„Ne punem speranţe în acest nou început”

Robert Fruşa, antrenorul unicei grupe de vîrstă reprezentînd Centrul de copii şi juniori polist la turneele finale ale Campionatului Naţional juvenil 2011-´12, cu care a obţinut locul 3 şi medaliile de bronz pe ţară la categoria A, 1993-´94, vede o rază de speranţă prin noianul actual de incertitudini şi reaşezări de tot felul, estimînd că reluarea pregătirilor se derulează „sub mai bune auspicii” decît la încheierea ediţiei precedente…

„Ne punem speranţe în acest nou început”, ne-a spus Fruşa într-un dialog în exclusivitate cu www.sporttim.ro …Aşadar au trecut deja mai bine de două luni din 17 mai, cînd juniorii mari ai alb-violeţilor urcau pe ultima treaptă a podiumului naţional, ca o a doua generaţie la rînd absolvind sub bagheta lui Robert Fruşa cu medaliile Campionatului Naţional de juniori la gît, de-această dată la finele unei campanii de 26 de meciuri fisurată de un unic pas strîmb, tocmai în semifinala de pe sinteticul din Buftea, 0-4 cu FC Chindia, şi iată că un nou val de aspiranţi la lansarea spre seniorat aşteaptă să fie pregătit şi îndrumat pe ultima linie dreaptă a sistemului juvenil.

Echipele de seniori se pot şi destrăma, ceea ce s-a întîmplat în ultimele luni cu naufragiata lui Marian Iancu, componenţi debarcînd şi fiind înlocuiţi, dar cele de juniori n-au altă variantă decît de a continua neabătut pe calea procesului de instruire. Care e pulsul „la firul ierbii” în Centrul de copii şi juniori la primele antrenamente după reunire dar nu numai, prin spusele lui Robert Fruşa: „Ni s-a spus direct, încă de la prima întîlnire, avută cu toţi antrenorii din club, că este nevoie şi pe mai departe de aportul nostru, că suntem în cărţi, cum s-ar spune. Conducătorii au fost foarte deschişi şi avem tot respectul pentru cei care au pus bazele noii structuri. Din start s-a pus problema la modul cel mai profesionist. Momentan suntem mulţumiţi că ni s-a recunoscut ceea ce am muncit prin faptul că am fost incluşi în organigrama structurii nou create şi aşteptăm să fim înştiinţaţi pe mai departe, odată ce noua conducere va fi stabilizată. Prima impresie este bună şi s-a dat dovadă de profesionalism iar noii conducători îşi doresc să asigure cît mai rapid necesităţile Centrului, inclusiv o primă plată pentru noi, antrenorii, ceea ce este un plus…”

Contactele cu autorităţile implicate în lansarea noii ACS Poli au fost succinte dar au conferit speranţă, Robert Fruşa confirmînd că „da, ne-am întîlnit cu domnul Robu, moment la care am întrebat care este statutul nostru, iar domnul Staicu este reprezentant al domnului Robu la discuţiile avute cu noi”.

 

„Nu cred că se va începe în 2 septembrie”

 

Ce categorie de vîrstă va urma să preia, ce strategie va fi aleasă la nivelul întregului Centru, nu doar în privinţa îndrumării unei grupe de către acelaşi antrenor din faza de selecţie şi pînă la absolvire sau activînd pe acelaşi palier al anilor, sunt puţine din numeroasele întrebări la care urmează să se găsească un răspuns, incertitudinea planînd şi în ceea ce priveşte sistemul competiţional în sine, sub egida F.R.F.: „Se ştie şi a devenit o obişnuinţă la nivelul întrecerilor de juniori ca de la an la an să aibă loc schimbări sau chiar schimbarea schimbărilor, iar uneori fie şi după începutul competiţiei. Nu este exclusă şi o restructurare pe alte criterii geografice, în situaţia în care unele cluburi nu mai au dreptul sau nu mai pot continua, întîmpinînd dificultăţi financiare, iar F.R.F. caută la rîndul ei alte soluţii prin noul sistem”.

Fruşa a revenit luni pe dreptunghiul verde, după ce luna trecută se despăţea de generaţia de ´93: „Am încheiat sezonul prin a mai efectua pregătiri două-trei săptămîni, în efectiv mai restrîns, restul componenţilor întărind rîndurile echipei a doua, pe finele ediţiei din Liga 3. Am activat pînă în 15 iunie iar acum, în 23 iulie, a fost hai să zicem reunirea lotului, dar de fapt doar a grupei de 1994, care va trebui să se unească şi cu juniorii de 1995, pentru că în viitorul sezon eşti obligat să evoluezi şi cu componenţi ai generaţiei de ´95 în teren. Nu ştiu încă dacă voi antrena într-adevăr juniorii A, de ´94-´95, dar momentan am început activitatea pentru noul sezon cu juniorii de ´94. Cam toţi au venit la pregătiri şi alţi doi componenţi sunt aşteptaţi cît de curînd”.

Diferenţele ca dată de reluare a pregătirilor sunt nesemnificative în comparaţie cu vara trecută, cînd au fost demarate „tot în această perioadă. Din punct de vedere al startului competiţional, anunţat pentru 2 septembrie, suntem puţin în întîrziere, dar nu cred că se va începe în 2 septembrie pentru că din folclorul fotbalistic răzbate că nu prea vor fi echipe la start. Are loc o reorganizare a întrecerii, în care cluburile necalificate în play-off în ediţia trecută nu vor avea drept de participare în noul sezon, valabil atît la juniorii A cît şi la B, şi nu este aşadar prea clar cine va fi capabil să înceapă întrecerea. Dacă ne uităm în seria noastră, Seria 7, care are o bună componenţă valorică în comparaţie cu alte zone ale ţării, sunt oarecare probleme pentru unele grupări. Rămîne de văzut în ce componenţă, format şi sistem va începe competiţia”.

(Juniorii A polişti, locul 3 pe ţară în 2012)

În ceea ce priveşte continuitatea antrenorilor în cadrul Centrului odată cu lansarea noii grupări, ACS Poli Timişoara, Robert Fruşa ne-a explicat că „a avut loc o singură şedinţă, săptămîna aceasta, cu domnul Staicu, şi mai mult nimic. Nu sunt decizii de dată recentă pentru că momentan n-a avut cine să le ia. Ce ne-a spus în schimb domnul Staicu este că sistemul juvenil existent va fi de importanţă majoră în noua structură a clubului”.

 

„În 15 iulie am fost anunţaţi că din 1 iulie nu mai suntem sub contract”

 

O problemă foarte delicată, cea a plăţilor către foşti şi noi angajaţi, pare a fi reglementată cît de curînd, după ce „noi n-am fost remuneraţi din luna ianuarie, iar în 1 iulie 2012 contractele noastre au fost anulate unilateral de către fosta conducere, ceea ce ne-a adus la cunoştinţă domnul Rolea. În 15 iulie am fost anunţaţi că din 1 iulie nu mai suntem sub contract dar oficial, în mînă, n-am primit nici un act”.

Ce sentimente l-au încercat pe Fruşa vizavi de această stare de fapt, mai ales după titlul naţional adus pe Bega de generaţia 1992 în 19 iunie 2011, după 2-0 în finala cu Dinamo, respectiv după medaliile de bronz adjudecate de elevii săi de ´93-´94 în luna mai, 2-1 în finala mică împotriva Pandurilor, nu este greu de intuit: „În ultimii 4 ani am obţinut două titluri naţionale şi ne-am calificat la 3 turnee finale, iar în formaţii de seniori se regăsesc deja foşti componenţi ai acelor echipe, ca de exemplu Ilie ori Fuchs, pentru ca să nu mai vorbesc de jucătorii promovaţi la echipa mare a clubului şi la componenţii din lotul care a promovat, ceea ce nu neapărat sunt numai meritele mele dar este şi munca mea aici, aşa încît mă simt într-un fel umilit”.

Antrenorul juniorilor A în ultimele campanii speră însă „ca de-acum încolo să se reglementeze aceste aspecte, să se înlăture incertitudinea, şi să avem posibilitatea să ne gîndim la antrenamente şi la ceea ce este legat de fotbal. Ţin însă să spun că nu am primit în această vară nici măcar un apel telefonic şi vreo ofertă, măcar de la o echipă din Campionatul Municipal, ceea ce nu neapărat mă deranjează dar sigur îmi dă de gîndit, în sensul că n-am reuşit să atrag încrederea altor cluburi, în ciuda celor realizate la Poli. Sau poate că fotbalul se citeşte altfel de către noi, antrenorii, faţă de ceea ce gîndesc conducători din fotbalul românesc actual”.

 

„Să tragă concluziile cei care au urmărit în detaliu aceste competiţii!”

 

Cît despre colegii săi din Centru şi dificultăţile pe care le-au întîmpinat laolaltă în ultima vreme, Fruşa a subliniat că „noi întotdeauna am fost uniţi dar poate mai mult ca oricînd în faţa greutăţilor din ultima vreme, cînd am devenit mai realişti. Însă nici la momentul în care ajunsesem la neplata a 5-6 salarii nu credeam că avea să se întîmple ceea ce s-a întîmplat”.

Un alt aspect deranjant şi care lasă loc de interpretări este cel al neconvocării juniorilor polişti în selecţionatele tricolore cu ocazia unor competiţii juvenile continentale de genul turneelor finale sau turneelor de elită, acest ultim caz fiind valabil în mai 2012, Fruşa restrîngîndu-se în a ne spune, cu ghilimelele de rigoare, că „nu aş vrea să fac nici o declaraţie dar atîta timp cît Poli a obţinut locul 3 pe ţară la o categorie de vîrstă cu un an mai mari iar acum locul 3 la ´93 şi nu a avut nici un selecţionabil, atunci să tragă concluziile cei care au urmărit în detaliu aceste competiţii, în vederea selecţiei. Probabil cei mai buni dintre ei vor avea ocazia să demonstreze ceva din lotul noii Poli”.

Cu sau fără polişti, România nu s-a calificat în 2012 la turneul final estonian U19, tranşat de Spania în faţa Greciei, cu 1-0, Fruşa considerînd „că în primul rînd marile probleme pleacă de la selecţie. Nu ştiu dacă selecţionabilii aleşi sunt şi cei mai buni, nu pot să îmi dau cu părerea, însă am ajuns la turneele finale ale Campionatului Naţional şi am văzut care sunt cei mai buni juniori, ori dacă respectivii nu se regăsesc în lot, ar fi un prim semn de întrebare. A doua problemă este cea a educaţiei generale şi fotbalistice, care în străinătate se percepe altfel, pe cînd la noi această activitate a ajuns mult prea departe în ceea ce priveşte latura sa financiară, extrafotbalistică, tinerii fiind mai preocupaţi de contracte, de latura socială a domeniului lor. Şi nu în ultimul rînd suferim la educaţia tehnico-tactică, de la cel mai mic nivel de instruire şi pînă sus!”

Ca neajuns în Serbia, Fruşa ne-a spus că „nu pot să înţeleg de ce în continuare se insistă pe jocurile de apărare, de fapt înţeleg de ce dar nu există o explicaţie logică la aşa ceva, mai ales atunci cînd ai totuşi jucători care să evolueze mai ofensiv, mai frumos”.

 

„Viaţa de zi cu zi îţi înşeală cel mai adesea încrederea”

 

Revenind la turneul final polist, unul scurtcircuitat în 15 mai de acel 0-4 cu Chindia, trimiţîndu-i pe violeţi în finala mică, Fruşa a admis că „îmi fac mea culpa, mare parte din vină o port eu, pentru că starea sufletească puţin propice performanţei am reuşit, cu ghilimelele de rigoare, s-o transmit jucătorilor. Şi ei se regăseau aproximativ în aceeaşi stare din punct de vedere sufletesc, şi au fost greu de adus cu picioarele pe pămînt, în acel context, cu toate problemele clubului. Am încercat să le insuflu că suntem într-un stadiu al competiţiei în care trebuie să ne concentrăm şi să abordăm întrecerea cît mai profesionist dar şi ei au totuşi 18-19 ani şi poate chiar aveau mai multe detalii despre respectiva situaţie a clubului decît noi, şi astfel au fost mult mai puţin profesionişti. Cred pe de altă parte că generaţia de ´93 a fost foarte bună şi putea realiza mult mai mult din punct de vedere al performanţei, dar mai cred că se vor regăsi dintre ei în ligile superioare şi chiar la grupări din străinătate”.

(Robert Fruşa a ajuns cu generaţia de ´93-´94 pînă în semifinale, după ce în 2011 cucerea titlul cu cei de ´92: munca nu i-a fost însă recompensată prin salariile stipulate în contract, aidoma colegilor săi din Centru. Dar Fruşa n-a întors spatele clubului, ceea ce a fost cazul altora…)

De aşteptat, Fruşa s-a ferit să dea nume ale potenţialilor viitori profesionişti de succes, pentru că „viaţa de zi cu zi îţi înşeală cel mai adesea încrederea, sunt tineri şi pot apărea multe schimbări”.

Ce a făcut diferenţa la Buftea în favoarea Viitorului Constanţa, 1-0 în finala cu Chindia, şi a tîrgoviştenilor, calificaţi cu 4-0 în dauna poliştilor, ţine în opinia lui Fruşa de o „mult mai mare determinare, o mult mai bună organizare la nivel de echipă, deoarece o mare diferenţă luaţi individual nu exista”.

Fruşa rămîne la părerea că permutarea antrenorilor Centrului între diversele grupe de vîrstă, efectuată în vara trecută, a fost mai degrabă benefică: „Eu zic că a fost oportună şi au mai fost şi alţii care au trecut prin aceleaşi momente cînd ţi se schimbă o grupă cu care ai lucrat cîtva timp, însă la urma urmei au dreptate şi cei care conduc. Înr-adevăr, ajungem să ne ataşăm sufleteşte de juniorii cu care am lucrat, dar ţelul numărul unu este creşterea jucătorilor. Nici mie nu mi-a convenit uneori iar cînd am rămas fără generaţia cîştigătoare de ´92 la fel de bine aş fi acceptat să activez la cîrma oricărei alte grupe. S-au vehiculat multe atunci dar sigur este că n-am avut nici cea mai mică implicare în cele întîmplate. Şi uite de exemplu că F.R.F. a unit ca sistem competiţional generaţiile de ´94 cu ´95, ´96 cu 97, iar în acest moment noi avem un pas în faţa celorlalţi şi ştim despre ce este vorba cînd este să lucrezi cu doi ani combinaţi într-o singură categorie, ceea ce am experimentat sezonul trecut”.

Fruşa a remarcat că şablonul pare a fi universal: „Cred că şi la nivel mondial se merge pe aceeaşi idee pentru că toate competiţiile majore de juniori se desfăşoară pe grupe impare de vîrstă, la U19, U17, U15, U13. Sistemul nu-ţi impune să-i foloseşti pe cei de ´95 la nivelul ´94 dar îţi dă de gîndit ce faci cu juniorii de ´95 în cursul anului acesta dacă nu îi încerci. Cred că trebuie să selecţionezi cei mai buni juniori de ´94 şi pe cei mai buni de ´95, pentru a nu rămîne descoperit la următoarea categorie. Este un plan care trebuie privit în perspectivă. Pe de altă parte, într-adevăr, noi suntem cam obişnuiţi să copiem modelele altora, ceea ce facem şi în acest caz”.

 

„La momentul zero să fi pus piciorul în prag, aşa nu se mai poate…”

 

Cît despre un alt aspect care a suscitat discuţii la ora schimbării de macaz din iarnă,„ultimele 10 meciuri din tur le-am disputat deja în sistemul de joc 4-3-3 şi n-am avut probleme, şi nu cred că este dăunător ca juniorii să joace şi într-un sistem, şi în altul. De fapt, toate sunt derivate, unul din altul, nu cu asemenea mari diferenţe. Schimbarea nu trebuia să o impună conducerea, ci fiecare antrenor să utilizeze un sistem în funcţie de jucătorii pe care îi are la dispoziţie, cu jucători care să se plieze pe sistem. Acolo unde poţi face schimbări, este foarte bine, sunt binevenite. Şi cei din generaţia de ´92 se puteau exprima şi într-un sistem, şi în altul, şi a jucat şi 4-4-2, şi 4-1-4-1, şi 4-3-3. Juniorului nu-i dăunează, pentru că de exemplu dacă vine momentul unui transfer la un alt club, ce ne facem? Nu-l mai transferăm pentru că nu se pretează sistemului practicat acolo şi nu va mai pleca? Ori în străinătate, unde ţi se spune <aici jucăm asta>, şi trebuie să joci. În acel moment este important ca pentru el respectivele cerinţe să nu constituie noutăţi”.

În ansamblul lui 2011-´12, „deşi a fost un an foarte greu pentru club, cred că am obţinut performanţe bune şi cred că am reuşit să propunem nişte nume de jucători, în prima fază, pentru echipe de seniori, şi să se regăsească într-un catalog cu cei care se evidenţiază la turnee finale. Iar noi, antrenorii, cred că am tras învăţăminte cum ar trebui să punem problemele ca profesionişti, şi să nu fim doar muncitori. Adică la momentul zero să fi pus piciorul în prag, aşa nu se mai poate. Dar toată lumea a mers pe încredere şi nu suntem noi cei care să pornim marea revoluţie. Am decis să venim la stadion în primul rînd pentru copii şi pentru respectul de sine, şi deşi noi ne-am luat ţeapă, cei care au procedat aşa cum au procedat cu noi le vor da de gîndit celor cu care vor urma să mai lucreze”.

În fine, despre integrarea absolvenţilor de juniorat într-o nouă structură relativ fragilă, fără prea mulţi seniori de rutină în preajmă, şi care să le fie adevărate modele şi sprijin la primii paşi în seniorat, Fruşa a spus că „niciodată nu le va fi uşor, indiferent de circumstanţe, pentru că va fi o muncă diferită, dar cred că toate greutăţile întîmpinate în 2012 îi vor face să fie mult mai conştienţi şi îi vor ajuta să răzbească în noua structură creată. Sunt băieţi de valoare şi trebuie să o dovedească, şi nu le va fi mai uşor la un club stabil decît la unul care se organizează. Mai cred că vor fi destule modele demne de urmat şi în noua ACS Poli, căci să nu uităm că nici anul trecut nu s-a crezut prea mult în respectivii sportivi rămaşi la echipă şi pînă la urmă s-au dovedit a fi adevărate modele, care au izbîndit o promovare istorică”.

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− 4 = patru