Raymond I. Gulyas: ”Am creat Atletics Timișoara vrând să ajut viitori atleți”

Cu Raymond Ioan Gulyas, atlet al Universității Timișoara axat pe 1.500 metri, ”o combinație ciudată, greu de înțeles”, despre lumini și umbre ale pistelor de alergare…

Ajuns la 29 de ani și proaspăt tătic, dar și președinte al clubului pe care tocmai l-a lansat, Atletics Timișoara, în care vrea să-i îndrume pe juniori, dar să-i și ferească de capcanele atletismului, Raymond Ioan Gulyas, un multiplu medaliat la nivel național și ocupant al locului 5 pe 1.500 metri la Campionatul European de juniori din urmă cu 10 ani, n-a ratat aseară prilejul unui bun antrenament, cu ocazia ”Crosului nocturn”, organizat în cadrul Zilelor Timișoarei, pe care l-a câștigat: 8,53 minute pe 2.890 metri. După, ne-a oferit o exclusivitate…

Raymond Ioan Gulyas (29 de ani), și aseară pe prima treaptă a podiumului, la ”Crosul nocturn”, organizat de Atletic Club Maraton și Primăria Timișoara

+

Data nașterii: 19.05.1984  +  înălțime / greutate: 1,79 m / 61 kg  +  legitimat la CS Universitatea Timișoara  +  în liceu, la LPS Banatul (XI-XII)  +  la mijlocul deceniului trecut, cooptat la CSM Arad, într-un lot cu Bogdan Țăruș, săritorul în lungime de Campionat Mondial și Jocuri Olimpice de vară   +  căsătorit cu profesoara Simona Șerban, conducător al catedrei de atletism la LPS Banatul; un copil: Lukas (două luni)   +   are o soră, Csilla (34 ani), absolventă a Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul UVT, activând în kinetoterapie.

+

Cu Raymond Ioan Gulyas am mai fi avut prilejul unui interviu, numeroase fiind în ultimele două-trei sezoane dățile în care a reușit bune clasări, inclusiv pe podium sau pe locul I, în etapele ori finalele Campionatului Național de seniori sub egida Federației Române de Atletism, de sală sau în aer liber, dar n-am mai ratat ocazia și când a câștigat în propria bătătură, aseară, la ”Crosul nocturn”, o întrecere organizată de Atletic Club Maraton și Municipalitate în cadrul festivităților ”Zilelor Timișoarei”, întrecere pe care a onorat-o cu prezența, cot la cot cu alergători amatori, dornici de mișcare.

De fapt, atletismul și alergările îi sunt foarte mult în sânge, și încă din 1999, de la o vârstă totuși întârziată pentru sportul de performanță, 15 ani, motiv pentru care fiecare nouă aliniere la start îi aduce o bucurie în plus.

Acum a fost vorba de ”Crosul nocturn”, pe vremuri au fost fie de exemplu ”Crosul Saltimbancilor” sau întreceri pe 10.000 de metri ori semimaratoane, cu câteva victorii în această probă la Maraton Timișoara, dar și mult mai numeroase competiții ale federației de specialitate.

Sosit în Timișoara înaintea clasei a IX-a, din orașul natal, Ineu, în județul Arad, unde mama sa, o profesoară de educație fizică și sport, i-a direcționat pașii spre alergări, Raymond Ioan Gulyas a încăput pe mâinile aceluiași profesor, antrenorul emerit Emil Grozescu, cu care practicase atletismul și doamna Gulyas, la nivel universitar și cu participări naționale, pe 800 de metri.

Așchia n-a sărit departe de trunchi iar Raymond a ajuns să se axeze pe aproximativ aceleași distanțe, probabil cele mai delicate, nici de sprint dar nici de anduranță, 1.500 fiind proba sa de căpătâi, aproape 4 ture de pistă. ”Pot practic alerga cam orice de la 400 de metri în sus, și am și participat la diferite probe. Desigur, nu mă pot compara de exemplu pe 400 cu Sorin Vătămanu, dar aș avea abilitatea să concurez în diferite probe. Cea de 800 de metri este un sprint prelungit dar 1.500 este o combinație foarte grea, iar dacă nu ești pregătit ca rezistență de 5.000 metri și cu o viteză de 800, nu faci față pe 1.500. Nu mulți mai sunt însă dispuși la noi să se antreneze distanțele lungi necesare pentru a putea avea rezistența pentru 1.500 sau 5.000. Este o combinație ciudată, greu de înțeles… De exemplu Mo Farah este un alergător de 10.000 care tocmai a doborât recent recordul european pe 1.500 metri, urmărind la anul maratonul”. 

Și apropo de asemenea ”gazele” dar și de probe cât se poate de diferite, Gulyas se poate mândri că unul dintre triumfurile sale la Maraton Timișoara, în proba de semimaraton, disputată cu unica ocazie în care traseul a fost purtat în afara limitelor orașului, până la Moșnița, pe la mijlocul deceniului trecut, a fost repurtat în dauna unui etiopian cu care s-a talonat întreaga cursă. Iar distanța a fost de fapt mai lungă decât cea a unui semimaraton, de 21,1 kilometri, cei circa 22 km acoperindu-i în 1.07,57.

”Înainte de a veni la Timișoara am alergat în întreceri școlare, individual sau pe echipe, în faze locale și județene, și am ajuns și la două etape naționale de Cros, desfășurate în Oltenia, pe 2.000 de metri. Țin minte că am câștigat faza județeană la 800 metri, în tetratlon, și am făcut o promisiune, că dacă voi învinge, vin la Timișoara să fac atletism. Iar odată ajuns aici am început și antrenamentele propriu-zise, în clasa a IX-a. Am fost la Electrotimiș iar din clasa a XI-a la LPS Banatul”, a sintetizat Gulyas primii pași.

Nu mult mai apoi, înaintea împlinirii vârstei de 20 de ani, Raymond Ioan Gulyas a atins și cea mai bună clasare a sa, în anul 2003, cu ocazia Campionatului European de juniori de la Tampere, unde, pe aceeași arenă, s-a desfășurat recent C.E. de tineret, timișoreanul prin adopție fiind cronometrat pe 1.500 metri în 3.46,78, un nou record personal, îmbunătățit cu circa două secunde, și ocupând locul 5: ”Am fost trimis de 3 ori de Federație să îndeplinesc baremul pentru europene, și am confirmat de fiecare dată, la limită dar îndeplinit. Recordul personal și acel loc 5 pentru România la Euro au însemnat mult pentru mine în prima întrecere internațională, cu toate emoțiile respective, mai ales că veneam după Bacalaureat și nu am avut sesiune specială, ci am susținut examenul aici, la Timișoara. Dar la întoarcerea acasă am ajuns în aeroport și gata, plecăm la casele noastre, complet nebăgați în seamă. De-atunci am început să-mi dau seama de legătura între susținerea sportivilor, investiție și performanță…”

Unul dintre aspectele pe care Gulyas le-a sesizat în lumea cu lumini intense dar și destule umbre a atletismului, învățăminte de care ține acum seama, încercînd să-și ghideze cât mai bine noii săi elevi de la Atletics.

”Pe-atunci erau și generații foarte bune… Tot în anul 2003, în luna decembrie, m-am clasat pe locul 2 cu echipa României la Campionatul European de cros, într-o întrecere foarte competitivă, în Scoția, la Edinburgh, în care ne-am bătut cu rușii, care ne-au învins, devenind campioni. Însă este un rezultat cu care nu m-am putut mândri, pentru că am fost ultimul, al șaselea, în echipa României, iar la individual am încheiat pe 41. Din păcate însă acea bună generație a fost una irosită, iar dacă te uiți acum, la rezultatele din aceeași competiție, primul nostru sportiv abia vine cam pe locul 40…”, a explicat Raymond Ioan Gulyas. Pregătirea pentru întrecerea de cros a constat și într-un cantonament de o lună la Băile Felix, după ce pentru abordarea probei de 1.500 de metri la competiția continentală din Finlanda n-a avut parte de un stagiu centralizat.

A urmat marea sa dezamăgire, neincluderea în lotul pentru Campionatul European de Tineret, în care spera să-și îmbunătățească performanța pe 1.500 metri. ”Aveam 3:43.36 iar baremul era de 3:42,50, și m-am deplasat cu domnul profesor Emil Grozescu la federație, la București, pledând să mai am ocazia unei curse pentru îndeplinirea baremului, deoarece mă simțeam în stare, eram bine pregătit. Era ultima șansă de a ajunge la Euro și aflând că nu mă convoacă, am cerut o cursă în străinătate la FRA, să pot fugi, să fac baremul, explicînd că sunt capabil să îl fac. Mi s-a răspuns cu un categoric nu, chiar dacă am spus că aș merge la întrecere pe banii mei”, a punctat Gulyas un moment pe care, retroactiv, îl consideră de cotitură în traiectoria sa.

Dar arădeanul-timișorean a mai înțeles o dată cum pot merge la o adică lucrurile și cu ocazia unei clasări pe locul 2 la Campionatul Național, în proba de 1.500 metri, în urma căreia a fost solicitat pentru efectuarea testării anti-doping, tratament de care câștigătorul Cristian Vorovenci, revenit după suspendare, n-a avut parte.

Descumpănit, Gulyas n-a mai prea stat mult pe gânduri iar perioada 2007-2009 l-a regăsit în Hexagon, pribegie ce i-a adus și o accidentare la glezna dreaptă, în cursul unei miuțe. Lovitură care practic l-a urmat ca o umbră, în anul 2010, după revenirea în țară, cu ocazia unui cantonament la Sfântu Gheorghe, recidivând problemele la tendon, și pe care le resimte vară de vară. Scurcircuitându-i și anul trecut finele cantonamentului de 4 săptămâni în Kenya, în aprilie, o bună experiență încheiată însă nefast și cu un impact negativ în privința eventualei sale reveniri la nivel internațional, pentru România, și nu doar național.

Și totuși, de-atunci a reușit să mai facă ”pregătiri ca niciodată”, graţie şi susţinerii grupării sale, CS Universitatea Timişoara, anul trecut aducându-i un record personal doborât cu circa 3 sec în proba de 1.500 metri în sală, fără pregătiri specifice, dar și pe 3.000 metri. Iar anul 2013, ca o continuitate a revenirii, i-a adus un record personal de 8:12,99 pe 3.000 metri în aer liber.

Ultime bune rezultate care ”îmi dau încredere că se poate, doar că trebuie să ai multă răbdare. Din păcate însă la noi, nu prea mai e multă răbdare, și parcă se vrea totul acum. Îmi aduc aminte că domnul Leca, de la DJST Timiș, mi-a explicat cu ocazia premierilor de final de an că suntem deja bătrâni, prea bătrân să mai fac performanță, și că îi încurajează și stimulează pe cei mai tineri. Veneam cu o medalie la Balcaniadă și 2-3 la Naționale, totuși – rezultate, dar a optat să îi dea lui Bărbuț, pentru reușita cu ștafeta juniorilor II. Se știe însă că în cazul semifondiștilor performanța maximă vine după vârsta de 26 ani, și mai ales că eu am și început la 15 ani, târziu față de alții. Este într-adevăr uzura dar rezultatele sunt rezultate, indiferent de vârstă…” 

Dacă el a avut pașii săi înapoi, și dezamăgirile sale, în schimb, cu învățămintele din greșeli și piedici, Raymond Ioan Gulyas ține neapărat să îi ghideze pe drumul cel bun pe viitorii săi elevi de la CS Atletics: ”Am creat clubul pentru că vreau să pot ajuta viitorii sportivi, și sunt convins că există multe potențiale talente, doar că trebuie să îi cauți, dar nu prea se mai face asta, nu se mai efectuează selecții. Sunt mulți copii talentați dar trebuie și susținuți în îndrumarea lor și cînd fac pasul spre seniori. Nu multe sunt cluburile cu contracte bine gândite, prin care să-și apere investiția, iar la legitimarea la seniori destule nu oferă nimic și doar te întreabă ce performanțe ai. Ori campioni olimpici fără investiție nu au fost și nici nu voi fi”, adăugând în ceea ce privește strategia că ”nu voi urmări neapărat locul ocupat de junior, și mai bine să încheie cu un timp bun, chiar dacă nu primul. Pentru că există generații și generații, unele mai bune, altele mai slabe, și important este să tinzi spre un timp cu care să prinzi un Campionat European de exemplu. Am fost și eu la europene, am înțeles ce înseamnă o asemenea competiție la nivel înalt, și le pot insufla din experiența dobândită. Sunt mulți copii talentați, avem o trupă care merită, din anii 1998-1999, de fete, și mai vine din urmă din 2002 o fată talentată, mai avem și băieți.”

Gulyas este președintele CS Atletics Timișoara, pe care l-a afiliat la FRA, achitând taxele aferente, și urmează să purceadă la legitimarea sportivilor: ”Încerc însă și de o altă talie, și am discutat deja cu Marius Ionescu, un coleg de generație, ceea ce ar conferi o bună imagine clubului nostru. Vrem să facem împreună altceva, bineînțeles, și în funcție de buget, de sponsorizări”. Vicepreședinte al clubului este soția sa, profesoara Simona Șerban, antrenor și conducătoare a catedrei de atletism la LPS Banatul.

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


sase × = 18