Mai comunică Drăgoi ceva?

Dacă n-ar fi fost vremelnica laudă de sine în mijloc de drum, ci doar munca fără preget pentru salvarea situației, nimeni nu s-ar fi sesizat. Dar așa…

20160805_113313-150x125

”Dacă tăceai, filosof rămâneai” este valabil pentru Sorin Drăgoi, conducător al prim-divizionarei de fotbal din Timișoara, în lumina contrastului dintre aprecierea sa negru pe alb că ”rezultatele sportive sunt excelente”, inclusă în cadrul unui sforăitor și mult prea îndulcit comunicat lipsit de realism pe care îl semna sub titlul ”Bilanț” pe site-ul oficial al clubului la cumpăna între ani, inclusiv după un 0-5 acasă în tur, și acest nou 5-0 încasat de ACS Poli. Sâmbătă, la Ovidiu.

Deja al doilea din ediția 2016-2017 și bumerang pentru acest neostoit efort de salvare mai mult a aparențelor decât a situației.

Mai jos nu este însă înfierată maniera capotării timișorenilor aproape de malul Mării Negre, altfel lamentabilă prin acel 4-0 din minutul 34, ci sunt șfichiuite plusurile mult prea apăsător îngroșate după sezonul de toamnă de președintele Consiliului Director într-un derapaj rupt de realitate, redactat cel mai probabil fără a clipi din ochi dar cu mari ochelari roz de cal pe nas. A fost o subiectivă și zornăitoare pledoarie pro-domo împănată cu puseuri explicative referitoare la propria persoană gen ”este în plus o dovadă a faptului că obiectivele propuse pot fi realizate, printr-un management corect și cinstit, așa cum am făcut și în cei patru ani cât am activat în postul de city-manager al Timișoarei”, care nu pot decât să te pună pe gânduri.

Iar contradicțiile esențiale vor fi explicate prin exemplificare.

Sau or fi oare altele rezultatele ”excelente”, și nu le deducem noi!? Dar să punctăm dintre subiectele favorite ale celor în cauză, pe care plictisitor le readuc în discuție… De exemplu că, precum spusele cu subiect și predicat ale diriguitorului la ceas de bilanț hibernal, ”situația salariilor va fi ”la zi” în cazul jucătorilor odată cu virarea celei de-a doua rate din drepturile TV”. Zău? Ori că o parte din punctele de penalizare, vreo 8 la număr, ar fi venit negreșit dinspre Elveția încă din jurul Anului Nou, după cum aiuritor se pomenea inițial. Iar conform ajustărilor ulterioare, ceva mai târziu, dar tot în proporție de 99%. De ce așadar toată acea nevroză încă din toamnă, ba că mâine, ba că poimâine, când de fapt timișorenii vor încheia deja sâmbătă returul și stadiul este același!? Nu mai pomenim despre campania de transferuri de iarnă, una dezvăluind realitățile de la acest club, cât despre pseudo-cantonamentul hibernal de 7 zile la Poiana Brașov, ar fi un întreg subiect în sine, care, cercetat cu foarte mare atenție și din mai multe puncte de vedere, ar duce și la alte concluzii.

Dat fiind că este vorba despre sport, cu ale sale variabile, în viața oricărei echipe – chiar și dintre cele mai mari – pot apărea asemenea sincope de proporții, și cu atât mai mult în cazul unor formații necăjite, însă totul ar putea fi cât se poate de acceptabil, fie chiar și cel mai drastic eșec, dacă nu s-ar insista și forța nota prin aruncarea prafului în ochi și ambalarea cât mai în roz-bombon a unor evidente realități factuale de netăgăduit. Iar diferențele dintre vorbe și fapte sar strident în ochi în asemenea situații neplăcute, deloc unicat. Aprecierile diriguitorului, din gama îmbătării cu apă rece, erau nonșalant lansate fără a pune câtuși de puțin în balanță cu o necesară și sănătoasă doză de realism inevitabilele lumini și umbre din activitatea unei organizații, ci pe linia unor deranjante și chiar supărătoare exagerări de genul  ”rezultatele sportive sunt excelente”, de parcă se trăgea linia într-un club de prin vârful unei puternice întreceri interne pregătindu-se pentru primăvara europeană.

Așadar, nici pe departe ca Drăgoi să fi fost așteptat la cotitură după o asemenea usturătoare înfrângere, căci în general așteptările n-au fost și nu sunt prea mari în privința chinuitei grupări din Liga 1, ale cărei limite sunt cunoscute și acceptate, iar cu atât mai mult pe terenul liderului ghidat de Gheorghe Hagi, dar aprecierile sale în spiritul supralicitării propriei mărfi au avut darul de a ridica sprâncenele unora.

Neplăcutul naufragiu din Dobrogea apare în contextul în care avem de-a face cu un colectiv chiar remarcabil prin sârguința sa de a nu se da bătut cu una, cu două, și prin capacitatea de a anihila un mare pasiv provenit din penalizări, așadar în condiții de multiplă adversitate, fiind de notat că bilanțul parțial al lui ACS Poli în Liga 1 după eșecul la zero acasă cu codașa ASA  este unul pozitiv, cu 6 triumfuri, 4 remize și 5 eșecuri, conturat de la acel victorios 1-0 la Iași în 30 septembrie, primul în deplasare în campionat după 2 ani și jumătate, însă partitura cu trâmbițe și trompete a diriguitorului, lansată de Sărbători, rămâne mai greu digerabilă decât o cisternă de sarmale.

Nu poți sfida inteligența publicului, căci acestuia i s-a adresat conform cuvintelor sale introductive, prin a eticheta la gradul de excelență rezultatele ce includ acum și două eșecuri cu 5-0 din totalul de 4 scoruri identice înregistrate în tot acest campionat al Ligii 1 ca diferență record absolută pe tabela de marcaj, ceea ce plasează la acest capitol formația reprezentând Timișoara în elita fotbalistică internă în rând doar cu FC Voluntari, depășită la fel de CFR Cluj și CS U Craiova.

Din nefericire, modul simplist de a gândi din fotbalul românesc reduce totul cel mai adesea strict la rezultate și bani, într-o fugă nebună după rezultate imediate cu orice preț și aproape prin orice mijloace, fără a mai lua în calcul alte repere esențiale, însă iată că până și aceste mult aduse în discuție rezultate pot fi o piatră de moară în curtea grăbiților lăudăroși, asta de exemplu prin prisma involuntarei asocieri ca imagine și percepție cu consoarta lovită la rândul ei tot în două rânduri de urgia unui 5-0, FC Voluntari. De când nu-și dorea oare venerabilul și cândva nobilul fotbal timișorean să fie pe același palier prin exponenta sa din prima divizie cu ilustra grupare ilfoveană!? Să bați câmpii după o toamnă în care încasai acasă un 0-5 de la nu demult secund divizionara FC Botoșani că rezultatele ar fi excelente…

Și de când nu visa oare timișoreanul de rând să știe că imaginea orașului său la nivel național poate fi exponențial îmbunătățită prin transmisiunile televizate meci de meci ale prestațiilor reprezentantei capitalei Banatului în elita fotbalului din România, difuzând inclusiv etalări de genul 5-0 pentru gazdele din Ovidiu, 5-0 pe Bega pentru cei din Botoșani sau 4-1 pentru FC Voluntari contra oaspeților descinși de pe ”Dan Păltinișanu” în Ilfov!?! Că doar de asta plătește omul taxa de recepționare a emisiunilor de pe micul ecran, pentru ca difuzorii să țină în viață grupările fotbalistice cât să se facă și de râs, și nu oricum, ci în direct.

Imagine!?! Deserviciu.

Drăgoi nu zicea însă nici pâs vizavi de faptul indubitabil că în spatele acestor ”excelente” rezultate nu se poate ascunde la nesfârșit lipsa de atractivitate și spectaculozitate din oferta prestațiilor prim-divizionarei de pe Bega, tradusă și prin elocventul aspect că timișorenii au în medie mai puțin de un gol marcat pe meci în primele 25 de etape. <1. Eficacitatea subunitară nu poate fi o bună propagandă pentru spectacolul sportiv iar a fi la braț la capitolul corecții cu ilfovenii ghidați de un antrenor pus pe făraș în urmă cu nici un an pe facebook tocmai de pe ”Dan Păltinișanu” nu dă deloc bine.

Și de-ar fi doar atât…

Dar Sorin Drăgoi a uitat cu desăvârșire în respectiva desfătare pozitivă diseminată public de ingredientul esențial al evenimentului sportiv, și anume prezența spectatorilor în tribuna timișoreană, un uriaș eșec în derulare și în fază continuată, pare-se ireversibil la nivel național dar, desigur, nu-i așa!?, ”moștenit” de la gestionari mai păguboși și nepricepuți. Sîc! Căci întotdeauna, în România, și nu doar în politică, scuza, ăăă, pardon, povara e ”greaua moștenire”.

Tot o dădea în rândurile sale cu aspectele financiare, bani, bani, bani, de parcă fotbalul ar fi doar un joc lego sub contract între difuzorii TV și grupările subzistând din respectivele drepturi, ei de ei dar uitând esența, spectatorii din tribune. Sunteți goi, voi, acești intruși având tendința și predilecția fără discernământ de a genera noua inginerie fără suflet a fotbalului, și nici nu aveți deloc stil în a vă farda superficialitatea, ipocrizia, fățărnicia și ignoranța, ba din contră, n-ar fi exclus ca în cele din urmă nu doar să fi dispărut spectatorii din tribune, ci să devină absolut imuni pateticelor standarde actuale și telespectatorii din fața ecranelor… Să fugă până și din fotoliu, de exemplu la cratiță. A zis-o cumva, cu jumătate de gură, în ultimul paragraf, după cuvintele ”aș vrea să le mulțumesc suporterilor că au fost alături de noi”, că ar dori să-i vadă în număr mai mare, dar n-a specificat și ce strategii ar trebui puse în mișcare pentru a reapropia chibițul de fenomenul în sine ”din iarbă”. Și eu aș dori să trăiesc într-o societate normală dar nu-mi fac iluzii deșarte.

Tocmai în acele doar sute de spectatori adunate la unele jocuri de pe ”Dan Păltinișanu” constă marele eșec cu majuscule și în formă continuată a perindaților de circumstanță pe la cârma acestei grupări în criză de identitate, părtașă la o caravană în continuă pierdere de credibilitate și popularitate. Dar păstorii lui ACS Poli au ținut înadins ca exponenta Timișoarei în elită să facă parte din acest dubios circ.

Iar precum aprecierile supralicitate ale conducătorului de club, la fel și cifrele mereu atent masate și ajustate ale comercianților mărfii, sunt doar praf în ochi, sugerându-ne că mediile de spectatori din tribunele Ligii 1, cu cea din Timișoara undeva spre vârf, ar fi totuși ceva mai liniștitoare decât par. Trâmbițări cincinale. Căci dacă n-ar mai fi încă destui curioși care să se strângă la descinderile vicecampioanei FCSB prin deplasări, atunci și aceste medii altfel artificial crescute de partidele excepții care confirmă regula acestui capitol ar dezveli tot adevărul. Tribunele, ca și gol-goluțe. Inclusiv la Timișoara, aproape meci de meci.

Și-atunci, de ce oare tot deranjul și această importanță de sine!? Pe cine mai interesează cu adevărat!? Tot auzi într-o obsedantă repetiție nu doar dinspre gruparea cu cele mai multe baloane scoase din propria poartă că timișorenii n-ar fi de fapt ultimii într-o ierarhie strict pe baza punctelor adunate pe teren, ceea ce este cât se poate de adevărat în discutabile variații pe aceeași temă a supraviețuirii și evitării retrogradării, dar nimeni nu spune că valoarea întrecerii s-a nivelat fără doar și poate în jos, prin eroziune, fapt sugerat și de aspectul că până și ”lanterna roșie” a campaniei în curs, ASA, a strâns prin cele 5 victorii mai multe succese decât aveau nu mai puțin de 4 cluburi tot după 25 de etape din primul sezon cu 14 echipe la start, atunci ACS Poli și Voluntari deținând câte 4 triumfuri, Concordia 3 iar Petrolul doar două. Competiția este de fapt tot mai slabă iar ACS Poli este printre cele mai modeste protagoniste ale sale.

Iar dacă lecturezi numele componenților lotului și mai auzi și că absența veteranului Cânu se face încă resimțită în apărare, constatând că e vorba despre numeroși jucători pe panta descendentă a carierei sau chiar spre apusul ei, atunci de ce toată această risipă, la fel, în formă continuată!? Se conturează oare încet-încet un cimitir al elefanților sau ar fi poate mai nimerit – dacă tot se bate atâta toba în cerc restrâns în jurul acestei grupări – ca numărul tinerilor localnici care chiar și-au găsit cât de cât un loc în garnitură, gen Bocșan, Artean sau Bărbuț, să fie cu mult mai mare decât cel al conducătorilor și dregătorilor cu mare drag de Banatul românesc, ca de exemplu Drăgoi, Neaga ori Birlică!? Foarte apți în competentele lor relații profesionale la nivel înalt cu toată fauna actuală din jungla fotbalului mioritic, și-aici îmi vine mai întâi în minte prenumele ori poate numele cu conotații fotbalistice a unui mic-mare impresar.

Să fie oare într-atât de împleticită fotbalistic capitala Banatului încât prim-divizionara sa să se bizuie pe expertiza unor asemenea mușterii dintre care capul capilor s-a apărat la întâia sa înfățișare în fața presei, în vară, prin punctarea legăturii sale în timp cu sportul rege pe baza apartenenței de Urziceniul natal, casă a cândva campioanei naționale Unirea, de fapt un exemplu negativ a ceea ce a însemnat discontinuitatea din sportul carpatin și foamea de bani din această flămândă societate eronat direcționată mai ales după urma bancnotelor tipărite și în formă electronică!? Trecerea unor vizitatoare precum Liverpool F.C. ori Rangers F.C. prin România în calitate de oponente în deplasare ale Unirii nu poate constitui un argument în sine ca la nici o jumătate de an după ungerea în fruntea unui club să reamintești în scris, la oră de ”Bilanț”, că ai fi meritat o cu totul altă recepție la învestire, start la care ”eram înconjurați de multă ostilitate și scepticism”, conform propriilor spuse din elucubrațiile de iarnă.

Este un uriaș salt în picaj de la rolul de așa-zis city-manager, altă invenție a ingineriei sociale de tip New World Order, la cel de șef de club de fotbal, grupare necăutată prin tribune și cu mari probleme, dar ținută cu sârg pe perfuzii din ambiția prim-edilului municipiului. Ce city și ce manager!? Timișoara a mai decăzut profund și în respectivii 4 ani de mandat, dar trebuie să fii de-al locului și să-i știi rostul plus să-i simți cu-adevărat pulsul pentru a înțelege această afirmație în privința împuțirii sale, constatată printr-o comparație în timp. Și rămâne absolut de neînțeles în raport cu ceea ce a afirmat Drăgoi în bilanț, și anume că ”este în plus o dovadă a faptului că obiectivele propuse pot fi realizate, printr-un management corect și cinstit, așa cum am făcut și în cei patru ani cât am activat în postul de city-manager al Timișoarei”, cum este posibil ca în urma unor asemenea presupuse realizări la nivelul unui mare municipiu să te axezi prin redirecționare și restrângere doar la resuscitarea unei grupări fotbalistice românești, și încă abia retrogradată!?! Îmi scapă ceva sau sunt totalmente greu de cap!? Dar poate că unora le surâde adrenalina, salturile cu parașute ce nu funcționează.

Revenind însă la sport și fotbal, de ce mereu aceleași plăci stricate!? Aceeași victimizare, în noua formă prin cuvintele într-o situație delicată din punct de vedere economic. Echipa tocmai fusese reprimită în Liga 1 Orange…” A fost luată pe sus de LPF, din cădere, cât să dea bine numărătorii pare, pentru semnarea contractelor cu difuzorii TV, dar nu este ca și cum ar fi fost forțată cu pistolul la tâmplă. Reprimirea se putea și declina, cu integritate și demnitate, dacă tot e vorba despre excelența Timișoarei și dacă tot se retrogradase din nou din elită. Pe multe străzi din acest oraș s-a murit pentru niște crezuri și idealuri, nu pentru vreo pomană fotbalistică după circa 26 de ani.

Retrogradare înregistrată în mai 2016 fără penalizări în cârcă dar cu un pasiv care te-ar fi rușinat să mai revii pe ușa din dos a elitei. Ce să mai cauți!? Încasările din drepturi TV!? Iar punctajul scăzut a fost într-atât de mic încât n-a fost atins nici pe departe baremul minim stipulat prin regulament încă înaintea începerii precedentei ediții, dat uitării prin birourile grupării cu pricina. Iar tocmai despre neîndeplinirea unui barem stabilit de forul diriguitor al întrecerii este vorba în cazul mult pomenitelor 8 puncte de penalizare. Sancțiune indusă așadar nu de retrogradarea anulată între timp din dreptul timișorenilor ci de zestrea mică de puncte acumulată în sezonul trecut. Sau să înțelegem că ACS Poli n-ar fi jucat de fapt în Liga 1 în campionatul precedent și implicit nici n-ar fi pasibilă de aspectul că a adunat un număr mult mai mic de puncte decât cel stipulat prin regulament ca barem minim pentru evitarea unei penalizări!? N-are așadar nimic una cu alta, așa cum nici aspectul că de-ai fi din Lisabona, Liverpool, Madrid, Manchester ori Milano ai fi și automat creditat cu aura unui potențial conducător de club fotbalistic, peste noapte și la doar vreo 40 și ceva de ani, numai pentru că pe-acolo ar fi trecut cu vreo 7 sezoane înainte Liverpool F.C. ori Rangers.

Așteptăm însă acum calificarea în finala Cupei Ligii, pentru o nouă trecere în revistă dinspre vârful grupării a ”excelentelor rezultate”, cu toate succesurili. Un mai mare realism, asta ca aperitiv, ar fi extrem de necesar. Alții au făcut cariere cu zecile de ani în veritabilul fotbal profesionist competitiv, dar nici pe departe nu s-au apucat după vreo numai 5 luni de la descinderea într-un nou domeniu să creioneze un laudativ ”Bilanț” pro-domo în numele unui club codaș și fără trecere la public. N-ai spectatori, n-ai nimic. Reține.

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.