Poetă cu stânga, Vukoje, despre căderea tot ca un zbor

După un galop de sănătate pe Criş, BCM Danzio revine sâmbătă la 15,30 în sala „Constantin Jude”, pentru etapa a V-a din Divizia A, cu Olimpia Braşov. E şansa reabilitării după eşecul acasă de vinerea trecută, 61:70 cu craiovencele, în care coşgeteră a gazdelor a fost Jovana Vukoje, sârboaică figurând pe afişul de prezentare al respectivului joc (foto), şi a cărei poveste, împărtăşită nouă marţi, o republicăm în preambulul partidei de azi…

Are doar 25 de ani dar a jucat deja sub mai multe steaguri naţionale şi nu doar pentru ambele mari din Beograd, are o soră geamănă desemnată „Miss Sport Serbia”, şi are mâini de aur nu doar în precise aruncări la coş, ci şi în semnarea cu mâna stângă a unui volum cu 43 de poezii, „Niko ne mora da zna”, îngemănând filozofia sa de viaţă, „până şi căderea este un zbor”. BCM Danzio are un play-maker cu numărul… 43 al cărei optimism molipsitor i se citeşte în ochii de culoarea Adriaticii iar Jovana Vukoje, coşgetera timişorencelor vinerea trecută, ni s-a destăinuit şi despre papanaşi înaintea deplasării de miercuri la Oradea, în runda a patra din elită, unde combinata senegalezo-sloveno-sârbo-română a triumfat cu 84:44, cu Vukoje autoare a 8 puncte…

Jovana Vukoje, o optimistă înnăscută

În pătrunderile sub panou, Vukoje este aidoma unei zvârlugi, argint viu, iar sârboaica născută în 17 ianuarie 1986 la Mostar, de unde sosea în Beograd la vârsta de 6 ani, împreună cu părinţii, povesteşte în limba engleză precum joacă, plină de entuziasm şi cu zâmbetul pe buze. „Îmi place foarte mult aici, stăm împreună, cu Biljana şi Martina, într-un apartament din oraş, şi e aşa de frumos… Iubesc deja acest loc şi am fost încântată să descopăr ce bine e. Nici nu este greu să te obişnuieşti cu Timişoara şi totodată cu echipa, toate fetele fiind bune colege”, mi-a răspuns Jovana, confirmând că s-a acomodat şi integrat cu bine, cu primele cuvinte în română din reţetele culinare: „Papanaşii sunt cei mai buni şi toţi prietenii care vin gustă acest delicios fel”.

Play-makerul de 1,72 metri şi 62 kilograme pare mai degrabă fragil, uitându-te la încheietura mâinii de poetă, inscripţionată cu tatuaj, dar forţa pătrunderilor este una dintre principalele sale arme, cu care a adunat şi cele 16 puncte de vinerea trecută, în eşecul 61:70 cu SCM Craiova, tocmai în această sală, inclusiv sub privirile familiei sale…

Suntem la finele antrenamentului dinaintea deplasării pe Criş dar, cu amabilitate, internaţionalul sârb Vukoje o ia de la… începuturi: „Am jucat de la vârsta de zece ani, pentru echipa şcolii, iar într-o bună zi mama a văzut o reclamă comercială televizată la şcoala de baschet a clubului Partizan. N-a mai stat pe gânduri şi, la 12 ani, ne-a dat acolo, împreună cu sora mea geamănă Nataşa, care odată ce a fost desemnată <Miss Sport Serbia> şi a pozat pentru o campanie Ford, s-a lăsat la 18-19 ani, în favoarea traiectoriei în modelling”.

Fiecare cu drumul ei, Jovana jucând în paralel pentru şcoala sa şi cea a lui Partizan, „în fiece echipă în care am mers, fiind cea mai scundă şi uşoară, jucând ca şi coordonator de joc”. Ceea ce s-a întâmplat şi la 16 ani, când, îşi aminteşte cu exactitate Vukoje, a primit botezul focului într-un meci de senioare, chiar pe finalul său. „Partizan mă împrumutase la 15 ani la Vozdovac, tocmai pentru a căpăta experienţă, jocuri în mână, aceasta era politica. Vozdovac era ca o mânuşă pentru juniori, Partizan se axa pe seniori, şi aveam nevoie să devin mai puternică, mai experimentată. Şi a venit şi ziua mea acolo… Ţin minte că antrenorul mi-a spus dintr-odată <Vei fi în teren>, cu 30 de secunde înaintea finishului, şi am îngheţat. Nu ştiu cum dar am reuşit un contraatac rapid şi am şi punctat! Eram pe teren propriu şi sala plină, care m-a ovaţionat, spunându-mi-se că am reuşit o treabă bună. De aceea îmi aduc aminte atât de bine…”

După cei 5 ani la Vozdovac, Jovana Vukoje a revenit trei sezoane la Partizan, cu care s-a clasat a treia în liga internă, sfârşind apoi vicecampioană naţională în anul petrecut la clubul cu care simpatiza, Crvena Zvezda, împreună cu cealaltă nouă timişoreancă, Biljana Pesovic, după o finală pierdută în 2008 cu Hemofarm.

Vukoje (dreapta), împreună cu Osterman şi Haas, înaintea deplasării la Oradea

Până atunci însă, Vukoje debutase deja pentru junioarele lotului naţional, la vârsta de 18 ani, într-o carieră internaţională ce şi-a derulat-o sub steagurile Serbiei şi Muntenegru iar ulterior al Serbiei. De la roş-albe, la aceleaşi culori, şi tot pentru un an, dar în Banatul sârbesc, la Vojvodina Novi Sad. „După care m-au rechemat la Vozdovac şi aş spune că anul respectiv a fost cel mai bun din cariera mea, devenind coşgetera ligii Serbiei, cu o medie de 20 de puncte pe meci, şi contribuind ca echipa, nou-promovată, să se claseze pe locul 4”.

Zborul înalt în campionat i-a atras convocări şi la lotul naţional, Vukoje izbutind în urmă cu doi ani o „triţă” la Bucureşti, pe final, plusată cu aruncări libere, cu care Serbia s-a impus în dauna României… Pe final, ca şi la debutul pentru Vozdovac: „Colega noastră Biljana Pesovic a fost cea mai bună jucătoare a noastră în acel meci, cu 18 puncte cred”.

Iar apoi, peste graniţele Serbiei, în sezonul trecut, cu Lupa Promotion Zagreb, promovând în faza secundă a eurocupelor, între primele 16, unde erau învinse de viitoarele învingătoare, Sony Athinaikos, reîntâlnindu-se cu croatele şi cu ocazia recentului turneu al echipei timişoene la Novi Sad.

De fapt, lumea baschetului feminin e o… familie mai mare, pe actualul antrenor timişorean Ljubomir Kolarevic, un tânăr belgrădean, Vukoje ştiindu-l de pe vremea când mersese pentru prima oară la Vozdovac, iar contra slovenei Martina Osterman, sosită pe Bega tot în această vară, evoluând într-un amical cu Lupa Promotion. „Martina este campioană cu Kranjska Gora, am jucat contra lor, iar acum ne-am cunoscut aici, în Timişoara”.

„Cred că atuurile mele sunt contraatacurile rapide, mereu contraatacurile rapide, respectiv ruperile de ritm cu pătrundere sub panou, play-ups. N-am avut deocamdată aşa contraatacuri rapide…”, a mai spus Vukoje, admiţând că Divizia A s-a întărit prin sosirea şi altor jucătoare străine: „Nu sunt sigură, rămâne să vedem şi celelalte adversare, pe parcurs, dar am senzaţia că devine în acest an aproape la fel de tare ca liga sârbească”.

Aşadar Jovana nu este deloc îngrijorată că ar fi coborât ştacheta, din contră, subliniind că deşi nu auzise înainte prea multe de echipa Timişoarei, a mers la sigur pe Bega: „Agentul meu m-a asigurat că este un loc frumos şi un club bun, cu oameni săritori şi fair-play, ceea ce este greu de găsit în ziua de azi, să fi tratat aşa cum ar fi cazul, ceea ce se adevereşte. Totul e în regulă. Şi în plus e aproape de Beograd!”

Absolvind pe parcursul a 5 ani studii superioare de management în inginerie, Jovana Vukoje dezvăluie totodată că deşi dintre numerele de la 4 la 15 a ales de fiecare dată 4, în Serbia fiind, de-această dată evoluează cu 43 pe tricou dintr-un simplu motiv. Şi anume că „m-a atras încă de mică, iar în urmă cu 4 ani, când am compus un volum de versuri, am inclus 43 de poezii în el. De dragoste, despre viaţă… A fost apreciat ca foarte bun şi nimeni nu-şi imagina că o baschetbalistă ar scrie un volum de poezii…”

„Nimeni nu trebuie să ştie”, ar fi traducerea titlului volumului, ghidat după filozofia Jovanei, că şi un zbor în picaj, o vrie, tot… zbor este. „Din experienţa personală am învăţat să fiu mereu pozitivă, despre asta este vorba!”

Cum va fi, Jovana, zborul lui BCM Danzio în acest an? „Eu sunt foarte optimistă… Putem fi acolo, sus, pentru că avem atâtea jucătoare bune, cu experienţă, doar că ne trebuie mai mult timp să evoluăm ca un tot unitar. Ştiu că jocurile oficiale ne-au arătat că întâmpinăm momentan dificultăţi, unor echipe trebuindu-le mai mult timp să obţină omogenitatea, altora mai puţin, dar în egală măsură cred că vom deveni mai puternice, şi asta s-a văzut la fiecare antrenament, din bine în mai bine”.

Foarte prietenoasă şi deschisă, Jovana Vukoje a devenit febleţea colegilor de la handbal: cu portarul polist Tcaciuc

„Cred că am avut suficient timp de pregătire precompetiţională, nu asta e problema, doar că n-am atins randamentul scontat, să jucăm cât de bine putem. Cea mai mare problemă este că echipa a trecut de la un stil diferit de joc, de anul trecut, în care avea un lider incontestabil, la actualul, ce ne integrează şi pe noi, cele 3 noi sosite. Ne-a fost puţin greu în această privinţă…”, a mai spus Vukoje, opinând că şi de la Timişoara ar putea fi rechemată sub steagul Serbiei: „În vara lui 2010 am participat la ultima convocare, vreo 20 de jucătoare. N-am mai fost chemată dar depinde numai de mine, cum voi juca, selecţionerii urmărind procentajele statistice. Iar dacă vor fi mari, vor veni după mine”.

Desigur, Jovana regretă anularea Cupei Balcanice, fiind conştientă că „Danzio a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru participare, doar că n-a depins de noi ci de nealinierea altor echipe. Eu am sperat să participăm”, după ce în sezonul trecut juca în eurocupe cu fetele din Zagreb: „Adriatic League a fost tare, cu jocuri dificile, dar am reuşit meciuri bune cu Lupa”. Iar de la un procentaj de 12 puncte cu croatele, acum se poate concentra pe sezonul intern românesc cu 16 cluburi şi 30 de etape, „mai multe aici”, după cum a punctat play-makerul din Serbia.

Acest articol a fost publicat în Baschet, Exclusiv și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


cinci × = 35

 


Ultimele articole din categoria Baschet: