Cotul dat de Bucureşti în 2008, resimţit acum de Timişoara…

Maraton Timişoara a primit practic lovitura de graţie în 12 octombrie 2008, când, deşi se afla la a noua sa ediţie şi drept cel mai reprezentativ concurs de alergare pe 42,2 kilometri din România, a fost „dublat” într-o exact aceeaşi duminică de lansarea a ceea ce s-a dezvoltat şi a devenit acum mai atractivul BIM, Bucharest International Marathon. Iată că au trecut doar 3 ani şi Timişoara, deşi a avut parte duminică de întrecerile de alergare pe şosea organizate de Atletic Club Maraton şi CS Tibiscus, cluburi locale, n-a mai organizat, în premieră, şi o a XII-a ediţie a maratonului, ca o consecinţă indirectă a datei calendaristice preluate în forţă de Bucureşti. Un cititor www.sporttim.ro a punctat prin câteva rânduri suprapunerea competiţiilor, portalul nostru sesizându-se prin publicarea câtorva remarci pe această temă.

Aşadar, un cititor a comentat în felul următor: „Păi organizezi maraton în Timişoara în aceeaşi zi cu maratonul de la Bucureşti? Chiar e păcat. În loc să avem maratoane la intervale diferite de timp, astfel încât să te poţi recupera şi să participi la toate, noi le punem în aceeaşi zi. Bravo naţiune! Să le fie învăţătură de minte organizatorilor de pe Bega, la anul să pună şi ei maratonul la cel puţin o lună distanţă de cel din Bucureşti (şi să ţină cont şi de Cluj)”.

Sugestia cititorului este pertinentă, de a desfăşura maratonul la o altă dată calendaristică, şi probabil reprezintă unica şansă de revitalizare a competiţiei în Timişoara, dar câteva aspecte esenţiale sunt demne de remarcat.

În primul şi în primul rând, nu s-a întâmplat nicăieri în istoria modernă a curselor de maraton, şi mai ales într-o aceeaşi ţară, ca o competiţie aflată la debut, în acest caz cea din Bucureşti, în 12 octombrie 2008, să aleagă drept dată competiţională, dintr-un întreg an calendaristic, tocmai cea acontată peste ani, şi deja cu tradiţie, a celei mai importante curse de acelaşi gen din România, şi care era Maraton Timişoara, pe atunci la ediţia a IX-a.

În al doilea rând, există un calendar mondial oficial de profil, al Asociaţiei Internaţionale a Maratoanelor şi Alergărilor de distanţă, pe scurt AIMS, de găsit pentru conformitate la www.aimsworldrunningworld.org, în care Timişoara îşi avea anual locul său bine stabilit, în cea de-a doua duminică din octombrie, repetitivitatea peste ani a datelor ţinând de o tradiţie a branşei iar confirmarea organizării şi la viitoarea ediţie realizându-se cu un an înainte, odată cu încheierea ediţiei în curs, tocmai pentru a fi înscrisă în calendar. Timişoara doar a încercat să respecte o tradiţie pe care o încetăţenise din anul 2000…

Cu alte cuvinte, la vremea respectivă, în 2008, întru respectarea unei ordini prestabilite şi tradiţionale a lucrurilor în acest domeniu, Bucureşti, ca nou sosită în circuit, ar fi trebuit să ţină cont de „duminica Timişoarei” şi să aleagă oricare altă dată. Şi erau multe disponibile, Slavă Domnului! Ceea ce nu s-a întâmplat şi a prejudiciat într-un timp relativ scurt competiţia de pe Bega. Care, pentru a se salva şi regenera, trebuie ea însăşi să-şi caute o altă portiţă, din postura unui mesean ridicat intempestiv de la o masă bine orânduită…

Ca date statistice, se poate nota de exemplu că la ediţia sa din 2007, Maraton Timişoara a beneficiat ca participanţi la start pentru cursa sa de maraton de 31 de bărbaţi şi 4 femei, provenind din 5 ţări, numărul lor scăzând în 2008 la 22 de maratonişti în întrecerea masculină şi tot 4 în cea feminină, din 6 ţări, crescând în schimb numărul celor implicaţi în alergările mai scurte ale duminicii, 46 cu 14 pe 21,1 kilometri, la semimaraton, respectiv 33 cu 14 la 10 kilometri.

Anul trecut, pe 10 octombrie 2010, doar 9 bărbaţi şi o femeie, dintre care doar un străin de naţionalitate poloneză, s-au aliniat la startul celor 42,2 kilometri, cu 49 la semimaraton şi 92 pe 10.000 metri, număr de maratonişti mai scăzut chiar decât la prima sa ediţie, din anul 2000, când se aliniau 17 bărbaţi şi 4 femei, descreştere care i-a determinat probabil pe organizatori să renunţe la cursa de maraton.

Aşa cum explicam şi în cronica întrecerii timişorene de duminică, s-a pierdut pe de-o parte şi s-a câştigat pe alta, introducându-se din 2011 concursul ciclist de Bike-Maraton, derulat practic pe aceeaşi distanţă clasică, 42,2 kilometri. Desigur, nimic nu poate înlocui proba de maraton şi Timişoara a pierdut teren, în oarecare măsură datorită stagnării peste ani a atractivităţii competiţiei, ce n-a contribuit la creşterea numărului de maratonişti, cauza având de-a face şi cu dificultăţile de atragere a unor sponsori darnici, dar într-o oarecare măsură şi ca efect al „cotului” dat încă din start de Bucureşti.

Sunt voci, inclusiv dintre atleţi participanţi de-a lungul anilor la cursele organizate de Atletic Club Maraton precum şi dintre parteneri ai întrecerii pe linie edilitară din Timişoara, care susţin că imposibilitatea atragerii unor sponsori puternici şi implicit deficienţele organizatorice rezultând din găzduirea întrecerii pe un buget limitat au dus la scăderea în însemnătate a concursului şi chiar la dispariţia maratonului din circuitul pe 2011.

Cert este şi pot împărtăşi din experienţa dobândită prin participarea activă, ca maratonist, atât la concursul timişorean cât şi în alte întreceri de profil din Europa, că organizatorii Maratonului Timişoara au realizat aproape tot ce-a fost posibil şi ce ţinea de ei în condiţiile date şi ale unui buget restrâns, atingând într-adevăr un prag pe care nu l-au mai putut depăşi în plan financiar-logistic, cu consecinţele de rigoare.

Cu alte cuvinte, scurtcircuitat de Bucureşti, Atletic Club Maraton şi Constantin „Tele” Dumitra trebuie să reinventeze neîndoielnic la o altă dată o probă de maraton care să ofere, printre altele, şi măcar o porţie din cele câte 3.000 euro repartizate duminică învingătorilor la masculin respectiv feminin în Bucureşti, la BIM.

Se găseşte o dată pentru toată lumea, iar Timişoara poate reapărea în calendarul AIMS, care, momentan, pe 2012, are deja BIM, Bucureştiul, înscris pe 14 octombrie, laolaltă cu tradiţionalele curse din Novi Sad, Eindhoven, Munchen, Poznan, Toronto, Hyderabad sau „Enzo Ferrari”. Toate aceste destinaţii au organizat maratoane duminică, şi încă altele, ca Melbourne, Portland, Victoria, Okanagan, Buenos Aires sau în Algarve, semn al popularităţii probei.

Opinăm că Timişoara trebuie să reaprindă flacăra menţinută în deceniul trecut de iniţiativa privată a Atletic Club Maraton, care a perpetuat de bine de rău concursul, în condiţiile unui sprijin redus. Întrecerile de la început de octombrie au reprezentat un mare bine prin esenţa ideii puse în practică, noi reamintind că încă de la primele ediţii, pe lângă maraton, care nu avea la vremea respectivă în programul locului „verişoare” ca semimaratonul şi cursa pe 10.000 metri, s-au desfăşurat întreceri pentru roleri şi handicapaţi locomotori.

Dacă Bucureşti i-a făcut Timişoarei figura, neprincipial şi total lipsit de fair-play, tocmai într-o întrecere dominată exclusiv de raportul viteză în regim de anduranţă – timp şi nimic altceva, şi ca un precedent nemaiîntâlnit prin alte comunităţi atletice, care, din contră, conlucrau tocmai pentru a nu se suprapune, Timişoara poate în schimb să se reorienteze demn spre o altă dată din calendar. La urma urmei, au mai făcut-o şi alţi organizatori, forţaţi nu neapărat de asemenea neplăcute împrejurări.

 

 

Acest articol a fost publicat în Atletism, Sport de masă și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Cotul dat de Bucureşti în 2008, resimţit acum de Timişoara…

  1. Razvan C. spune:

    De acord cu comentariul. O spun si eu ca participant la semimaraton: Pentru conditiile date si pentru nivelul de investitie ( din fericire am convins si firma unde lucrez sa sponsorizeze ) cred ca e pacat sa se piarda evenimentul din Timisoara.

    Suntem aproape de granita si sunt convins ca sportivi pot veni si aici…chiar daca se modifica data si se constientizeaza importanta evenimentului.

    Ideea cu maratonul ciclist e binevenita in contextul cresterii in popularitate a curselor cicliste ( in special , mountain bike. Ex: Maraton Tarcu, Maraton Garana) si sper ca aceasta noua proba sa dea un aer proaspat competitiei.

    Oricum, maratonul il vrem inapoi!!!

    Razvan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


doi × = 18

 


Ultimele articole din categoria Atletism: