GALERIE FOTO. Campionul Vasile Rus, între Superliga, Challenge Cup dar şi „Stejari”: „Wolves s-a confruntat cu un Real Madrid al rugby-ului”

Doar 3 săptămîni au trecut de cînd rugbyştii din Ronaţ au adus Timişoarei primul titlu naţional de la reuşita handbaliştilor lui Poli în ´91, dar unul dintre proaspeţii campioni şi-a mai găsit timp de-atunci, între convocările pentru Bucharest Wolves în Amlin Challenge Cup şi cele următoare, pentru „Stejarii” României în testele cu SUA şi Japonia, să alerge laolaltă cu colegii de la RCM mvt UV Timişoara în crosul „Fuga la Ştafetă!” derulat de STUDENT SPORT luni pe malul Begăi, precum să ne şi împărtăşească unele impresii din arena continentală a balonului oval. Mai jos, fotografii cu rugbyştii… alergători dar şi de vorbă cu flankerul Vasile Sorin Rus.

Într-adevăr, campionii autohtoni ai balonului oval au susţinut luni ideea impulsionării mişcării printre studenţi, de la internaţionali ai „Stejarilor” şi pînă la simpli componenţi ai lotului celor din Ronaţ onorînd cu prezenţa şi alergînd cot la cot într-o participare totuşi destul de rarefiată a celor cărora le era destinat acest eveniment…

Aşadar pe 7 octombrie adăuga titlul în Superliga 2012, pe „Arcul de Triumf”, unui palmares a cărui acoladă mai includea printre altele cucerirea Cupei României atît cu clujenii şi cu Steaua, încă de două ori, precum şi cu galben-albaştrii Timişoarei, pe 3 decembrie 2011, la Alba Iulia, dar şi o medalie de vicecampion naţional cu aceiaşi roş-albaştri.

Însă Vasile Sorin Rus, jucătorul anului 2009 în rugby-ul carpatin, ajuns deja la 29 de primăveri şi deplina maturitate sportivă, n-a prea avut răgaz să savureze ultima sa ispravă cu RCM mvt UV Timişoara, data de 20 octombrie, sîmbăta precedentă, găsindu-l în schimb mult mai grăbit să deschidă scorul încă din minutul 1 al celui de-al doilea joc pentru Bucharest Wolves în Grupa 5 preliminară din Amlin Challenge Cup, pe „Arcul de Triumf”, cu italienii de la Cammi Rugby Calvisano, eseu prin care o punea pe această veritabilă selecţionată a elitei carpatine pe drumul cel bun spre un triumf cu 42-27 (18-13), primul pentru români în actuala ediţie a competiţiei europene.

Succes de care „Lupii” aveau mare nevoie după debutul cu stîngul în faţa marii favorite Bath Rugby, 17-40, pe 13 octombrie, prim duel în care jucătorul de linia a III-a nu era implicat. „Wolves s-a confruntat atunci cu un Real Madrid al rugby-ului”, şi-a permis masivul flanker al Timişoarei o comparaţie pentru a se face cu atît mai bine înţeles.

Într-adevăr, reprezentanţii grupării fondate în 1865 au descins în Bucureşti ca o primă haltă spre faza sferturilor de finală şi nu numai, reuşind 5 eseuri cu gîndul la faptul că predecesori de-ai lor în acest de renume club insular atrăgeau în vitrina clubului 6 titluri naţionale, pînă în anii ´90, un triumf major în selecta Heineken Cup, mai exact în 1998, la una dintre cele 11 participări în competiţie, precum şi o finală cîştigată tocmai în această competiţie, Amlin Challenge Cup, la ediţia sa din 2008, contra lui Worcester Warriors, după alte două ultime acte pierdute în deceniul trecut.

Vasile Sorin Rus, de loc din Feldru, în Bistriţa-Năsăud, un tînăr măsurînd 1,93 metri şi cîntărind 107 kilograme, ne-a explicat că diferenţele între stadiul de un autentic profesionism menţinut de forţele rugby-ului de club continental şi nivelul la care se poate eleva crema sportului cu balonul oval autohton nu pot fi cîtuşi de puţin estompate fără o finanţare consistentă a acestui sport în ţara noastră, implicînd asumarea şi măcar onorarea promisiunilor lansate.

Astfel, Rus, care a marcat sîmbăta precedentă primul dintre cele 6 eseuri ale XV-lui Bucharest Wolves contra lombarzilor din Calvisano, altele fiind adăugate de colegii de club timişoreni Otar Turashvili, în minutul 65, şi Mădălin Vlad Lemnaru, în minutul 71, iar de duminică va fi în cantonamentul „Stejarilor” României, laolaltă cu „bănăţenii” Lemnaru, Fercu, Turashvili şi Pungea, pentru dublul test inter-ţări cu SUA şi Japonia, a relevat discrepanţa între remuneraţia oferită unui selecţionabil de la Bath Rugby, jucătorii de lot naţional atingînd un salar şi de 27.000 lire sterline pe lună, cu alte sume consistente în cont la fiecare nouă convocare la reprezentativă, şi ceea ce încasează totuşi internaţionalii români ai campioanei naţionale din Timişoara.

„La bugetele pe care le au asemenea cluburi, la jucătorii de valoare pe care îi pot coopta, diferenţele între noi şi ei sunt uriaşe şi a fost ca şi cum te-ai fi pus cu un Real al rugby-ului. Sunt un club mare, la nivel înalt al cupelor europene şi chiar şi clubul italian cu care ne-am confruntat are forţa sa”, ne-a mai spus Vasile Sorin Rus, care, întrebîndu-l dacă ar exista o posibilitate ca şi gruparea timişoreană să ajungă în arena continentală, după modelul „Lupilor” Bucureştiului, deja cu 8 sezoane la activ în Challenge Cup, ne-a explicat şi pe mai departe că incompatibilitatea arenei din Ronaţ cu standardele şi cerinţele la respectivul nivel constituie una dintre pietrele de moară atîrnate la ora actuală de firavul gît al speranţelor bănăţene la luminile Europei.

Din cele subliniate de Rus, stadionul „Gheorghe Răşcanu”, în structura sa actuală, n-ar fi omologat pentru asemenea întreceri, ca un prim aspect de plecare într-o eventuală discuţie pe marginea participării, începînd de la multe, multe zerouri la capătul totalului bugetului necesar.

Pe această linie, internaţionalul român a lăsat de înţeles că gruparea de rugby din Ronaţ şi-a făcut datoria prin a readuce titlul naţional mult rîvnit pe Bega iar acum ar urma rîndul autorităţilor locale să susţină şi consolideze acest triumf, atît printr-o anunţată recompensare a performerilor, care pare a se lăsa aşteptată, deşi jucătorii nu fac nici o tragedie şi nici un capăt de ţară din atîta lucru, ba chiar nici nu bat toba ci afişează un zîmbet brav şi pomenesc voalat în nişte tente amintind de eticheta de gentleman ataşată nu degeaba practicanţilor acestui sport, cît şi printr-o infuzie de capital vitală continuităţii performanţei pe un drum mereu ascendent. 

Cert este că nu doar şeptarul Rus, ci şi Turashvili, Pungea, Drenceanu, Lemnaru şi Fercu au fost titulari din partea Timişoarei în recentul succes din Amlin Challenge Cup în dauna italienilor, cu Militaru şi Lazăr luînd loc între rezerve, iar la un asemenea talent autohton prezent în ograda proprie, pendulînd între o competiţie intercluburi europeană şi testele inter-ţări ale „Stejarilor” cu alte naţionale de Cupă Mondială, şi grija şi atenţia capitalei Banatului faţă de aceşti rugbyşti ar trebui să fie pe măsura recunoaşterii lor înafara graniţelor acestei zone vestice.

Nu este exclus ca peste nici 5 săptămîni aceiaşi rugbyşti să menţină şi Cupa României pe Bega, cucerită în decembrie 2011 în Cetatea Alba Iuliei, după care alde Rus probabil va adăuga în decembrie celor deja 8 prezenţe ale sale în Amlin Challenge Cup şi alte confruntări, de exemplu „dubla” cu Agen, din aceeaşi grupă de 4 a preliminariilor competiţiei, şi ar fi de dorit ca sub bradul de Crăciun să regăsească toate cele promise de varii părţi pentru performanţele atinse în 2012, nu de alta dar urmează şi Superliga 2013, cînd RCM mvt UV Timişoara s-ar dori a fi şi mai puternică, avînd nevoie şi mizînd pe proaspeţii campioni ai ţării.

Însă doar printr-o recunoaştere reală a valorii şi performanţelor atinse, precum şi printr-o remunerare adecvată a campionilor cît şi o finanţare cum se cuvine a clubului din Ronaţ, se poate consolida ceea ce cu trudă s-a clădit, condiţii obligatorii pentru ca sîrguinţa cu mari eforturi să nu ajungă a fi un simplu triumf punctual şi aproape în van. Ci doar un început de poveste tinzînd spre – de ce nu? – viitoare dueluri europene chiar în Timişoara…

 

Acest articol a fost publicat în Atletism, Exclusiv, Rugby, Sport Universitar și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− 1 = patru

 


Ultimele articole din categoria Atletism: