Campionii ţării cu CSŞ Bega: unul căpitan la lot, altul MVP la „Dejan Bodiroga”, visînd la Serbia

Sunt campioni naţionali la zi… Cel mai înalt şi mai „mare” dintre ei împlineşte zilele acestea, în 5 ianuarie, 16 ani. Dar fie şi la această vîrstă, cei 4 baschetbalişti juniori de lot naţional ai CSŞ Bega Timişoara prind o unică zi liberă între un fine de cantonament „tricolor” şi reluarea pregătirilor cu clubul local. Şi asta de sărbători! La cumpăna dintre ani, în acea marţi fără antrenament, căpitanul României U-15 şi colegii săi s-au prezentat nicăieri altundeva ci în sala „Profesor Mircea Albu”, gazdă a trudei lor de zi cu zi dar şi a încoronării drept campioni naţionali, cînd Casian a fluturat steagul azuriu al „Begăi”…

Nenad Popov, cu 15, Ovidiu Udrea (13) şi Raul Covaciu (14), poza triumfătorilor, cu Casian pozînd întins la picioarele grupului

„Aşa a fost tot timpul. Şi cu cît creştem, avem mai puţină pauză. De fapt, abia acum începe greul”, preia firul discuţiei Casian Todorov, căpitan al junilor tricolori sub 15 ani medaliaţi cu argint tocmai aici, în decembrie, la Balcaniadă. În după-amiaza precedentă, odată cu ultimul antrenament, noul selecţioner Goran Vrkic le dădea în sfîrşit liber, în cea de-a opta zi de pregătire centralizată după încheierea patrulaterului balcanic ce durase 3 zile. „Iar mîine la 10,30 ne prezentăm la antrenamentul lui CSŞ Bega”, completează „Cas”, proaspăt tuns, descins aici în fugă, de la frizer. Căpitanul măcar a ajuns dar Ovidiu „Baluba” Udrea, cel de-al patrulea muşchetar de pe malul Begăi în lotul U-15, a profitat, de înţeles, de „fereastra” de-o zi, dînd şi el o fugă mai lungă, de Crăciun, la rude, peste Carpaţi.

Juniorii termină antrenamentul la 21,15, după zile pline, cu şcoală

Îi întreb de baschetul juvenil pe ceilalţi trei. Nenad Popov, pivotul de 2 metri şi 86 kilograme, crescut în Circumvalaţiunii şi care miercuri 5 ianuarie împlineşte 16 ani, licean la „Dositej Obradovic”. Raul Covaciu, pivotul-extremă de 1,97 metri şi 86 kg, născut în 26 octombrie 1995, ajuns sub inel la 9 ani şi jumătate, de la Şcoala Generală 16, şi care frecventează „C.D. Loga” deplasîndu-se din zona Giroc. Şi Casian Todorov, conducătorul de joc, blondul de 1,76 şi 62 kilograme care în 22 februarie va împlini şi el 16 ani. „Eu unul uneori plec şi de la ultimele ore, pentru că la LPS Banatul am după-amiaza, pentru a ajunge la antrenamente”, explică Todorov, care a aruncat la coş de la 8 ani şi jumătate.

Casian Todorov atacă, supervizat de înaltul Nenad Popov (15)

„Este foarte greu!” spune Raul. „Drumurile sunt tare obositoare” completează Casian. Într-adevăr, „triunghiuri” Giroc –  „Loga” – Circumvalaţiunii, la sală, respectiv Plopi – LPS Banatul – tot aici, toacă mărunt. „Avem cinci antrenamente pe săptămînă, de la 19,30 la 21,15, plus meciuri în weekend” e programul băieţilor. Nu-i întreb cînd dau stingerea, în schimb îi pun să contabilizeze triumfurile, numărătoare la care se încurcă, de multe ce sunt medaliile. Deci merită, pentru acele secunde euforice…

„E descătuşarea acelor ultime 10 secunde, cînd privim tabela şi ştim că titlul e al nostru. Bucuria e nepreţuită, fiind încununarea eforturilor noastre, şi ori de cîte ori obţinem performanţe avem acea împlinire sufletească”, vorbeşte căpitanul în numele colegilor de club şi naţională cu care e împreună, la bine şi la greu, de 4-5 ani dintre cei aproape şapte deja de baschet.

De la Campionatul European, la campusul „Dejan Bodiroga”

Îi ascult şi sunt dezarmat de maturitatea lor. De fapt, esenţial în ceea ce îi priveşte, evoluează constant cu succes la categorii superioare de vîrstă, în folosul CSŞ Bega. Most Valuable Player şi „cel mai bun” cutare şi cutare sunt superlative greblate constant de aceşti juniori foarte cu capul pe umeri, foarte la ţintă. Dar altfel atît de calmi şi relaxaţi, glumeţi, chiar placizi, în ciuda înălţimii lor, prinzîndu-mi bine că interviul l-am realizat aşezaţi unul lîngă altul, în primul rînd de scoici al micuţei tribune din sala de jocuri sportive „Profesor Mircea Albu”. Unde se prezintă şi tatăl unuia dintre campioni, domnul Dan Todorov, care s-a retras apoi discret, aşteptîndu-ne la volan, în frigul de afară. Stoicism de părinte de căpitan…

2010? Foarte bun. În iunie, finala Campionatului Naţional, în „Sala Federaţiei” din Bucureşti, piept la piept cu juniorii din Galaţi, Piteşti şi Braşov. În august, convocarea lui Nenad şi „Cas” pentru Campionatul European sub 16 ani, la Tallin, în Estonia. Tot în vară, Nenad şi la campingul sportiv „Dejan Bodiroga”, din Trebinje, rezervat stelelor în devenire, unde dintre aspiranţi sub panou din lumea întreagă timişoreanul de etnie sîrbă şi-a apropiat titlul de „cel mai valoros jucător”, chiar şi între juniori I. Apoi, în septembrie, locul 4 la turneul final al categoriei superioare de vîrstă a Naţionalului, sub 16 ani, după finala mică pierdută cu gazda Aurel Vlaicu Cluj-Napoca.

Alt triumf, cu masivii Raul, Nenad şi Ovidiu în picioare, în centru, şi cu Casian în dreapta jos, împreună cu Silvia şi Tiberiu Ondreikovics

„N-am mai avut putere, cel puţin în plan psihic”, explică Todorov deznodămîntul de sub Feleac, unde Raul Covaciu era desemnat cel mai de perspectivă jucător iar Casian cel mai bun pasator, fiind inclus în cinciul turneului. Şi unde „muşchetarii” se întorc weekendul viitor, vineri 7 ianuarie, pentru un alt turneu patrulater de campionat la grupa superioară de vîrstă, sub 17 ani, pe cînd la categoria lor hibernează de pe locul I, postură care i-a repartizat pentru primăvară în competiţie cu Deva, Oradea şi acelaşi Cluj…

Nu e prea mult? Nu. „Jucăm la echipa a doua a Timişoarei, Baschet Club Timişoara II, ce-i drept doar atunci cînd nu avem competiţii ale juniorilor. Este foarte bine că suntem înscrişi la echipa de <B>, dobîndind experienţă în plan tehnico-tactic şi întărindu-ne fizic”, spune Casian despre jocurile în care „muşchetarilor” li se alătură la <B> Vlad Szekely, completînd ferm: „Şi alţii progresează iar competitivitatea creşte cu fiecare pas spre juniorii mari. De exemplu în primăvară, şi la categoria noastră de vîrstă trebuie să jucăm tare pentru a fi siguri că ne calificăm”.

„Normal… Aş vrea să joc la sîrbi!”

Ah, şi-ar mai fi şi reconvocarea de către Vrkic la lotul naţional, la finele lui ianuarie, pentru turneul la nivel mondial, din Turcia, din prima jumătate din februarie. „E bine că ieşim la iveală, pe plan internaţional, în ideea că ne remarcă străinii. Ne dă încredere exemplul oferit de Alexandru Olah, juniorul CSŞ Bega, care s-a remarcat drept cel mai valoros jucător al unui turneu al liceelor în S.U.A., unde a ajuns momentan, graţie unui meci în care a marcat peste 20 de puncte şi a reuşit peste 10 capace şi 10 recuperări, ceea ce e foarte greu de atins într-o partidă”, aminteşte Casian, moment în care îi rog să-şi dezvăluie potenţialele opţiuni.

„Îmi doresc un viitor cît mai bun”, spune Casian, Raul rostind un „Da” întîrziat la întrebarea dacă a ajunge senior la BC Timişoara ar constitui în opinia lor o realizare a carierei în baschet. „Normal… e mult mai bun nivelul decît aici” răspunde Nenad, întrebîndu-l dacă şi-ar dori să pivoteze sub panourile ligii sîrbeşti, prietenii lui rostind imediat nume de cluburi unde Popov s-ar simţi ca peştele în apă. Şi normal să tindă la alte meleaguri, îmi zic în barbă, după ce tocmai aflasem motivele evidente ale exodului din vară al baschetbaliştilor sîrbi de la seniorii Timişoarei. Cum îi ţii, aşa îi ai.

Dan Păltinişanu îi înmînează premiul MVP căpitanului Casian

Apropo de seniori, îi întreb dacă BC Timişoara dă pe la meciurile lor, aşa, de încurajare, şi „Cas” îmi spune că Dan Păltinişanu i-a înmînat premiul de cel mai valoros jucător al turneului final sub 14 ani, în 2009, cînd cu triumful naţional reuşit chiar în această sală. Băieţii aveau 14 ani în vara aceea şi, în cinciul cu Gabriel Deliu, „veteranul” echipei, CSŞ Bega a cucerit titlul, contra CSM Călăraşi. „Cas”, Nenad şi Ovidiu Udrea, absentul de astăzi, erau atunci incluşi în „Best 5”, cinciul turneului…

Chiar, Ovidiu? „Baluba” joacă pivot, are 1,95 şi 90 kilograme, e născut în iulie 1995 şi e cel mai pus pe poante, e creionarea făcută de prietenii săi. Le spun prieteni, şi nu echipieri, pentru că ăsta e cazul. Cu toţii ţintind mai degrabă spre profesionism, cum admite Nenad: „Vrem să urmăm o carieră în baschet”. Slam-dunk!

De unde-au plecat? „Aveam puţin peste 9 ani, cînd un profesor de sport mi-a propus să încerc şi am rămas plăcut surprins de lumea baschetului, pe care în prealabil o palpasem doar ocazional, la televizor. Am început aici, la CSŞ Bega, cu profesorul Tiberiu Ondreikovics”, rememorează impozantul Nenad, juniorul din zonă. „Eram în semestrul doi din clasa a II-a, la Şcoala Generală 24, pe Brînduşei, cînd domnul profesor Ondreikovics a venit la noi, să facă înscrieri. Eram cu învăţătura dar unii colegi au mers la baschet şi mi-au zis că-i foarte fain, şi să încerc şi eu… A început să-mi placă”, povesteşte Casian, care lua pulsul unui prim turneu în anul 2005, la Târgu Mureş.

De-atunci, alinierea în competiţii. La sub 12 ani, sub 14 şi tot aşa. Şi mereu şi la grupa superioară de vîrstă. După triumful în această sală, a urmat succesul naţional din 2009, contra Focşaniului, la sub 14 ani, plus victoria de la Oradea, în competiţia sub 16 ani, cu generaţia de 1993 a Clubului Sportiv Şcolar Bega, Casian regăsindu-se din nou în cinciul turneului, alături de colegii mai mari Leonard Filip şi Alexandru Olah. „Învăţăm jucînd în compania şi contra unor juniori mai buni şi chiar şi cu 2 ani mai mari ca noi. Încercăm să progresăm!”, e pozitiv Casian, amintind de experienţa participării chiar şi la un turneu final de juniori I, „mari”, la Piteşti, unde luau locul 4, pierzînd cu CSŞ Viitorul Cluj: „Erau şi cu trei generaţii mai mari ca noi! Diferenţa se simţea mai mult în plan fizic…”

„Greul abia începe”

Era turneul unde au jucat sub bagheta profesorilor Mihai Bolcu şi Mircea Albu, juniorii pomenindu-l pe regretatul antrenor cu tristeţe în glas. De fapt, conform politicii clubului, juniorii au trecut prin mîinile antrenorilor din secţie, inclusiv la începuturi ale Silviei Ondreikovics, care i-a „pasat” tatălui ei cînd cu plecarea prin transfer, ca jucătoare în Bucureşti.

Cît despre lotul naţional, „muşchetarii” au fost cooptaţi cu ocazia unui trial în Timişoara al unei grupe superioare de vîrstă, născuţi în 1994, pornind la drum cu o convocare la Giurgiu, în 2007, sub bagheta profesorilor Dacian Dan şi Anton Călin. Au trecut deja patru ani sub tricolor şi cei 4 timişoreni din lotul de 15 al lui Vrkic se pregătesc pentru Campionatul European de juniori din Macedonia, în august. Un alt prilej pentru a fi remarcaţi peste hotare. Viitorul sună bine dar pînă atunci mai sunt multe antrenamente aici, în sala „Profesor Mircea Albu”, şi turnee naţionale deloc dinainte cîştigate. „Greul abia începe” sunt cu capul pe umeri junii giganţi.

Aruncă la coş, îi pozez cu sigla FRB, dăm mîna şi fuga la maşina îngheţată. Mîine e antrenament. Şi poimîine…

Acest articol a fost publicat în Baschet, Juniori și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× 1 = sapte

 


Ultimele articole din categoria Baschet: