50 de ani de la primul raliu românesc

Jumătate de veac de progrese, regrese, căutări și confirmări s-a scurs de când un grup temerar din Brașov a intrat în viteză și a demarat tradiția raliurilor românești. Domnul Nicolae Cosmescu ne prezintă în exclusivitate cercetările sale referitoare la acest eveniment, cu mărturiile inedite ale protagoniștilor. Așadar, Geneza.

În primul său număr din 1966, publicaţia lunară „Sport şi tehnică” nota, chiar pe coperta din faţă: „Clubul sportiv “Steagul Roşu” a organizat cu câtva timp în urmă un prim raliu automobilistic intern de 400 km.

Iar în interior, evenimentului îi era dedicat un amplu foto-reportaj, pe nu mai puţin de două pagini! Articolul era semnat de Dumitru Lazăr, iar fotografiile fuseseră făcute de un alt nume faimos în presa vremii, Ştefan Ciotloş. Imagini la care am făcut şi noi apel (GALERIA FOTO, mai jos).

Acel „cu câtva timp în urmă” însemnând pentru România, istorica zi de duminică 28 noiembrie 1965. Când s-a desfăşurat prima competiţie rutieră organizată în ţară, graţie deschiderii pentru sport pe care o avea Traian Bobeanu, directorul comercial al marii uzine.

Personajele cheie

Cel care avusese iniţiativa fusese nimeni altul decât fratele maestrului sportului Ovidiu Puiu, Aurel, mai puţin cunoscut decât acesta la vremea respectivă. Întrecerea nu putea purta alt nume decât pe cel al faimoasei fabrici locale. Cât despre regulament, acesta fusese întocmit „încă din vara aceluiaşi an!

Din rândul organizatorilor se distingeau numele profesorului Verdeş, secretarul tehnic al clubului „SR”, Bobeanu şi, desigur, Aurel „Bubi” Puiu. Ziarul local „Steagul Roşu” mai adăuga pe lista celor care au contribuit la realizarea competiţiei „comisia regională de moto a UCFS Braşov.

Aurel „Bubi” Puiu a fost creierul organizării evenimentului. Arhitect de profesie, acesta era de ceva timp angajatul fabricii braşovene. Practicant fervent al schiului, şi, ocazional, al întrecerilor moto, „Bubi” Puiu era un pasionat al sporturilor cu motor, cu predilecţie a automobilismului, care începuse să înfierbinte spiritele datorită trecerii prin ţară a faimosului Raliu al Dunării-Castrol. Aşa încât, nu i-a trebuit mult să gândească şi să pună pe „roate” întrecerea.

Sarcina i-a fost puternic facilitată de existenţa unui personaj cheie, de care am mai pomenit: directorul Traian Bobeanu. Om cu „o pondere politică recunoscută, obţinută de la fostul Director general al uzinei. Cu elanul lui pozitiv, entuziast, optimist, şi mobilizator, el mişca «munţii» din Uzină şi Braşov. Dădea ordinele şi ajutorul lui se concretiza fără discuţii…”, după cum îl caracterizează Ovidiu Puiu.

Ovidiu Puiu continuă: „Terminând studiile (inginer de autovehicule rutiere) în toamna anului 1959, m-am prezentat la Directorul comercial al Uzinelor Steagul Roşu – Braşov, Traian Bobeanu, un pasionat al motociclismului, care m-a angajat ca Şef al atelierului de întreţinere şi reparaţii pentru parcul de camioane şi turisme din Serviciul de Transport al uzinei. Traian Bobeanu m-a încurajat, ajutat şi protejat de-a-lungul anilor ce au urmat…

Uzinele Steagul Roșu din Brașov

Am început cu înfiinţarea oficială a secţiei Moto la 13 noiembrie 1959 (în cadrul clubului sportiv SR) Apoi, pe baza unui plan sumar, am clădit o mică anexă la atelierul principal în care am plasat un banc de probă confecţionat în atelierul «meu» de reparaţii.

Raliul

Competiţia măsura 396 de km, desfăşuraţi în integralitatea lor pe teritoriul fostelor regiuni Braşov şi Mureş-Autonomă Maghiară. Traseul a fost calculat să fie parcurs cu o viteză medie de 51 km/h, mai puţin sectorul Odorheiu Secuiesc-Miercurea Ciuc, „restricţionat” la doar 46 km/h. O veritabilă probă specială, prin plasarea celor două controale orare secrete. Probă ce se va dovedi până la urmă decisivă în alcătuirea ierahiei finale.

Parcursul raliului din noiembrie 1965

„Era, practic, un circuit de regularitate, de 400 de km, cu medii oarecum moderate, încheiat cu o probă de îndemânare, într-o parcare din Poiana Braşov”, după cum îşi aminteşte, ca şi când ar fi fost ieri, Ovidiu Puiu. Fratele său mai mare, Aurel Puiu, a întocmit traseul şi regulamentul competiţiei.

Primul autoturism care a luat startul în cursă, purtând numărul 1, a fost un model asemănător cu acesta, un Trabant 600, ce-i avea la bord pe bucureştenii Peter şi Britta Müller. Un fapt de culoare: cu puţine minute înainte de ora 7, cea a startului, cei doi constată că bravul Trabant avea o roată pe pană! Deranjul a fost rezolvat cu promptitudine, fără a primi penalizări de întârziere la plecarea pe traseu.

De reţinut că acelaşi autoturism, pilotat de echipajul format din Peter Müller şi braşoveanul Constantin Pescaru (din echipa de moto a lui O. Puiu), a ocupat locul întâi în clasamentul general al Raliului Bucureşti, desfăşurat pe 19 iunie 1966. Întrecere considerată, de unii, ca prima de acest fel, întrucât a fost organizată de Asociaţia Automobiliştilor din România, precursoarea ACR.

Frig, ploaie măruntă, câteodată „mai insistentă”, zăpadă pe alocuri, „asfalt sticlos”, acestea au fost condiţiile meteo-rutiere ale zilei în zona de desfăşurare a competiţiei. Vitrege, dar învinse cu entuziasm şi pricepere de toţi participanţii, care au ajuns cu bine şi in corpore la sosire.

Au fost mulţi amatori dornici să participe la acţiune, nu doar membrii secţiei moto de la „Steagul Roşu”, pe care presa locală îi aprecia la 9. O fotografie din revista amintită înfăţişează pe ocupanţii unei maşini, care luaseră într-atât de serios competiţia, încât erau „la costum şi cravată”!

Directorul Traian Bobeanu (în stg. ultimei fotografii) s-a numărat şi el printre participanţi, alături de Virgil Matei. Ei au fost etichetaţi de revista menţionată drept „doi concurenţi bătăioşi”, deşi până la urmă nu se vor clasa decât pe locul 10, cu al lor Fiat 850, care atrăgea prin zgomotul extrem de viril făcut de un eşapament căruia i se înlocuise toba cu o simplă ţeavă!

Aurel Puiu, „Bubi” pentru apropiaţi, a luat şi el parte la întrecere, la bordul unui Fiat 850, alături de iscusitul mecanic Otmar Deubel și a terminat pe poziţia a treia a clasamentului general. Rezultatul anunţa apariţia unui veritabil talent în manevrarea volanului.

Bariera de la intrarea în Miercurea Ciuc a fost binevenită pentru acest echipaj, care profită de “neutralizare” pentru a-şi schimba o roată.

Poiana Braşov, câteva ore mai târziu. Toţi concurenţii au ajuns cu bine la finiş. Acum aşteaptă, disciplinaţi, în ordinea numerelor de concurs, startul în „super-speciala” zilei, proba de îndemânare.

Otto Stephani

Otto Stephani (în echipaj cu Viorica Stephani) a impresionat prin virtuozitate, dominând categoric proba de îndemânare din Poiană. La finalul acesteia, nimeni nu se îndoia de victoria sa în raliu. Nu avea să fie aşa: decisive s-au dovedit a fi punctele de penalizare din porţiunea Odorheiu Secuiesc-Miercurea Ciuc, unde erau instalate cele două controale de trecere secrete!

Ovidiu Puiu și al său Renault cu o bună repartiție a maselor

Un fapt amuzant, relatat de Ovidiu Puiu: „Înainte de a parcurge slalomul de îndemânare din Poiana Braşovului am încercat manevrabilitatea Renault-ului 10 pe iarba înzăpezită a stadionului şi ne-am dat seama că nu răspundea la bracajul roţilor fiind prea uşoară faţa vehiculului. Atunci lui Titi Pescaru „i-a bubuit mintea” (cum spunea el) şi s-a băgat, pe furiş, sub capota din faţă îmbunătăţind astfel aderenţa roţilor directrice, spre hazul spectatorilor surprinşi de această stratagemă.

Învingători au fost declaraţi componenţii maşinii cu numărul 15, Ovidiu Puiu şi Constantin Pescaru (în dr. foto), prietenul şi colegul său de la secţia de moto a uzinelor „Steagul Roşu”. „Un mecanic excepţional”, cum avea să-l caracterizeze peste ani faimosul pilot şi campion care a fost ing. Mircea Ilioaea.

În mod normal, în fotografie mai trebuia să apară o persoană! Cine? Ne spune tot O. Puiu: „Trebuie încă să menţionez că noi am parcurs tot traseul de 396 km fiind trei persoane în maşina! Am luat cu noi, în spate, şi pe soţia mea ca pasageră, spre plăcerea ei şi a noastră”!

Aşadar, cel care s-a dovedit decisiv în stabilirea ierarhiei acestui prim raliu a fost parcursul de regularitate. Aici, spiritul ingineresc al lui Ovidiu Puiu şi-a dovedit superioritatea. Secretul? „Mi-am cronometrat la fix fiecare bornă kilometrică, şi am mers după tabel. Abaterea pe un km o anulam pe următorul”, a declarat acesta peste ani.

Aşa au reuşit Puiu şi Pescaru să nu fie penalizaţi, devenind astfel învingătorii unei întreceri istorice, care a avut rol de big-bang în apariţia competiţiilor auto din România. Un alt motiv de mândrie pentru braşoveni.

Incursiunea lui Ovidiu Puiu în această disciplină a fost fără va urma. A fost doar ceva de genul am venit, am învins, am plecat. Fiindcă programul de motocros era atât de încărcat încât nu-i mai permitea variaţiuni în alte sporturi. Făcea dese deplasări în străinătate cu lotul naţional de motocros, şi nu o dată reuşea victorii în faţa celebrităţilor europene ale momentului.

CLASAMENT Raliul „Steagul Roșu”

1-Ovidiu PUIU-Constantin PESCARU (Renault 10 Major)
2-O. Stephani-V. Stephani (Fiat 600)
3-A. Puiu-O. Deubel (Fiat 850)
4-M. Clompe-O. Sandor (DKW)
5-H. Heitz-H. Zimerman (R 10 Major)
6- P. Müller-B. Müller (Trabant 600)
7-Gh. Taffet-T. Taffet (R 10 Major)
8-E. Brezina-L. Covaci (VW 1200)
9-V. Marin-O. Gădiuşă (Fiat 1300)
10-V, Matei-Tr. Bobeanu (Fiat 850)
11-N. Mihai-I. Ciulei (Fiat 600)
12-O. Rizescu-T. Dăneţ (BMW)
13-A. Bularca-N. Pintea (Fiat 1300)
14-N. Ciropol-M. Ciropol (Fiat 600)

(clasament „actualizat” cu ajutorul unui trăitor al evenimentului: Ovidiu Puiu, bien sur)

Ziarul local „Steagul Roşu” publica şi el un articol despre întrecerea braşoveană. De remarcat faptul că există o serioasă discrepanţă între clasamentul acestuia şi cel din revista „Sport şi tehnica”, dar nu în privinţa învingătorilor. În articol l-am înserat pe al acesteia din urmă (cu ajustarea făcută de O. Puiu), datorită deosebitei probităţi profesionale a marelui jurnalist care a fost Dumitru Lazăr. Important este că ambele publicaţii sunt de acord că braşovenii sunt „iniţiatorii introducerii în ţara noastră a acestui gen de sport.”

Ovidiu Puiu, un personaj de referință, un campion de mare anvergură, un veritabil polisportiv

S-a născut la Braşov, pe 8 mai 1931.

În anii ’50, a fost membru al echipei de schi a C.C.A., şi al celei naţionale a Romaniei, cu care a câştigat varii întreceri şi titluri.

În anii ’60 a fost de mai multe ori campion şi vicecampion naţional la motocros. A fost component de bază al echipei „Steagul Roşu” şi al naţionalei. Din 1965 este oficial Maestru al sportului la moto.

A câştigat prima întrecere de raliu organizată în perioada recentă în România. Chapeau!

De la începutul lunii mai 1969, ing. Ovidiu Puiu trăieşte în Elveţia, țară a cărei cetăţenie a obţinut-o în 1984, sub numele de Laurent Pioud.

Iată-l, alături de marea pasiune a vieţii sale, motocicleta de cross. Pe care chiar el a proiectat-o!

A rămas până azi cel mai performant pilot român al specialităţii în întrunirile internaţtionale de motocros.
Este şi motivul pentru care, într-un număr special, din vara lui 2015, prestigioasa publicaţie franceză „Motocross d’hier”, îl prezintă într-un amplu reportaj, alături de mari celebrităţi de altădată.

Aşadar, primul raliu organizat în România a fost câştigat de Ovidiu Puiu, dar în competiţie au fost angrenaţi şi alţi sportivi care aveau să domine categoric cursele din anii imediat următori. Nume devenite legendare.

Aceasta însă este altă poveste…

* clic pe fotografii, pentru mărirea imaginii

Ionel Patrichi semnează rubrica DEMARAJ, în pagina I din Sporttim.

 

Acest articol a fost publicat în Auto-Moto și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Auto-Moto: