Fotbalizarea baschetului!? Iar isonul îl ține și Timișoara!?!

O altă rundă a Ligii Naționale s-a încheiat, dar comentariile pot continua, căci gustul amar persistă… Ultimul lucru la care te-ai aștepta de la un meci acasă al prim-divizionarei de baschet masculin Timba Timișoara ar fi să auzi scandări deocheate din tribuna sălii ”Constantin Jude”. Neplăcuta surpriză însă s-a produs.

Timba Timișoara - Steaua București 80:86 s-a jucat pe fundalul sonor al unor pocnitori verbale din înaltul tribunei sălii ”Constantin Jude”, dintr-un redus grup compact

Sub forma unui caz izolat dar totuși semnificativ, dând de gândit.

Un club foarte ”pașnic”, printre cele mai noi pe scena elitei autohtone a băieților și așadar departe de ascuțita luptă la vârf, implicit și de oarece abrazive rivalități între grupări, BC Timba se afișa ca având un spectator-tip pe măsură, foarte în banca lui, fiecare în loja, scoica sau pe stinghia sa. Iubitori de baschet, descinși la sală să-și vadă la lucru favoriții, împotriva forțelor Ligii Naționale. Atât și nimic mai mult. Fără mari galerii, fără asurzitoare scandări, fără partizanate oarbe.

Ceva mai mulți pe la începuturi, după promovare, poate și din curiozitate, pe când efervescența noii provocări era la cote înalte, ceva mai puțini pe parcurs și în ultima vreme, dar întotdeauna în stilul iubitorului de baschet, aplaudând, încurajând sau oftând, dar și rumegând jocul în tăcere.

Care a fost ruptă la întârziatul meci de sâmbătă seară, început la ora 20, având-o ca protagonistă și pe Steaua, iar repertoriul inedit n-a trecut chiar pe lângă urechile spectatorilor de regularitate. Să fi fost vorba despre un ”grup de forță” ocazional? Tot ce-i posibil și cel mai probabil.

Căci o galerie propriu-zisă n-a fost, așa cum grupările timișorene de baschet n-au galerii în toată puterea cuvântului, fiind vorba mai degrabă despre o anti-galerie pe adresa grupării bucureștene.

Cert este că vulgaritățile au răzbătut mult mai strident decât pe stadioanele de fotbal, în primul rând pentru că sunt atipice baschetului, mai ales celui timișorean, însă și pentru că nici nu s-au pierdut între suficiente alte bădărănii din jurul dreptunghiurilor verzi dar și în… înaltul cerurilor, ci au rămas între pereții sălii ”Constantin Jude”, făcându-i ”mici” pe alți privitori din tribună, jenați, să n-audă și să nu vadă așa ceva. Atentat la pudoarea amatorului de baschet.

Dacă s-ar fi limitat la de-acum clasicele ”Timișoara Ale…”, ”Timișoara! Timișoara!”, și mai ales, uneori, ”Timba! Timba!”, ar fi reprezentat o binevenită pată de culoare, dar așa, au ieșit în evidență din cele mai nepotrivite motive, cu atât mai mult cu cât tribuna a fost mai degrabă goală, adunând plus-minus 300 de privitori. Și trei să fi fost cu bruiajul, și-ar fi fost de-ajuns, la cât de redusă a fost asistența.

Da, știm cu toții, Steaua și ideea de Steaua nu sunt neapărat înghițite prin toate taberele, iar unii pot prezenta solide argumente justificative în acest sens, și nici fanii roș-albaștrilor, fie și la baschet, nu sunt nici pe departe ușă de biserică, având un istoric al derapajelor împotriva Timișoarei, dar de ce-ar proceda niște fani bănățeni aidoma, în sală, la un banal joc de baschet!?

Oare într-atât de mult să se fi radicalizat secțiuni ale ”vocii tribunei” în arena carpatină, încât și în preajma parchetului să se constate tot mai des asemenea derapaje? Am observat cu toții, cu mare mirare, ce s-a întâmplat nu demult pe la jocuri din Liga Națională de baschet masculin în tribune ardelene, ca noutăți într-un peisaj în foarte mare măsură decent și ”curat”, ceea ce indică faptul că există într-adevăr de dată recentă atitudini mai aprige și în preajma panourilor, dar mai nimeni nu și-ar fi imaginat că o partidă găzduită de mai degrabă inofensiva Timba ar constitui teren fertil pentru așa ceva.

Desigur, dacă n-ar fi fost vizita Stelei, nimeni nu și-ar fi exersat probabil corzile vocale. Dar așa, au înfoiat câteva sprâncene, și ne este greu să deducem ce-au intenționat uneori, înțelegerile ritualice puse la cale în sânul galeriilor fiind pe alocuri dintre cele mai cifrate, însă s-a ajuns să li se strige din sală ”vedeți că ăla era al nostru”. Semn că se făceau foarte bine auziți, era imposibil să nu-i interceptezi, dar și ajunseseră să irite, în stânga și-n dreapta. Unul dintre hâtrii a huiduit la una dintre aruncările libere ale celor de la Timba, executată la coșul apropiat subiecților noștri, așa încât au contrariat cu atât mai mult.

S-ar putea spune că, băgându-i în seamă, numai le facem pe plac, fiind de fapt insignifianți în întregul peisaj al spectacolului sportiv de sâmbătă seară, dar realitatea este că, la cât de puțini spectatori au fost din păcate la meci, au ieșit cât se poate de clar în evidență, din cele mai neplăcute motive: ”M**e Steaua!”, ”Cine ține cu Steaua, să-i f** familia”. Într-adevăr, a fost trist pentru Timișoara să constați câți steliști sub acoperire sau fățiș au populat ca o excepție de la regulă tribunele lui ”Dan Păltinișanu” la acel ACS Poli – Steaua 0-0 din primăvară, dar fotbalul e fotbal, ca și compromis în relația cu cei 7 ani de-acasă, pe când baschetul, și mai ales Timba, e o cu totul altă poveste, așa încât este foarte ofensiv să iei prizonieri prin asemenea scandări. Tribalitatea nu mai are pare-se limite și cadre concret delimitate, revărsată fiind din alienanta sferă politică.

Motiv pentru care derapajele teribiliștilor i-au înroșit până în vârful urechilor pe timișoreni până-n vârful unghiilor. Desigur, meciul n-a fost televizat, deci injuriile n-au avut acoperire națională, însă cu certitudine unii bănățeni s-au rușinat la cele auzite. ”Azi mi-a fost rușine că-s timișorean”, am auzit măcar o voce după Timba – Steaua 80:86, semn că nu exagerăm ori scriem în pustiu în privința nerușinării unora iar pe de altă parte a iritării și rușinii altora, și nici nu prea contează și nici nu este treaba noastră cine-au fost cei cu pricina, să fie sănătoși!, doar că atitudinea respectivilor a fost deranjantă. Efecte ale… așa-zisei democrații, prost înțeleasă.

Ritualul a fost clar: repetitive ”bheee, bheee, bheee…” la aruncările libere ale steliștilor, semn că umbra lui Gigi ne urmărește în felul ei până și de după gratii, dar nu numai. Pe Adi Tudor l-au avut clar în colimator, pe Titus Nicoară, când parlamenta cu arbitrii, nu l-au scăpat din strânsoare, în fel și chip, iar cu Ionuț Drăgușin au fost chiar mai drastici, în genul ”n-ai voie să intri, n-ai voie să joci”, cum că ar fi ieșit prea săritor în ochi din tipare.Ce mai, un întreg repertoriu, iar subiecții noștri s-au amuzat nevoie-mare!

Unde-ar mai rămâne însă mult trâmbițata toleranță de pe malurile Begăi!?! Nimeni n-o apără aici pe Steaua, ba chiar e foarte trist auzindu-i pe unii bănățeni cât de mult sunt amorezați de roș-albastru, cu tot ceea ce a implicat peste cele 4 decenii ale secolului trecut simbolul stelei în arena sportivă mioritică, însă una e ironizarea tuturor acelor Costea trecuți pe la Palat și alta e gregarul manifestat la adresa unor sportivi care poate puțin știu ce reprezintă gruparea din Ghencea, fiind în respectiva componență doar pentru că așa e în baschet, mercenariat curat, azi ești în maro, mâine în purpuriu, cu bagajele la ușă.

Apostrofările s-au întețit pe când, după pauză, steliștii se perpeleau să-i convingă pe arbitri că dictează cu unități diferite de măsură la faze asemănătoare, iar ”grupul de forță” n-a fost departe să contribuie în felul lui, în conjuncție cu alte forțe auxiliare, la o eventuală nouă bombă în Liga Națională.

A fost clar că tactica lor a turnat gaz pe foc și a dat pe undeva oarece roade, Adi Tudor fiind foarte nervos, cel mai probabil din cauza manierei de arbitraj dar poate că nu numai, la scoaterea sa din teren admițând că era într-atât de iritat încât nu mai știa nici măcar schemele de joc, iar Drăgușin scuipând cu venin la înlocuirea sa, în spatele băncii de rezerve, alt gest condamnabil, în ton cu ambianța din sală.

N-a fost o seară onorantă pentru sportul timișorean, chiar dacă o infimă minoritate nu poate scădea drastic nota generală a evenimentului, și n-a fost în spiritul Timișoarei. Le știm pe toate, cu Bucureștiul, Steaua, Dinamo și toate cele, și probabil destui sunt pe bună dreptate mai mult decât sătui de toate aceste ”simboluri”, dar pur și simplu nu cadra deloc cu momentul. Ca nuca-n perete. Se disociază Timba sau nu de atitudinea autorilor acestui desant în tribuna de baschet, parcă nici nu prea mai contează.

Cert e că n-a sunat bine într-un oraș care va găzdui EuroBasket 2015 peste o jumătate de an. Unii s-au făcut limpede auziți, pe când altcineva, mai exact antrenorul oaspeților, Niksa Bavcevic, chiar deloc la final, nechemat fiind în fața microfoanelor, unde n-ar fi fost exclus să le țină isonul elevilor săi, contrariați de împunsăturile ivite pe parcurs din partea cavalerilor fluierului, nefast tratament cu care răsfățata Steaua n-ar prea avea altfel de-a face…

Oricum, regulamentul Ligii Naționale de baschet pe sezonul în curs stipulează ceva de genul ”(3.) Asigurarea unei comportări exemplare a tuturor membrilor clubului (Directori, jucători, antrenori, manageri, însoţitori, reprezentanti ai clubului, suporteri, spectatori) în cazul jocurilor de pe teren propriu cât şi a celor din deplasare, în aşa fel încât jocul să se desfăşoare în condiţii de fair play, cu respectarea imaginii de grup sau individuală a FRB, a cluburilor, a adversarilor, a oficialilor şi a spectatorilor. În caz contrar, penalitatea este de 500 Euro. CCCLT se va autosesiza în toate cazurile de organizare slabă a jocurilor semnalate în rapoartele comisarilor FRB sau în mass-media. Nimeni nu poate invoca în apărarea sa necunoașterea sau interpretarea greșită a prevederilor prezentului regulament. Eventualele incidente de pe teren sau din tribună se vor analiza şi soluţiona în funcţie de ROJB, RGOC, Regulamentul Comisiei de Disciplină și Regulamentul Comisiei de Etică, fiind sesizată şi Comisia Naţională de Acţiune împotriva Violenţei în Sport”. Bafta ține de faptul că suntem în România și regulamentele se aplică aidoma arbitrajelor, după cum bate vântul și pe albia curentului mai puternic, așa că…

Însă dacă și în baschet începe să se alunece spre limbajul tribunelor fotbalistice, asta nu înseamnă că și mai civilizata ”Constantin Jude” ar trebui târâtă de o minoritate pe drumul deschis nu demult în preajma panourilor atât ”la centru”, prin Regimentul 30 Gardă ”Mihai Viteazul”, cât și prin Ardeal. Timișoara ar trebui să dea tonul unui alt tip de mesaj.

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Baschet și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la Fotbalizarea baschetului!? Iar isonul îl ține și Timișoara!?!

  1. Pactul cu dronkeria spune:

    culmea,tocmai fidelii sustinatori ai dronkeriei se revolta,mai sa fie,sa vezi si sa nu crezi

  2. Pey,cum ramane cu ASU Ponta spune:

    tocmai voi,infocatii sustinatori ai echipei de fotbal ASU Ponta si ai dronkeriei va revoltato _ nu mai exista limita,nici macar tavanul

  3. REALITATEA spune:

    Lasand glumele , ar trebui sa informati corect cititorii si sa spuneti ADEVARUL – SE ZICE CA aceasta Steaua e o facatura liberala si organizatia politica de tineret – DRUKERIA A PRIMIT ORDIN DE LA PARTID SA BOICOTEZE EVENIMENTUL SI ASTFEL SE EXPLICA PREZENTA LA SALA A UNOR MEMBRII

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


trei × = 3

 


Ultimele articole din categoria Baschet: