Ziua 12. ”Pante non-stop… Peisajul nu te lasă să simți altceva decât extaz”

Ce-ați făcut începând de lunea trecută? Ionuc a pedalat, cu plecare din Timișoara și destinația Madrid, și deja nu mai socotește zilele în cifre, ci în numere, pe drumuri europene, încropind totodată etapă de etapă, acum prin 5 țări, și un reportaj de călătorie. Îl trimite negreșit, pe seară, pentru cititorii Sporttim. Polisportivul bănățean Ioan Dan Gașpar e una cu șaua bicicletei pentru a cutreiera Europa până la Madrid, urmând a alerga apoi, în aprilie, la întoarcere, și semimaratonul Budapestei, toate ca ”încălzire” pentru turul lumii pe două roți, tentativă creionată cu începere din 2017. Și până atunci și-o găsi și companie de drum, căci admiratori are deja. Astăzi, despre restul zilei 11, de joi, și ziua 12.

Charles Bukowski said:
“Nobody can save you but yourself and you’re worth saving. It’s a war not easily won but if anything is worth winning then this is it.”
Fiecare înțelege ce vrea de aici. Fiecare se poate salva de ceva. Cred că majoritatea nu-și pun problema. Cui îi pasă de majoritatea ?

Ziua 11. Azi a fost o zi în care am fost îmbătat de plăcere.
Ventimiglia – Cannes, 90 km în 9 ore…

Când am coborât din tren, am fost în Paradis. Marea și apa sunt pentru mine speciale. Și ce apă. Și ce munți care cad în mare. Și ce piste de bicicletă. Și ce case și așezări! Un alt univers. Nici nu pot să compar cu celelalte zile.

90 de kilometri de sus jos au zburat într-o exaltare continuă. După un urcuș greu, am strigat la țestoasă: „Who s your daddy now?”

Echipe întregi de cicliști care se antrenează pe pantele acestea de pe altă planetă.

Apoi pistele de bicicletă de vreo 50 km, alergători, role, skateboard, trotinete, niște noutăți electrice pe care stai în picioare și te deplasezi fără ajutorul mâinilor, oameni care stau la soare, plaje interminabile, peisaje de vis. Și călători cu bagaje pe biciclete 20-30, a fost soare, temperatura 20 grade, briză.

Am făcut ceva poze care nedreptățesc împrejurimile, mai ales când aparatul e în mâna mea.

Am făcut 20 km împreună cu un japonez. În tren am dat de un italian care peste 10 zile zboară în Spania să facă pelerinajul și el.

Nu știu unde e oboseala de ieri, s-a evaporat. Azi, numai voie bună.

Se zice că norocul e de partea celor curajoși. Adică a mea.
Ale mele să fie și priveliștile de mâine!

https://www.facebook.com/biketravelers/videos/274919829505655/

Hit the road !!!

*

Charles Bukowski said: „Are you nuts? Who knows? Insanity is comparative. Who sets the norm?”

Chiar așa. Ieri am dormit prin bunăvoința maestrului Ovidiu Foișor la un elev de-al lui la șah din Cannes. Tatăl visează sa plece în lume și să locuiască pe barcă. Mi-a vorbit o oră, m-a inspirat… Dar nu o să plece. Câte visuri nu mor pentru că nu ai doza de nebunie necesară?

12592528_274919439505694_2231323982044726352_n

 

Ziua 12: Cannes – Hyeres, vreo 150 km, că am uitat sa pun tracker-ul de la început. Pante non stop. Dacă merg la campionatul național de ciclism profesionist, sigur nu ies ultimul. Sunt uimit de cum îmi lucrează picioarele. Greu, foarte greu. Dar nu am simțit, căci peisajele nu te lasă să simți altceva decât extaz.

Am dormit pe dig la prânz… Adică în rai, pe sunete de valuri… divin!

Ce rost are să scriu? Nu-i drept. Nu se poate scrie. Uitați-vă la poze sau căutați pe google Coasta de Azur.

Mâine din nou… Ce încântare!!! 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.