Alb-violet la un nou început, vârf al unei străvezii piramide pe baze șubrede

Mijloc de octombrie, start al unei noi ediții de campionat în Liga Națională de baschet masculin, cu SCM Timișoara între aceleași 8 protagoniste din Grupa A valorică, ”violeții” debutând acasă cu mai bine de jumătate de efectiv împrospătat prin părțile esențiale și sub bagheta lui Dragan Petricevic, revenit pentru al treilea mandat. Un vârf de lance prim-divizionar al Banatului căutând să îmbunătățească poziția a șasea de la finele sezonului anterior, dar mascând tot mai micile valuri ce vin din urmă sub panourile structurii juvenile locale, în premieră fără două participante distincte de pe Bega la aceeași categorie de vârstă din întrecerile federale de profil.

SCM Timișoara a urmat și în ultimele luni strict tiparele limitate, încetățenite și verificate peste ani, de a-și asigura semnătura unor baschetbaliști cu care să încerce o cât mai bună plasare sub panourile elitei seniorilor, linie care pesemne n-a catalizat efervescența și emulația scontate pentru o regenerare de la baze pe plan local, fără a stârni în mod special imaginația unui mai mare număr de iubitori ai baschetului, din contră, numărul formațiilor juvenile și spre absolvire tot micșorându-se peste ani.

Reculul numeric dar și calitativ al valurilor viitoare de aspiranți sub panouri de pe malurile Begăi este oglinda ineficienței unei strategii după același șablon în cazul clubului prim-divizionar, principal exponent al baschetului masculin timișorean care n-a însuflețit ambiții latente și n-a impulsionat extinderea fenomenului.

Ineficiență prin tocarea sezon de sezon fără orizont și fără continuitate a și așa drămuitelor resurse financiare publice, duse semnificativ pe salarii în buzunarele unor recruți mai mult sau mai puțin consacrați, astăzi aici, mâine căutându-și alt angajament, în iluzoria goană a clubului după o clasare cât mai aproape de vârful ierarhic, neatins în ciuda tuturor strădaniilor. Bugetul inferior principalelor protagoniste n-a fost favorabil cauzei dar a și sugerat că Timișoara se învârte într-un cerc vicios, perturbată aproape sistematic de forțe centrifuge aproape spintecând-o, sfâșiată între dorința încăpățânată a unor decidenți de a aplica aceeași matrice care n-a adus nici o constantă ascensiune, nici rezultatele finale visate, și nevoia stringentă de a stimula pe toate căile creșterea organică a fenomenului pe plan local.

O rețetă care, s-a dovedit repetitiv, n-a dat roadele mult așteptate, ba din contră, pe alocuri cu potențial de risc vizavi de continuitatea clubului, dar și fără a magnetiza interesul unui public mai larg, lămurit că toate-s vechi și nouă toate. Iar legat de risc și continuitate, mai rău decât ceea ce s-a întâmplat în primul interval al anului în curs, o rușine pentru baschetul Timișoarei și o pată cu reverberații internaționale pe blazonul local al sportului cu mingea la coș, nici că se poate.  

O chestiune de voință și crez, chiar a avea o altă viziune vizavi de modalitatea de dezvoltare a baschetului local. Blocat într-un proiect cu ușoare variații, dat de discontinuitatea personalului, dar sprijinit într-un picior, și acela beteag, la cheremul banului public. Iar în primul rând pur și simplu nu se vrea, căci ar tulbura înrâurirea unor mici meschine interese, și cu asta basta. Toate marile și decisivele decizii, net mai covârșitoare ca importanță, sunt legate de activitatea prim-divizionarei de seniori, dar cum cadrul strategic nu este tocmai cel adecvat, ci doar unul testat și dovedit a nu da roadele mult visate, greutatea acestor hotărâri dinspre vârful piramidei apasă asupra restului structurii, fără o bază solidă, extrem de subțire, un fir de ață de la vârstele fragede spre absolvire.

Comparațiile ar avea la o adică darul de a trezi la realitate, dar mai bine trecute cu vederea de către cei implicați, pentru a nu apleca fruntea, o încuviințare a eșecului stagnării într-un proiect către nicăieri.

Două sunt garniturile clubului ”Municipal” la categorii juvenile, cu startul luat deja la U18 într-o puternică serie nord-vestică, înfrângeri la Oradea cu 82:42 cu ”pepiniera” lui U-BT respectiv cu 78:58 cu LPS Bihorul, în așteptarea debutului la U16, între 43 de echipe din 25 de orașe, unele, cu multiplă reprezentare și la această categorie, ca de exemplu capitala, cu 12 formații, Constanța și Ploiești cu câte 3 fiecare, iar Cluj, Iași și Pitești, cu câte două.

Prim-divizionara de seniori SCM Timișoara n-are nici o echipă a doua în Liga I, nici o garnitură sub 20 de ani, dar nici formații în majoritatea grupelor de vârstă juvenile, penuria numerică de sub panoul juvenil al băieților fiind de ordin general pe malurile canalului Bega, cu rare prezențe la start și din partea altor cluburi, câte o floare ici, colea, CS MP Sport Timișoara la U13 și U15, CSȘ Bega Timișoara, altădată o curea de transmisie de la cei mici spre absolvire, la U14. În consecință, ca o noutate nedorită, fără oarecare dueluri directe locale, pe vreun palier sau altul.

Zece sunt cluburile secund-divizionare, din Liga 1, printre care și ”sateliți” ai unor grupări din Liga Națională, de exemplu din Cluj, Sibiu sau Voluntari, reprezentate mai fiind capitala, cu 3 formații, dar și Ploiești cu două respectiv Târgu Mureș, și cu mențiunea că două sunt și trupele de sub Feleac.

Șapte sunt echipele categoriei sub 20 de ani, două din București și câte una din Ploiești, Pitești, Brașov, Cluj și Sighișoara, nu neapărat prea multe la U18, 36 de formații, dintre care jumătate provenind strict din 4 localități, București cu 12 iar Ploiești, Sibiu și Târgu Mureș cu câte două. Iar între alte 18 orașe cu câte o exponentă, și Timișoara… Mai multe la U16, 43, la fel, cu SCM în cadru.

La categoriile inferioare? Patru serii a câte 7 formații din 21 de localități la U15, cele mai multe din București, șase, iar 3 din Craiova, CS MP Sport Timișoara aflându-se în compania celor din Arad, Oradea, Cluj, Târgu Mureș, Târgu Secuiesc și Miercurea Ciuc. Baze mai largi de selecție la cei mai mici, 42 de formații din 24 de localități la U14, cu CSȘ Bega din partea Timișoarei, București propunând 12 nume, Brașov și Craiova câte 3, iar Cluj, Sibiu și Tulcea – câte două, respectiv 48 de echipe la U13, inclusiv CS MP Sport Timișoara, într-o serie triunghiular cu oponente de pe Jiu, și la acest nivel dominând numeric capitala, cu 11 trupe, câte 3 provenind din orașe ardelene, Cluj, Oradea, Sibiu și Târgu Mureș.

Semn că prin alte părți există o emulație și se cultivă niște baze.

În Timișoara, locomotiva pufăie dar nu stârnește imaginația, cei direct implicați fiind pe undeva rupți de realitate, minus al celor închistați în situații repetitive ce trenează în timp, fără a-și pune problema detectării cadrului de ansamblu dintr-un alt punct de observare. Perspective limitate.               

În consecință, aceeași probare a risipirii banului public din aproape în aproape și fără o consolidare treptată pe mai numeroase paliere și pe orizontală, de astă dată cu Dragan Petricevic revenit din nou, în locul lui Miodrag Perisic conform startului din octombrie 2018, și cu achiziții atât din țară cât și de peste hotare, un mixaj între ”tricolori” tineri și exponenți ai spațiilor consacrate, ex-iugoslav respectiv nord-american, dar nu numai, ieșirea din stas fiind dată de cooptarea unui pivot belgian, poziție pe care s-a dublat din țară din 4 septembrie pe linia experienței competiționale, cu orădeanul dublu campion național la zi de 32 de ani Laci Lázár, și cu observația că s-a cam luat câte puțin de la fiecare dintre ocupantele podiumului.

Comparativ cu debutul din octombrie 2018, au dispărut din cadru veterani precum Popa Calotă sau Baciu, dar și tânărul Diculescu, ori străini precum Randolph, Stojadinovic și pivotul coșgheter Vukosavljevic, șase fiind componenții aliniați la startul pe teren orădean care se află și-acum în efectiv, piese din rotația principală precum Pesakovic, Komatina și Brown, dar și Coconea, Mocrițchi și Penciu.

Noutăți, colegii în această vară în cinciul de start al seniorilor victorioși ai României în preliminarii continentale, clujeanul de aproape 25 de ani Mirel Dragoste, sosit după 3 sezoane cu sibienii, și mai tânărul Bogdan Popa, elevat de la ”tricolorii” U23, însă și un nord-american în premieră în România, play-maker-ul în vârstă de 30 de ani Troy Franklin, trecut în campania precedentă atât prin Lituania cât și prin Bulgaria, precum și un sârb de 28 de ani tot la prima descindere în Liga Națională, Adam Mirkovic, de 2,01 metri pentru posturile 3-4, după un periplu Muntenegru – Bosnia și Herțegovina în cursul ediției anterioare. De la cea mai mare înălțime completându-i belgianul de 27 de ani și 2 metri și 13 centimetri Amaury Gorgemans, în prealabil în Europa strict cu cluburi din țara sa prin cupele continentale. Plus alți tineri în efectiv, Robert Schipor de pe plan local iar Anders Abu Teir dinspre Cluj.

Primul examen, sâmbătă de la ora 18:45 în sala ”Constantin Jude” cu omologii alb-violeți din Trivale, într-o reeditare a duelului pentru locul 5 în ierarhia finală de la capătul ediției trecute, tranșat de BCMU FC Argeș. Apoi, luni 21 octombrie de la ora 19:30 și vizita lui SCMU Craiova, etapa a III-a aducând și ieșirea la Steaua, după care primirea lui Dinamo Știința București. Turul, completat cu o ieșire la Cluj, primirea orădenilor și deplasarea la Sibiu, toate în noiembrie, dispute în compania ocupantelor podiumului.

Un nou început dar pe vechi coordonate, urmarea acestei linii neavând însă darul de a desțeleni la baze fenomenul baschetbalistic masculin local în starea sa calcifiată la intrarea în 2020, fie chiar și în cazul fericit al unei reușite traiectorii peste așteptări a seniorilor în elită. E nevoie de acel altceva imposibil de catalizat prin prisma acelorași tendințe și abordări, rod al unei aceleiași gândiri cu ochelarii de cal pe nas.

Programul etapei I în Grupa A valorică ”Roșie”, pe coloana dreaptă, a clasamentelor.

Acest articol a fost publicat în Baschet și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


1 + patru =

 


Ultimele articole din categoria Baschet: