Dezvoltarea jocului fără minge, tema abordată de Tudor Costescu la al doilea curs zonal pentru antrenorii de juniori. „Pregătirea continuă face parte din obligația fiecărui antrenor”

Tudor Costescu, antrenorul lui BC SCM Timișoara, a susținut în această săptămână al doilea curs zonal pentru antrenorii de juniori. Tema a fost dezvoltarea jocului fără minge. După ce au discutat pe această temă în timp ce tinerii de la satelitul formației s-au încălzit, fostul antrenor federal le-a prezentat diverse exerciții pentru demarcaj, timing și alte aspecte legate de temă.  Acesta le-a vorbit despre problemele care se întâlnesc la vârstele mici, le-a dat câteva sfaturi atât antrenorilor cât și jucătorilor. La final vicepreședintele Colegiului Antrenorilor ne-a vorbit despre Programul pentru Instruirea și Licențierea Antrenorilor de Baschet.

La primul curs de luna trecută tema a fost individualizarea jucătorilor de perimetru, iar la cel de-al doilea tema a fost dezvoltarea jocului fără minge. „Prima temă am ales-o cunoscând carențele și problemele baschetului la nivel de juniori și tineret și de specificul activității mele din perioada respectivă. A doua, referitor la dezvoltarea jocului fără minge, de perimetru în mod special, am ales-o la solicitarea majorității antrenorilor din acest colegiu”, ne-a spus Tudor Costescu.

Tudor CostescuCât timp tinerii de la echipa secundă s-au încălzit, Tudor Costescu i-a întrebat pe antrenorii de juniori prezenți la sală ce părere au de această temă. A primit răspuns că „la copii toți vor jocul cu minge”. S-a ajuns la discuția despre cum la juniori unii care dau 40 de puncte pe meci sunt folosiți mai mult în detrimentul altora. De aici s-a ajuns la scopul pe care îl au antrenorii la nivele mici: titluri sau formarea de jucători. A avertizat că la o formație care câștigă campionate la nivel mic se poate ajunge ca majoritatea componenților să se retragă la finalul junioratului dacă nu sunt încurajați să se dezvolte ca jucători.

Tehnicianul a fost antrenor federal până la revenirea pe banca formației timișorene. Acesta le-a expus din problemele care sunt. A vorbit despre dorința antrenorilor de a avea combinații în atac și tacticizarea excesivă la juniori, precum și de punerea pe poziții după înălțime. O altă problemă la nivel mic ar fi stimularea de a juca cu pas (sau obligarea) prin diverse reguli bonus la antrenament. A dat exemplu dublarea punctelor dacă s-a marcat după assist și nu cu acțiune individuală sau timp limită în care jucătorul trebuie să paseze ceea ce stimulează și coechipierii să se demarce.

Tudor Costescu a mai atins un aspect, că se acordă din ce în ce mai puțină atenție pentru dribling și pas și se pune accent pe aruncări și pe tactică. Acesta le-a recomandat celor prezenți să-și învețe elevii să paseze foarte bine și să se demarce, lăsând tactica pentru mai târziu (15-16 ani). Le-a spus că dacă îi învață principii bune (nu reguli stricte) și cum să paseze corect pot avea rezultate importante.

Jocul fără minge este important atât pentru contraatac (n-ai cui pasa dacă nu aleargă nimeni), cât și la atacul poziționatl. Costescu le-a arătat câteva exerciții și a subliniat importanța jocului fără minge pentru oferirea opțiunilor de pasă și pentru menținerea apărării ocupate astfel ca cel care se apără la omul cu mingea să nu primească ajutor de la coechipieri.

3 aspecte importante a enumerat: tehnica individuală de pasare (cum i-o dai), timing-spacing (când și unde să i-o dai) și tactica individuală („să citești apărarea”). Tactica individuală se învață cu mii de repetări care ajută la automatizare și la formarea capacității jucătorului de a decide. Apoi a subliniat importanța reacției jucătorului fără minge după ce primește, că poate pierde avantajul dacă nu amenință coșul și se apucă direct să dribleze.

Tehnicianul le-a cerut jucătorilor să execute demarcaje de la cele mai simple (front door și back door) la cel în V sau combinate care implică demarcarea simultană a doi jucători. Aceste exerciții pentru demarcaj implică și tehnică de fentă, depășire precum și cea de pasare, astfel că sunt un prilej bun pentru a îmbunătăți și aceste aspecte. Pe lângă expunere, Costescu îi oprea pe jucători pentru a le semnala și explica greșelile pe care le făceau. Le-a cerut demarcare în viteză maximă plus ruperi de ritm, dar uneori mai făceau și pas adăugat, ceea ce le reduce viteza. În ceea ce privește timing-ul, mingea trebuie să vină când jucătorul e în viteză maximă (pas pe poziție viitoare). Unele exerciții se pot face și cu jucătorii legați între ei cu sfori ca să învețe să păstreze distanțele. Acest lucru se poate aplica și pentru atac și pentru apărare.

Au urmat exerciții cu trei jucători la perimetru și trebuiau să execute mișcări de demarcaj în funcție de opțiunea celui de sus (partea pe care pasa). Au urmat și pătrunderi cu mingea scoasă pe semicerc și la a doua pătrundere s-a mai complicat puțin pentru cei tineri care nu au prins exact unde trebuie să se deplaseze. Fostul antrenor federal le-a explicat de ce trebuie să aleagă o anumită variantă pentru a elibera spațiul. A pus și apărători ca să le arate mai bine unde poti fi puși în dificultate mai mare pentru a avea mai mult spațiu de finalizare (să meargă unde văd locul liber pentru a deschide culoarul de pătrundere).

Acesta a vorbit puțin despre stilul finlandezilor care în ultimul timp își bazează jocul pe pătrunderi și scot mingea afară la shooteri buni, iar dacă aceștia nu au poziție de șut la a doua pătrundere dau bătăi de cap apărărilor adverse. De asemenea, a subliniat importanța jocului fără minge unde fiecare își știe rolul, amintind că unele echipe mari folosesc una, două combinații un sfert sau mai mult și tot marchează multe coșuri.

IMG_7095Au urmat alte discuții despre temă și s-a stabilit că data viitoare se va vorbi despre apărare. S-a încheiat cu poza de grup. La final Tudor Costescu ne-a vorbit despre programul de licențiere în general. L-am întrebat pe tehnicianul care este și vicepreședinte al Colegiului Central al Antrenorilor de Baschet de ce era nevoie de acest program de instruirea și licențierea antrenorilor de baschet.

„Din păcate până la momentul în care s-a declanșat programul, perfecționarea antrenorilor avea de suferit. Era vorba doar de un curs pe an sau cel mult două, care prevedeau teme amestecate indiferent de nivelul la care antrenorii activau și am constatat că erau probleme mari în menținerea, cel puțin, a nivelului pregătirii în comparație cu ce se întâmplă la nivel internațional. Pregătirea continuă face parte din obligația fiecărui antrenor fiindcă sportul, în general, e un domeniu în continuă dezvoltare și dacă nu ești la punct și nu te perfecționezi și nu te dezvolți și tu și nu ții pasul poți să ai probleme mari”, a spus Tudor Costescu. În cadrul programului de licențiere antrenorii formațiilor din primul eșalon trebuie să susțină în timpul sezonului trei cursuri. Au fost și cazuri în care nu s-a respectat această regulă. „Au suportat consecințele, asta înseamnă amendă și pierderea dreptului de a antrena în sezonul următor”. Antrenorii de la categoria B și A (de la U14 până la Liga 1) au ca și condiție minimă pentru obținerea licențelor participarea la 3 stagii zonale.

Programul a început în 2014 când s-au înregistrat în jur de 480 de antrenori, iar în luna decembrie (2016) erau în jur de 340, 360  licențiați. „Programul e demarat și dorește să se întindă pe o perioadă foarte lungă, cât de lungă se poate. Este perfectibil însă. În primii 3 ani, fiindcă a fost un lucru complet nou și am întâlnit tot felul de situații cu antrenori de mare experiență, de antrenori care doreau să parcurgă toți pașii am dat această opțiune ca în primii 3 ani să poată fi parcurși toți pașii. Să obții cea mai înaltă calificare dacă timp de 3 ani urmezi întreg programul. Ceea ce urmează din anul 4 am prevăzut încă de la începutul programului. Cine n-a dorit sau cine a fost în afara sistemului în acești 3 ani, în momentul când a intrat știa foarte bine ce are de urmat începând din anul 4. Sigur că sunt foarte multe lucruri de reglat în continuare, multe detali. Sunt câteva aspecte la care n-aveam cum să ne gândim și au apărut pe parcurs, pe care le-am prevăzut în continuare în programul de licențiere. Eu cred că, în general, este un plus. Mă bucur că antrenorii sunt în mare parte mulțumiți, poate cu excepția părții de evaluare care, așa cum știți, este destul de problematică în orice domeniu, nu numai în sport. Dar în România cred că era un lucru necesar”.

Au fost și nemulțumiri legate de acest program când a fost lansat, când unii dintre antrenori spuneau că au fost deja evaluați când și-au luat gradele de profesori și nu le-a convenit că trebuie să treacă din nou prin evaluări. „Au fost mulți antrenori care au cerut lămuriri suplimentare. Unii chiar s-au opus din toate puterile, însă federația și-a menținut punctul de vedere și îmi pare bine că am fost constanți și consecvenți în demersul nostru. Iată că toată lumea s-a aliniat. Oamenii trebuie să înțeleagă că într-un sistem trebuie să se supună regulilor care sunt stabilite de majoritate, de Biroul Federal, de Adunarea Generală, nu e decizia unui singur om, a președintelui, a antrenorului federal, a secretarului general sau a colegiului de antrenori. Lucrurile s-au petrecut democratic. Toată lumea a primit foarte bine aceste idei. Deși au fost greutăți mari la început, lumea s-a adaptat și consider că acum programul se desfășoară fără probleme”, a adăugat fostul antrenor federal.

Fostul câștigător al Cupei cu BCMU Pitești ne-a vorbit despre cum era în perioada când s-a apucat de antrenorat. „Nu era un sistem al federației. Exista facultatea de educație fizică, specializarea baschet, vorbim de baschet, de 4 ani după care era o altă variantă școala de antrenori. Dacă terminai facultatea de educație fizică aveai categoria a 3-a după care urmau la școala națională de antrenori pașii obținerii categoriilor superioare, a 2-a și 1-a de antrenori. Dădeai examen acolo. Am oținut categoria 1 și teoretic după aceea fiecare făcea ce putea”. Ce aduce în plus acest program de licențiere? „Eu am considerat important acest program de licențiere nu numai pentru a evalua și a categorisi antrenorii ci mi s-a părut, mai presus de orice, obligația federației să pună la dispoziție materiale noi, programe noi și să provoace aceste schimburi de idei care trebuie să ducă la progres. Cred că interacțiunea permanentă între antrenori și faptul că se întâlnesc periodic, faptul că pot să schimbe idei, să aibă discuții deschise despre baschet e o provocare pentru fiecare antrenor și un câștig”. Pe lângă derularea programului de licențiere, vor mai fi cursuri de antrenori la cele două competiții continentale găzduite de țara noastră: Europeanul de seniori de la Cluj și cel U20, divizia B de la Oradea. Tudor Costescu va conduce naționala sub 20 de ani a României la turneul de la Oradea.

Acest articol a fost publicat în Baschet și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Baschet: