Anormal: jocul cu vicecampioana CSM Satu Mare, găzduit de BCM Danzio Timişoara miercuri la ora 15

A găzdui unul dintre cele mai atractive jocuri ale sezonului într-o zi de miercuri la ora 3 este autodefetist pentru baschetul feminin dar organizatorii s-ar da probabil peste cap pentru a cîştiga un start pe seară dacă ar depinde de încasările din vînzarea de bilete şi n-ar avea „Municipal” în titulatură. BCM Danzio – CSM Satu Mare e miercuri după-amiază şi nu e deloc prima dată cînd sub panourile feminine se joacă în zile şi la ore improprii, noi sesizînd de fiecare dată anomalia. Şi o vom mai face.

CS Municipal Satu Mare este vicecampioana la zi a baschetului feminin autohton şi ocupantă a locului 3 în actuala ediţie de campionat, cu doar 4 înfrîngeri din 22 de jocuri, venind doar o dată pe sezon la Timişoara. Suficiente argumente pentru a o recomanda să fie văzută pe viu, drept una dintre puţinele grupări din ţară figurînd în această categorie.

Mai multe locuri goale decât spectatori s-o vadă pe Latoya Drake într-un derby de Final Four în România, BCM Danzio Timisoara - CSM Satu Mare, în play-offul Diviziei A la baschet feminin, miercuri, 5 aprilie 2011, sala Constantin Jude, Timisoara

Însă partida din etapa a 27-a, penultima acasă în retur pentru timişorence, începe la o oră la care, presupunînd că în Timişoara se munceşte într-adevăr din greu şi în masă, iubitorii sportului chiar n-ar avea cum să ajungă la sala „Constantin Jude”.

Pe de-o parte, clubul organizator se arată a fi insuficient de interesat de a întreprinde tot ceea ce-i stă în putinţă şi ţine de sine pentru a-şi impune punctul de vedere şi a găzdui un meci mai de Doamne ajută la o oră adecvată, mulţumindu-se în schimb cu respectarea poziţiei la sală ca program de antrenament, adică de la trei. Şi nu este pentru prima dată.

Pe de altă parte, aceleaşi gazde conştientizează pe undeva realitatea că şi dacă ar juca la orele serii, să zicem chiar în week-end, şi fie şi în compania unei oaspete de asemenea calibru, prea mulţi spectatori în plus tot n-ar veni, chiar dacă amatorii de baschet s-ar înghesui la o adică puţin mai apoi la o partidă a bărbaţilor. Se poate trage aşadar concluzia că între timişorenii amatori de sport sunt chibiţi mai pretenţioşi şi năzuroşi, care ar spune „la ce să-mi pierd vremea cu meciul ălora”…

Dezinteresul majorităţii spectatorilor care descind la întîlnirile masculine faţă de cele ale fetelor nu poate fi însă o scuză pentru BCM Danzio, care, din contră, ar trebui să-şi folosească toţi cilindrii pentru a se face atractivă. Ceea ce ţine însă de cointeresare, iar din moment ce clubul este finanţat din contribuţiile financiare alocate de autorităţile locale şi nu depinde de încasările din vînzarea de bilete şi toată acolada de venituri adiacente, nici presiunea magnetizării oamenilor la meci nu este majoră.

Dar în acest caz anume al jocului de miercuri de la ora 15, cea mai vremelnică dintr-o etapă programînd partide şi la orele 18 şi 19, la Alexandria şi Sfântu Gheorghe, nu chiar toate depind de gruparea timişoreană, ci şi de cauza majoră a neatragerii de către Timişoara a unor competiţii internaţionale de amploare. Lipsa infrastructurii sportive.

Nu-ţi trebuie prea multă intuiţie, ştiind că joi de la ora 19 este un derby cu aere de Final Four în liga masculină, BC Timişoara – Gaz Metan, să realizezi că miercuri spre orele serii e vorba de oarece antrenamente ale grupărilor în cauză, dintr-o competiţie ce-şi ia partea leului la capitolul interes din partea publicului.

Pregătirile unora, la ore mai potrivite jocului decît partidele altora. Desigur, teoria s-ar putea prelungi şi devia spre divagaţii despre superficialitatea şi cutumele unei societăţi care se închipuie a fi foarte emancipate şi deschise la nou dar care este de fapt mult mai închistată decît pare şi cu tente nu doar latente ţinînd încă de un anumit tip de misoginism şi nu numai, dar în cele din urmă îţi spui că probabil şi oaspetele nu se dau neapărat de ceasul morţii să arunce la coş în faţa unei săli pline, fiind în schimb mai atente la acele ceasornicului, cu gîndul să reajungă acasă înainte de miezul nopţii.

Totul ar fi însă într-atît de simplu dacă Timişoara ar avea mai multe săli de sport, caz în care toate formaţiile ar juca frumuşel la ore adecvate competiţiilor oficiale de seniori. Iar cam acesta e sîmburele problemei, situaţie în care mai toate paragrafele de mai sus s-ar şterge de la sine, ca învîrteli fără rost în jurul cozii.

Date fiind însă circumstanţele, cei din baschetul feminin ar trebui totuşi să fie mai tranşanţi în a-şi apropia lumea, asta şi într-un dezarmant caz în care ar avea să zicem doar 9 amatori iar omologii băieţi ar arunca la coş cu sala plină, pînă pe locul din colţ al celui mai de sus rînd.

 

Acest articol a fost publicat în Baschet și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


8 × trei =

 


Ultimele articole din categoria Baschet: