Bară încă răsunătoare pe arterele centrale ale Timișoarei prin prisma impactului nefast asupra fluenței traficului rutier pentru organizatorii ediției inaugurale a curselor de alergare pe șosea sub titlul ”UVT Liberty Marathon”, care a adunat sâmbătă dimineață la startul celor 3 concursuri competitive ale reuniunii, de maraton pe 42,2 kilometri, semimaraton pe 21,1 km și cros pe 8,4 kilometri, un total de 333 de participanți, dintre care 37 în proba cea mai lungă, 303 trecând linia de sosire. Anunțat inițial mult prea târziu pentru un asemenea tip de întreceri, inadecvat ales ca traseu cu nu mai puțin de 10 bucle pentru proba de maraton și defectuos mediatizat în ceea ce privește anunțarea restricțiilor de circulație pe paliere orare, UVT Liberty Marathon a pășit strâmb cu stângul în ciuda unui buget generos și a unei pleiade de parteneri și sponsori cu firmă, ingrediente care nu înseamnă însă totul la asemenea evenimente în cazul punerii lor în pripă pe roate.
Multiple deficiențe care nu știrbesc însă din meritele celor mai iuți alergători în principalele două curse ale reuniunii atletice pe șosea de sâmbătă din centrul Timișoarei, nimeni alții decât medaliați la nivel național în competiții ale Federației Române de Atletism, Sorin Mîneran încheind primul proba de maraton pe 42,2 kilometri, cronometrat cu timpul de două ore, 37 de minute și 9 secunde, cu aproape un sfert de oră avans, iar Mădălin Bulgărașu trecând primul linia de sosire la semimaratonul pe distanța de 21,1 kilometri, cu timpul de o oră, 12 minute și 53 de secunde.
A patra în ierarhia generală a probei de maraton, gorjeana Mihaela Maria Cioveie, de la Montan Club White Wolf, a câștigat secțiunea feminină a întrecerii pe 42,2 kilometri, cu timpul de 3 ore, 30 de minute și 20 de secunde, pe când prima între reprezentantele sexului frumos în concursul de semimaraton a fost Mihaela Botezan, de la CSM Cluj, a 12-a în clasamentul general pe 21,1 kilometri, cu timpul 1:27,45.
În ansamblu însă, o participare redusă spre foarte redusă în raport cu firmamentul evenimentului, ”UVT Liberty Marathon”, participare invers proporțională impactului negativ indus asupra fluenței traficului rutier în zona centrală a unui oraș tot mai aglomerat prin opțiunea pentru traseul ales dar și prin defectuoasa mediatizare preventivă a restricțiilor de circulație pe paliere orare. Greutatea numelui organizatorilor a fost suficientă pentru avizarea traseului dorit și a zilei respectiv orelor de derulare a întrecerii, inițiatorilor făcându-li-se pe plac în aceste privințe, însă inadecvatele opțiuni au dus la un eveniment cu probleme în raport cu mularea sa pe specificul actual al cadrului urban din centrul capitalei Banatului.
Universitatea de Vest Timișoara anunța în premieră abia pe 6 martie, așadar mult prea târziu, că data de 2 iunie va fi rezervată ediției inaugurale a concursului atletic, știut fiind faptul că un număr de 14 săptămâni le-ar trebui în mod normal alergătorilor cu oarecare experiență de parcurs pentru o pregătire specifică a întrecerii de maraton, chiar 16 în cazul celor puțin familiarizați cu o asemenea probă, iar consecințele promovării în scurt și din pripă a debutului competiției, care avea nevoie de cu totul altceva cu atât mai mult cu cât abia era lansată la apă, s-au manifestat și sub forma prezenței restrânse la start, foarte redusă în raport cu firmamentul evenimentului și desfășurarea de forțe din zona sponsorilor și partenerilor.
Astfel, doar 37 de alergători au luat startul în proba de maraton, dintre care 27 au trecut linia de sosire, iar numai 110 s-au lansat în cea de semimaraton, din care 103 au completat parcursul, doar 186 fiind concurenții celei mai abordabile întreceri competitive dintre cele 3 ale evenimentului, crosul pe distanța de 8,4 kilometri, dintre care 173 au ajuns la finish. Iar prin prisma numărului redus de participanți, alegerea traseului a fost nejustificată, cu un impact nefast asupra traficului rutier, dând apă la moară multor șoferi care nu conștientizează utilitatea și necesitatea unor evenimente sportive de acest profil și creând un prejudiciu de percepție la adresa unor asemenea concursuri, pentru a nu mai pune la socoteală că marea majoritate a probelor de maraton beneficiază de trasee într-o buclă sau cel mult două, așadar cu repetarea o dată a parcursului inițial, dar în nici un caz cu zece, cum au propus promotorii ”UVT Liberty Marathon”, bazându-se de fapt pe numai 4,2 kilometri, o anomalie în cazul unei întreceri cu distanța totală de 42,2 kilometri.
Fără doar și poate, asemenea competiții atletice de anduranță sunt binevenite, deși, ca o paranteză, au răsărit și în Timișoara, precum în general în România, aidoma ciupercilor după ploaie, fără însă ca vreuna dintre cele puse recent în scenă în capitala Banatului să se remarce cât de cât, dar prin prisma celei de sâmbătă a generat turbulențe unui trafic rutier și așa gâtuit prin prisma opțiunii pentru un traseu care a paralizat practic zona centrală, când de fapt ar fi trebuit să se integreze adecvat în caracteristicile specificului urban actual al orașului de pe Bega.
Cursele atletice de șosea merită să câștige teren și pe arterele Timișoarei și ale orașelor României în general, dar într-o manieră care să se plieze pe realitățile actuale din aglomeratele noastre medii urbane, asaltate de creșterea numărului vehiculelor pe străzi, aspect de care este imperios necesar a se ține cont. Iar dacă tot și-au asumat un risc prin traseul ales, atunci organizatorii să se fi îngrijit pentru a disemina cum se cuvine informațiile preventive referitoare la restricțiile de circulație și palierele orare ale acestor abateri de la normă, ceea ce au efectuat cel mult parțial și nicidecum prin intermediul întregului spectru al formelor de comunicare, dovedind ignoranță dar și o lipsă de discernământ în privința importanței unor asemenea aspecte.
Capac la toate, dat fiind că pe 26 martie, cu ocazia conferinței inițiale de presă întru promovarea evenimentului, organizatorii o introduceau în scena ediției inaugurale pe nimeni alta decât chiar ex-campioana olimpică de maraton Constantina Diță, cooptată de promotori tocmai pentru a se alătura ca un ideal plus de imagine pe adresa competiției, inițiatorii demersului ar fi trebuit cu atât mai mult să pună în scenă un concurs pe măsura numelui și renumelui cu foarte mare greutate al reputatei atlete, un alt benefic atu dintre multe altele pe care însă nu le-au pus pare-se în valoare, ba din contră.
Se pare însă și că politizarea tot mai excesivă a sportului, infiltrat în tot mai multe ramuri cu consecințe detrimentale prin intermediul unor pârghii acționate din spatele multor paravane, alterează și denaturează tot mai mult și evident firescul, normalul și caracteristicile particularităților fiecărei discipline, dat fiind dezechilibrul între influențele din afara arenei sportive și lipsa competențelor sau de know-how specific pe care le induc prin demersurile punerii în scenă a evenimentelor, rezultanta inadecvată fiind dată de desfășurarea în sine a competiției.
Desigur, dat fiind concluziile primului pas, ”UVT Liberty Marathon” are de-acum foarte mult de unde să crească, fapt valabil și pentru alte mai mult sau mai puțin noi întreceri de profil din oraș, însă debutul a mai oferit o mostră a formei fără prea mult conținut dar în schimb cu numeroase surle și trâmbițe, șablon tipic al României actuale. Bannerele de promovare a evenimentului, uriașe ca dimensiuni și dispuse în mai multe locuri din oraș, au sugerat semnificativele investiții efectuate din mai multe puncte de vedere într-un eveniment care până la urmă n-a strâns la start nici măcar 150 de participanți în principalele sale două curse, indicând o ineficiență contraproductivă, un alt aspect cronic pentru societatea românească, rău certată cu valorificarea resurselor, materiale și umane. Într-adevăr, ca părți bune, Universitatea de Vest a reunit la linia de start deopotrivă copii cărora li se insuflă astfel spiritul mișcării în aer liber precum și exponenți ai instituției de învățământ superior de pe Bulevardul Vasile Pârvan, participanți în crosul ”4.2 km Family UVT”, cele două grupuri de entuziaști însumând aproape 900 de suflete, dar numerele sugerează mai degrabă un eveniment de casă conceput din scurt, decât unul care să justifice prin rarefierea de la startul principalelor sale curse un traseu aruncat chiar pe arterele centrale ale aglomeratului oraș, iar această remarcă este lansată tocmai de un cotidian de sport, însă în ideea respectării evidențelor.
Prin comparație, așa cum au fost, adesea criticate, și nu prea era tocmai cazul, cursele de maraton și adiacente organizate în ultimele decenii pe străzile Timișoarei de Atletic Club Maraton și înscrise în calendarul AIMS, și am alergat atât în maratoane cât și în semimaratoane sau curse de 10 kilometri puse în scenă de respectiva grupare de pe Bega, așa cum am participat de fapt la sute de întreceri de profil din Europa, mici sau mari, ”de cartier” sau cu zeci de mii de oameni la start, au avut totuși acel ingredient necesar care le-au făcut a fi valabile în felul lor, pentru a nu mai spune că s-au derulat chiar eficient în raport cu bugetul existent la dispoziție. O mai profundă înțelegere a fenomenului și o mai bună cunoaștere a particularităților sale specifice pot fi decisive și face diferența în ciuda unor neajunsuri bugetare, ceea ce a fost cazul concursurilor de până acum câțiva ani pe străzile Timișoarei, pe când, oricât de consistente ar fi bugetele sau lista completă a celor implicați, șubrezenia unor detalii totuși esențiale poate știrbi reușita reuniunii.
De rumegat pentru cei în cauză, totul plecând însă de la nefasta imixtiune în sport a politicii și a unor anumite noi sfere imprimând tendințe ce alterează puritatea simplă dar vie și autentică a spiritului arenelor.
