan Olărescu…

În ziua de 15 august 2004, la marea sărbătoare creştină a Sfintei Maria, după slujbele religioase de la biserica ortodoxă şi greco-catolică, a urmat o manifestare devenită deja tradiţională din 2001. Sfinţirea de plăci comemorative a unor oameni de seamă din Comloşu Mare. În acel an a fost adus un omagiu pentru 9 (nouă) mari sportivi comloşeni, jucători de fotbal internaţionali, districţionali şi divizionari. 

Foto 2

 

După ştiinţa noastră placa respectivă un unicat în Banat şi poate în ţară întrucât în nici o altă localitate, din mediul rural sau urban nu a fost realizat un asemenea monument de omagiere în comun a unor personalităţi sportive.

Marii fotbalişti comloşeni, prin activitatea lor sportivă, au făcut o deosebită cinste localităţii natale, au intrat în mentalul colectiv, fac parte din identitatea spirituală locală.

La zece ani de la sfinţirea plăcii realizate prin grija revistei Suflet nou, ne oprim, din nou, asupra performanţelor sportive ale jucătorilor de fotbal comloşeni omagiaţi.

În lista cu cei 159 tricolori care au fost prezenţi la 17 turnee finale de Campionate Mondiale (1930, 1934, 1938, 1970, 1990, 1994, 1998) şi 4 de Campionate Europene (1984, 1996, 2000, 2008) sunt şi doi fotbalişti originari din Comloşu Mare care au reprezentat România la C.M. din 1934 şi 1938. Acest fapt a fost menţionat de reputaţii jurnalişti de la Gazeta Sporturilor incluzând Comloşu Mare printre localităţile care au dat măcar un fotbalist tricolor participant la una din cele 11 ediţii ale turneelor finale de C.M. şi C.E. Astfel, în Gazetă este menţionat că: Un sat din judeţul Timiş, Comloşu Mare, a avut doi convocaţi pe Vasile Chiroiu (1938) şi Gheorghe Ciolac (1934) mai mulţi decât Ploieştiul, oraş cu tradiţie, unul singur. Este o specificare onorantă pentru localitatea noastră fiind astfel adusă la cunoştinţa cititorilor cotidianului sportiv din ţară şi străinătate. Cei 159 tricolori provin din 61 de localităţi: Bucureşti (32), Timişoara (16), Craiova (8), Oradea (7), Arad (5)… Comloşu Mare (2) iar celelalte sate şi oraşe din listă au dat măcar unul singur.

Cei 9 fotbalişti omagiaţi pe placa comemorativă din anul 2005 (în anul 2008 a fost adăugat încă un nume, deci în total 10) au fost deseori evocaţi în paginile revistei comloşene.

În cele ce urmează revenim cu o sinteză retrospectivă a performanţelor lor sportive.

Gheorghe (Ghiţă) Ciolac (1908-1965) a reprezentat România în 24 de partide internaţionale. A debutat în echipa naţională la 6 mai 1928, la vârsta de 19 ani fiind cel mai tânăr tricolor din toate partidele disputate până la acea dată. A evoluat împotriva Iugoslaviei (de 7 ori), Bulgariei (de 5 ori), Greciei (de 4 ori), Poloniei (de 2 ori), Cehoslovaciei (de 2 ori), Lituaniei, Germaniei, Suedei şi Ungariei (o dată). A înscris pentru România un număr de 13 goluri (8 Bulgariei, 2 Jugoslaviei, 2 Greciei, şi 1 Poloniei). A realizat 2 hat-trickuri clasice (marcarea consecutivă a 3 goluri într-un meci). Primul, în 1929 în meciul cu Bulgaria (3:0) în Cupa Balcanică, iar al doilea hat-trick a fost realizat în 1933 tot într-un meci cu Bulgaria astfel că presa sportivă l-a numit Bulgaroctonul.

A fost un jucător emblematic al Ripensiei Timişoara. A cucerit 4 titluri de campion naţional (1933, 1935, 1936, 1938) şi 2 Cupe ale României (1934, 1936). A fost prezent în majoritatea celor 440 partide oficiale şi amicale disputate de Ripensia în anii 1930-1941. Din cele 1.511 goluri ale Ripensiei a înscris 134 (9% din total).

Echipa Comloşana la marile serbări din 15 august 1934: Tudor Chiroiu (x), Gheorghe Ciolac (xx)

Echipa Comloşana la marile serbări din 15 august 1934: Tudor Chiroiu (x), Gheorghe Ciolac (xx)

 

A realizat şi numeroase pase de gol (assist-uri) în formula de atac Bindea, Beke, Ciolac, Schwarz, Dobay (scrisă de reputatul scriitor şi jurnalist sportiv Ioan Chirilă astfel: bindeabekeciolacschwarzdobay). A fost singurul jucător care a rămas permanent la Ripensia timp de 18 ani, pe întreaga perioadă de existenţă a glorioasei echipe între 1930-1948. Ca antrenor a promovat mulţi tineri talentaţi printre care şi unii născuţi în Comloş: Petru Cumpănaş, Ştefan Rodeanu, Ştefan Bucurescu. A fost admirat pentru jocul său tehnic spectaculos, eficace, pus mereu în slujba echipei. După decesul său permatur la doar 57 de ani, prin grija simpatizanţilor, a fost realizată o placă comemorativă aşezată însă nu într-un loc public ci la mormântul său din cimitirul Mătăsarilor din Timişoara.

A fost prezent deseori ca jucător în echipa de fotbal locală Comloşana aducând şi Ripensia în anii 1946-1948 la unele meciuri de pregătire.

Vasile Chiroiu (1910-1960). A jucat pentru Naţional României de 9 ori inclusiv la Campionatul Mondial din Franţa în anul 1938. A evoluat de 3 ori cu Grecia, de 2 ori cu Jugoslavia, o dată cu Cehoslovacia, Polonia, Germania, Cuba (la C.M. 1938). A participat cu formaţia de amatori la două meciuri cu naţionalele similare ale Elveţiei şi Austriei dar care nu au fost incluse în palmaresul echipei naţionale. În două partide ale Naţionalei a fost coechiper cu Ghiţă Ciolac, ceea ce l-a determinat pe Ioan Ureche să scrie în Suflet nou din ianuarie 1935: Care sat din ţară se poate lăuda cu aşa ceva?

De-a lungul carierei sale sportive a evoluat la mai multe echipe districtuale: Politehnica Timişoara (1926-1928), Banatul (1928-1932) şi divizionare, C.F.R. Bucureşti (1932-1933), C.A.O. Oradea (1933-1934), Ripensia (1935-1939), CAMT (1939-1941), Cugir (1941-1942) şi la unele pe plan local. În cei 4 ani petrecuţi la Ripensia a fost Campion naţional în 1935, 1936, 1938 şi câştigător al Cupei României în 1936. Cu toate că era jucător de bază în apărare şi uneori ca half a înscris pentru „Ripi” un număr de 17 goluri. A jucat cu Ripensia în 24 meciuri cu echipe de club renumite din străinătate. A făcut parte din formaţia care a eliminat le A.C. Milan în Cupa Europei Centrale în anul 1938. A fost inclus în Echipa de aur a Ripensiei din perioada de glorie a acesteia 1932-1938. Ca antrenor a pregătit pe U.M. Cugir în diviziile C şi B, pe Oţelul Roşu în Campionatul regional şi alte formaţii din Banat. Ultima echipă antrenată în 1959/1960 a fost cea din localitatea natală.

Vasile Bucurescu (1903-1981): jucător de bază în apărare la Unirea-Banatul Timişoara în anii 1923-1926. În vara anului 1926 evoluând în formaţia satului său natal intitulată Comloşana în partida cu FK Ž.A.C. Chichinda (Jugoslavia) a suferit un grav accident de joc (fractură la picior) urmată de multiple operaţii astfel că a abandonat activitatea competiţională.

Tudor Chiroiu (Chiroiu I), 1904-1985: component de bază (centru atacant, căpitan de echipă, golgeter) la Politehnica Timişoara între 1924-1931. În ediţia 1932/1933 s-a transferat împreună cu verişorul său primar Vasile Chiroiu şi alţi fotbaliştii timişoreni la C.F.R. Bucureşti ocupând, în final, locul 2 în seria I, după Ripensia care va cuceri, în acel an, primul titlu de campion. De menţionat că în primul meci disputat la 11 Septembrie 1932 pe arena Romcomit, C.F.R. a învins Ripensia cu 3:2 creându-se astfel, dintr-o dată, mitul Giuleştiului (după Ioan Chirilă). În această partidă 3 au fost comloşeni: Ciolac la Ripensia, iar verişorii Chiroiu I şi II la C.F.R. Buc. În vara anului 1933 revine în Timişoara, la Ripensia pentru care a evoluat în două ediţii de campionat. A contribuit la câştigarea Cupei României în ediţia 1933/1934 şi la câştigarea campionatului naţional în 1934/1935. Înscriind pentru „Ripi” 6 goluri. Cu toate că a evoluat sporadic a fost, în multe partide, alături de consătenii săi Ciolac şi Chiroiu II astfel că din 11 jucători pe teren, 3 erau comloşeni. Începând cu ediţia 1935/1936 a fost antrenor-jucător la Vulturii Lugoj în divizia B, fiind printre primii jucători din ţară care au îmbinat aceste două activităţi. A preluat apoi, tot ca jucător-antrenor, pe U.D.R. Reşiţa pe care a promovat-o în Divizia B, apoi în A în ediţia 1937/1938.

În funcţii tehnice de conducere la U.D.R. (era inginer metalurg, absolvent al Şcolii Politehnice din Timişoara) şi la Combinatul Siderurgic Hunedoara (după război) a sprijinit dezvoltarea fotbalului în cele două oraşe. A fost şi consilier tehnic la Ambasada ţării noastre la Moscova. A decedat la 11 mai 1985 în localitatea natală.

Iosif Stanciu (1904-1978): a fost un talentat mijlocaş la Unirea-Banatul şi apoi la Victoria Cluj în perioada studiilor superioare economice unde a fost coechiper cu Silviu Bindea. După un grav accident de joc (la coloană) abandonează fotbalul la doar 25 de ani. Revine în localitatea natală unde joacă sporadic antrenând echipa locală timp de două decenii.

Milan Ristici (1915-1987): a fost un promiţător portar fiind cooptat în lotul echipei Stăruinţa Oradea în divizia B. A evoluat apoi la Timişoara în divizia C la Progresul.

Petru Cumpănaş (1924-1968): a fost promovat de Ghiţă Ciolac la Ripensia pentru care a jucat în ultimele două ediţii de campionat, respectiv 1946/1947 şi 1947/1948, în divizia C şi B, după care la Progresul Timişoara în „C” alături de verişorul său primar Rodeanu II.

Ştefan Rodeanu (Rodeanu I), 1927-1987. După Ciolac şi Chiroiu este cel mai titrat fotbalist originar din Comloşu Mare, vicecampion naţional cu C.F.R. Timişoara în ediţia 1947/1948. Campion naţional cu C.C.A. Bucureşti în 1951, 1952, 1953 şi câştigător de 4 ori al Cupei României în 1949, 1950, 1951, 1952. A fost promovat de Ciolac la Ripensia în divizia C în 1946/1947. Joacă apoi în Divizia A la C.F.R. Timişoara în ediţia 1947/1948 ocupând locul 2 după I.T.A. Arad. Finalist al Cupei României câştigată tot de I.T.A. Arad. Din anul 1949 este jucător de bază, la C.S.C.A. (din 1950: C.C.A.). După un tur de campionat la C.S.A. Câmpulung, în 1954 revine la C.F.R. Timişoara care activa sub denumirea de Locomotiva. A jucat în divizia A până în 1956 când Locomotiva retrogadează în B. Evoluează apoi la diferite echipe la nivel municipal retrăgându-se din activitatea sportivă la 35 de ani.

Echipa locală la inaugurarea terenului din parc, în vara anului 1950 (fotografie din albumul lui Cornel Țihoi)

Echipa locală la inaugurarea terenului din parc, în vara anului 1950 (fotografie din albumul lui Cornel Țihoi)

 

* foto: (rândul de sus, de la stânga la dreapta) Gheorghe Grofșoreanu (Vamvu), Ianu Stoica (Coperiș), Dănilă Țihoi (Dincă), Ștefan Rodeanu, Gheorghe Ciolac (Bărbieru), Jiva al Bătrân, Ion Rodeanu, Iosif (Iosa) Stanciu – antrenor; (rândul de jos) Ion Topârceanu (Gârciu), Ștefan Ganev (Gancea), Colarici, Silviu Besu, Genu Medoia

Ion Rodeanu – Rodeanu II (1929-1995). Fratele mai mic cu 13 luni al lui Ştefan care s-a născut în dec. 1927 iar Ion în ianuarie 1929. Format la divizionara C şi B I.L.S.A. Timişoara unde a fost creierul echipei ca mijlocaş, apoi la Progresul Timişoara, împreună cu verişorul său Petru Cumpănaş. A trecut apoi la Hunedoara alături de alţi fotbalişti timişoreni la insistenţele antrenorului St. Wetzer şi ale lui Tudor Chiroiu în conducerea clubului mai întâi în Campionatul regional după care promovează în B, în 1952. În 1953 activează sub denumirea de Metalul şi ocupă locul 1 în seria I a Diviziei B promovând în primul eşalon fotbalistic. În 1954 Metalul evoluează în campionat în A (în anii 1950-1957 toate competiţiile fotbalistice s-au desfăşurat după sistemul primăvară-toamnă) după care retrogradează în B. Rodeanu II părăseşte Hunedoara, se retrage în localitatea natală ca antrenor-jucător formând o bună echipă în Campionatul raional şi regional. Din 1960 joacă, alături de fratele său mai mare Ştefan, la diferite echipe din Campionatul municipal Timişoara.

Vichente Rusu (1936-2008). Format la juniorii Ştiinţei după terminarea studiilor la Şcoala Normală părăseşte Timişoara şi devine învăţător în diferite localităţi din apropiere de Comloşu Mare. Joacă în echipa locală antrenată de Rodeanu II după care la Minerul Cavnic şi F.C. Baia Mare unde în ediţia 1957/1958 sub denumirea de Energia ocupă locul IV în Divizia B (antrenor reputatul internaţional timişorean Rudy Wetzer). În ediţia 1958/1959 sub conducerea antrenorului C. Voroncovschi ajunge în finala Cupei României, câştigată de Dinamo Bucureşti. Vichente Rusu evoluează până în 1963 în Divizia B după care la diferite echipe din C şi regionale.

Comloşu Mare a mai dat şi alţi jucători divizionari (Ioan Topârceanu la Reşiţa şi Cugir, Iancu Medrea la Cugir, Marinică……….. la Petroşani) care erau în viaţă la data realizării plăcii comemorative omagiale.

Ştefan Bucurescu (născut la 28 sept. 1929) a fost campion naţional la juniori cu Ripensia în 1948, evoluând apoi 4 etape la seniori în turul de campionat 1948/1949, după care glorioasa Ripensia a fost desfiinţată. A evoluat la Locomotiva Timişoara în A, apoi la Ştiinţa Arad în timpul studiilor superioare de medicină veterinară, după care în 1954 din nou la Locomotiva Timişoara în A, stabilindu-se apoi la Arad, unde a evoluat câteva sezoane în B cu AMEFA.

S-a dedicat profesiei de medic veterinar devenind director la Avicola Arad, organizând a doua fermă de creştere a puilor de carne din ţară după Crevedia. În anul 2009, la împlinirea vârstei de 80 de ani, a fost distins cu titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Comloşu Mare. Trăieşte la Arad fiind, alături de Ioan Vulcănescu din Timişoara, singurii rămaşi în viaţă dintre componenţii Ripensiei, campioană naţională de juniori în 1948.

Fotbaliştii inscripţionaţi pe placă cu toate că evoluau în diferite competiţii districtuale şi divizionare erau prezenţi în pauzele competiţionale de vară alături de consătenii lor în echipa locală cu prilejul diferitelor Cupe şi întâlniri amicale. Elocventă în acest sens este fotografia din 15 august 1934 în care Ciolac şi Tudor Chiroiu, Campioni naţionali cu Ripensia sunt alături de jucătorii echipei locale Comloşana în partida cu echipa Ž.A.K. Chichinda (Serbia) organizată cu prilejul marilor manifestări culturale, religioase şi sportive dedicate sărbătoririi a 200 de ani de la stabilirea oltenilor în Comloşu Mare. La meci au asistat 4.000 spectatori conform aprecierilor din revista Suflet nou nr. 2, Septembrie 1934.

De asemenea, în primii ani după război fotbaliştii divizionari Rodeanu I, campion naţional cu C.C.A. împreună cu fratele său au fost prezenţi în echipa locală cu prilejul inaugurării, în august 1950, a noului teren de fotbal din centrul comunei la meci asistând cca. 2.000 de spectatori localnici şi din satele din jur.

Fotbaliştii internaţionali, districtuali şi divizionari al căror nume este inscripţionat pe placa comemorativă, spre veşnica amintire, după cum spuneam poate unică din ţară dedicată unor sportivi, precum şi ceilalţi menţionaţi, reprezintă doar vârfurile multor generaţii de sportivi locali din Comloşu Mare care a fost, cu deosebire, în anii interbelici şi primul deceniu postbelic, un puternic centru al mişcării sportive săteşti din vestul Banatului.

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.