Silvia Banda, timişoreanca de 100 de kilometri prin noapte, la 43 de ani…

Împlineşte 43 de ani şi e unica noastră reprezentantă care a încheiat ultramaratonul de 100 kilometri Florenţa – Faenza, fiind câştigătoarea probei feminine în ultimele două ediţii ale Maratonului Timişoara, pe distanţa de peste 42 kilometri. „Iubesc alergările şi aş putea vorbi la nesfârşit despre ele. Chiar iubesc atletismul şi sunt pentru sport! Iniţial, m-am dus din plăcere”, rezumă cu un entuziasm însufleţitor Silvia Banda.

„Totul a început pe când eram elevă a Şcolii Generale 4 din Lugoj, la un cros pe-un kilometru, în cadrul <Daciadei>, cum era pe-atunci. Am fost vreo 150 la start, iar antrenori de club asistau la concurs, pentru a tria. Şi tare m-am mândrit cu diploma primită pentru locul 3 în întrecerea de alergare! A urmat o selecţie, îmi aduc aminte, eram peste o sută de copii pe Stadionul <Vulturii>, din care am rămas vreo zece. Şi din căpitana echipei de fotbal a clasei I, am ajuns la atletism, la CSŞ Lugoj”, povesteşte Silvia, actualmente consilieră la registrul local al spaţiilor verzi din cadrul Primăriei Timişoara.

Despre prieteniile pe viaţă ce se leagă de regulă între alergători aminteşte referindu-se la Cristina Stana, selectată şi dumneaei în respectivul trial, şi care peste ani, „fie ploaie, fie vânt, m-a încurajat de pe margini la fiecare ediţie a Maratonului Timişoara. De fapt, la una recentă, nişte maratonişti italieni cu care am tot alergat cursa în paralel, auzind mereu, în diverse puncte ale traseului, scandările celor 3 prieteni ai mei printre care şi Cristina, <Hai Silvia!>, <Hai naşa!>, mi-au strigat la un moment dat: <Cât de mulţi susţinători aveţi!>. Cristina însă doar se muta dintr-un loc în altul…”, râde Silvia, revenind la acei ani de şcoală: „Încă am acasă, în vitrină, placheta de lemn primită pentru locul 19 obţinut la cros ca elevă la Generală 4, deci nelegitimată, în cadrul Campionatului Naţional Şcolar de la Craiova”.

Trecerea de la alergările de cros la cele pe distanţe lungi s-a produs întâmplător, în clasa a X-a, într-un cantonament de iarnă, „în care şi învăţam câte două ore pe zi. Nu puteam alerga tare în acele antrenamente, observând în schimb că ritmul meu mă ducea kilometri buni, fără a obosi deloc. Şi astfel m-am aliniat apoi la un concurs de 15 kilometri pe şosea, la Sibiu, unde, dintre foarte mulţi competitori, am ieşit pe locul 12. Participarea era numeroasă, nu ca în zilele noastre, şi destui erau iuţi, motiv pentru care, în ciuda rezultatelor bune, alţii ne luau faţa şi nu ajungeam să vedem Bucureştiul în concursuri”.

„Am fost unica timişeancă la Maratonul C.N. din 1987”

Dintr-o familie cu rădăcini şvabe de condiţie modestă, care a încurajat-o să facă mişcare, Silvia Banda şi-a dorit iniţial să dea la Facultatea de Sport, apoi surâzându-i ideea unui „serviciu în inima naturii, cu cal şi şaretă, ca absolventă a Silviculturii la Braşov”. Iar din două opţiuni a ales o a treia. Agronomia, la Timişoara. „Am fost unica reprezentantă a Timişului la maratonul pe 42 kilometri de la Constanţa, în 1987, din cadrul Campionatului Naţional, şcoala atletică timişoreană având înclinaţie către întrecerile pe pistă iar acei foarte puţini alergători de-ai noştri de fond neprezentându-se acolo. Şi am luat locul 3 pentru CSŞ Lugoj. A fost dorinţa mea fierbinte, să alerg un maraton, cu gândul să mă şi las, imediat urmând examenul de intrare la Facultate”, rememorează Silvia.

Anii universitari au însemnat doar alergări de întreţinere, în jurul stadionului polist, cu soţul Viorel Banda-David, de loc din Beiuş, „pe unde îi bătea pe colegi la crosuri şcolare fără a se antrena”, actualmente şef al serviciului sanitar veterinar în judeţul Timiş, de profesie medic veterinar, şi care, paradoxal, a fost mai degrabă însoţitorul în alergări, pe digul de la Giroc, al fiului lor, Teodor, un campion naţional şcolar en-titre pe 800 metri. „Viorel a alergat cel mai mult 7 kilometri”, îmi confirmă mama şi fiul despre amatorul unui pescuit, cu o ţigară şi-o bere alături, a cărui zi de naştere, în 3 decembrie, l-a găsit părtaş la conturarea acestui interviu.

Silvia Banda şi-a realimentat pasiunea pentru alergările lungi pe şosea când ochii i-au căzut pe un afiş publicitar al ediţiei din 2001 a Maratonului Timişoara, expus lângă Agenţia de bilete CFR. „Văzusem cu un an înainte ceva oameni alergând pe bulevardul Rebreanu, neştiind cu ce ocazie, şi am făcut imediat legătura. Aşa încât m-am aliniat la start şi am ieşit a treia, în 3 ore şi 48 minute”, e povestea revenirii în întreceri, acum ca amatoare, mamă de atlet în devenire şi angajată la Romcereal, unde a activat 15 ani.

10 maratoane în Timişoara!

Anii au trecut şi, cu excepţia unei singure ediţii, în care s-a aliniat în cursa pe 21,1 kilometri a semimaratonului, Silvia Banda a adunat 10 participări la Maratonul Timişoarei, cu toate încheiate, dintre care ultimele două chiar în calitate de învingătoare, număr rotund pentru care organizatorul Atletic Club Maraton i-a decernat o plachetă omagială. Mai mult, la victoria din 10 octombrie 2010, Silvia a stabilit noul record personal pe 42,2 kilometri, şi anume 3 ore şi 17 minute. Vă încumetaţi cumva să o întreceţi?

Mai adăugaţi la asta că ultimii 5 kilometri i-a alergat însoţită de „colegul meu de alergare, Leu, cîinele nostru lup în vârstă de 9 ani şi jumătate, care la decernarea premiilor a sfârşit pe podium. Le-am spus organizatorilor că partenerul de antrenament îşi cere drepturile. <Hai pe trepte>, l-am îmboldit, fără succes însă. La care şi-a luat avânt, sărind direct pe scenă, spre amuzamentul tuturor. Mai multe fotografii sunt cu Leu”, glumeşte Silvia, care a mai participat în Timişoara, tot în organizarea asociaţiei lui Constantin Dumitra, la un concurs pe 10 kilometri la care s-a clasat a doua şi la Triatlon, pe la începutul anilor 2000, când cei 1,5 kilometri în aval pe Bega au fost urmaţi de 40 kilometri de ciclism şi 10 de alergare.

2010 va rămâne însă în palmaresul Silviei Banda drept anul în care a devenit prima timişoreancă încheind ultramaratonul pe 100 kilometri de la Florenţa la Faenza, şi nu oricum, ci pe locul 675 din circa 1.300 care au terminat cursa respectiv din 2.400 care s-au aliniat la startul celei de-a 38-a ediţii. Constantin Dumitra izbutea aceeaşi performanţă dar mai apoi ceilalţi soli ai Timişoarei care au atacat pantele dinspre Florenţa la Faenza, oraş înfrăţit cu al nostru, n-au trecut linia de sosire deşi, într-un caz, un alergător de pe malurile Begăi se afla pe incredibilul loc 3 în momentul când a aruncat prosopul, după 70 de kilometri.

„Am aflat de cursa spre Faenza din presă, de fapt ştiam de desfăşurarea ei de 3 ani, mereu amânând participarea, din diverse motive. De-această dată am înaintat un CV, solicitat de organizatori, un certificat medical, Primăria mi-a făcut formele şi, în baza invitaţiei lansate de gazdele cursei pentru doi timişoreni, incluzând cazare şi masă, am primit acceptul de a mă alinia la start”, explică Silvia.

„Aaaaaaa, Donna nu termină cursa”

Antrenamentele? „M-am antrenat foarte bine, cam 3 luni şi jumătate, de 4-5 ori pe săptămână, dar nu mai mult de 18 kilometri deodată, adică vreo oră şi jumătate. Acest fapt i-a pus pe gânduri pe italieni: <Cum, doar 18!? Trebuia minim 30. Aaaaa, Donna nu termină cursa>, a fost reacţia lor. Dar le-am spus că sunt ambiţioasă şi că nu mă duc acolo să mă plimb! Problema e că n-am timp de ore lungi de antrenamente, deseori fiind nevoită, după servici, să ies seara la 9, la stadion, iar când erau meciuri, la pista Universităţii <Politehnica>. De fapt alerg oriunde şi locul favorit, soţul fiind pescar, e pe digul Timişului de la Giroc către Urseni sau Şag. Şi-am mai descoperit unul, pe pantele prin pădure din zona Făgetului, la Pietroasa, unde ne mai relaxăm în familie. Cert e că mult te-ajută zilele succesive de antrenamente, de exemplu vinerea, sâmbătă şi duminica, iar esenţial e să-ţi urmezi programul, chiar dacă plouă sau n-ai chef”, e istoria acumulărilor Silviei Banda.

De la Timişoara, unde puţinii maratonişti, intersectându-se în antrenamente, îşi urează unul altuia „Baftă!” sau se încurajează, „Bravo! Felicitări!”, la Florenţa, într-un urcuş continuu pe 13 kilometri, până la vârful de 913 metri deasupra mării, ca unică bănăţeancă în concurs. „Când am ajuns în Gara Florenţa, secretarul primăriei locale şi directorul asociaţiei sportive, văzându-mă cu un unic bagaj mic şi atât de slabă, m-au întrebat cum cred că pot să termin cursa. Era vineri la ora 17 şi sâmbătă după-amiază, la 3, trebuia să pornim. Chiar primarul local mi-a dat numărul de concurs, într-o ceremonie în care a fost primită şi o întreagă elită de ultramaratonişti ruşi. Şi-am simţit la un moment dat ceva înţepături în ficat şi o stare de sufocare, pe înălţimi, întrebându-mă o vreme ce caut acolo. Nu m-am aventurat oare prea mult? Mai ales că mai erau aproape 70 de kilometri. Dar, paradoxal, un Coca-Cola pe care nu l-aş bea nicidecum în curse, dat pe gât în două minute de pauză la un butic pe marginea drumului, m-a remontat inclusiv psihic. Şi după ce parcursesem, cu dureri, 5 kilometri în două ore şi ceva, i-am parcurs pe ultimii 30 în numai 4 ore”, povesteşte Silvia, care a încheiat în 14 ore şi 20 minute, încadrându-se lejer în marja admisibilă de 20 ore.

„Am sosit în Faenza cînd cîntau cocoşii”

„Am sosit când cântau cocoşii în Faenza, după 5 dimineaţa. A fost feeric. Vii şi livezi de piersici, aplauze şi încurajări prin localităţi, apoi ceaţa pădurii şi lăsarea serii, o noapte de alergare şi sosirea… Diploma mi-a fost acordată pentru locul 676, aşa stă scris, dar ulterior, în ierarhia computerizată, am sesizat că am urcat un loc. Cineva fusese descalificat…”, mai spune timişoreanca despre un ultramaraton absolvit şi de „femei peste 60 de ani”, învingătoarea la feminin înregistrând 7h39´42´´, nu după mult timp sosind şi bărbaţi de peste 50 de ani.

V-aţi mai alinia la o nouă ediţie? „Desigur, şi aş alerga mai bine, căci nici n-am ştiut cum să abordez 100 de kilometri la prima încercare de acest gen. Plus că am fost cam pe cont propriu, o raritate acolo în ultramaratoane. Italienii, grupaţi câte 4 sau 6, de la diverse cluburi, alternau trena, alergând nu doar tactic dar şi cu un fel de a mărşălui foarte eficient, încât abia mă ţineam de paşii lor, în alergare fiind. De fapt a fost o eroare, să mă las dusă de val la început, când m-am lansat puţin peste ritmul optim”, explică ultramaratonista, fiind întreruptă de o glumă a soţului, Viorel… „Va alerga atât de bine încât se va regăsi între primii 10!”

Recunoscând că un antrenament meticulos pentru o asemenea provocare e mult prea greu şi îndelungat, Silvia Banda a mai pomenit de festivitatea de la Primăria Timişoara, în care Adrian Orza i-a înmânat o diplomă la revenirea în ţară, respectiv de premiul pecuniar acordat învingătorului pe cei 100 de kilometri: 2.000 euro. Un ultramaraton abordat de pasionaţi din dorinţa de a-şi depăşi propriile limite este fără doar şi poate dincolo de bani. De aici şi suma relativ modestă în ochii unora.

Focul din inimă pentru mişcare şi alergări, fie ţinându-şi de mână copii de suflet pe 200 de metri din Maratonul Timişoarei, fie urcând pante de ultramaratoane, e esenţa abordării unei extraordinare concitadine de-a noastre. Iar faptul că băiatul Teodor, un campion pe ţară la Şcolare pe 800 metri, şi care o însoţeşte pe porţiuni ale Maratonului Timişoara de pe bicicletă, i-a călcat pe urme, fie şi pe distanţe scurte, e balsam pentru sufletul ultramaratonistei. Întrebarea e, cine o secondează la anul la Faenza?

CURRICULUM VITAE – SPORTIV – AMATOR

NUME – BANDA

PRENUME – SILVIA MARILENA

DATA NAŞTERII – 10.12.1967

LOCUL NAŞTERII – LUGOJ – TIMIŞ

PARTICIPĂRI LA COMPETIŢII SPORTIVE

100 KM del PASSATORE       ITALIA

AN                  TIMP                          LOC

2010                  14h20min.            total: 676    feminin: 72     feminin 40 ani: 12

MARATON TIMIŞOARA

AN                          TIMP                                     LOC

2010                3.17.20                       1

2009                       3.44.59                  1

2008                       3.53.02                  3

2007                       3.47.00                  2

2006                       4.03.41                  3

2005                       4.08.12                  2

2004                       4.01.00                  4

2003                       4.12.00                  5

2001                       3.48.15                  3

SEMIMARATON TIMIŞOARA

AN                          TIMP                                     LOC

2002                       1.46.00                                  5

TRIATLON   TIMIŞOARA (1,5 Km înot/40 km bicicletă/10km alergare)

AN                          TIMP                                     LOC

2003                       –                                              10

2002                       3.06.00                                  4

ALERGARE 10 KM TIMIŞOARA

AN                          TIMP                                     LOC

2004                       –                                              2

2003                       –                                              6

Acest articol a fost publicat în Atletism și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× trei = 27

 


Ultimele articole din categoria Atletism: