Jurnal de bord… O deplasare de pus în ramă! FOTO+VIDEO

Era sâmbătă dimineața când din față de la „Olimpia” porneau la drum 44 de suporteri alb-violeți și iubitori ai baschetului. Înarmați cu steaguri, fulare și tricouri în culorile clubului, aceștia sperau ca favoriții să reușească victoria încă din meciul 3, pentru a putea sărbători cât mai repede alături de ei și pentru a scăpa de presiune. Cu 2 suporteri care au dat bir cu fugiții chiar înaintea plecării spre Cluj, fanii ˝Elbei˝, cum încă le place acestora să-și numească echipa de suflet, nu știau că vor avea parte de o deplasare de neuitat.

După o discuție deschisă cu ˝nea’ șoferu’˝, s-a căzut de acord că traseul Arad – Oradea – Cluj-Napoca este cel mai potrivit, mizând pe o durată de 5-6 ore, timp în care ne-am încadrat. Pe drum n-au fost probleme, s-a mers ˝ceas˝, oprindu-ne o singură dată la o pauză de ˝pișu˝. Ajutați de o cunoştinţă din Cluj a unuia dintre suporteri, am găsit hotelul fără prea mari greutăţi, ajungând acolo cu aproximativ 3 ore înaintea jocului, chiar odată cu începerea partidei dintre U Cluj şi Sportul Studențesc, meci care avea loc pe ˝Cluj Arena˝, tocmai vis-a-vis de locul în care am fost cazați.

Încă impresionaţi de stadionul lor, şi puţin invidioşi, ne-am întâlnit cu toţii cu o oră şi jumătate înaintea meciului, pentru a pleca spre sală, care se afla la 5 minute de mers pe jos. În drumul spre „Horia Demian” am dat cu nasul peste încă o construcție de invidiat, viitoarea sală polivalentă din Cluj, despre care se spune că va avea în jur de 10 mii de locuri.

Lăsând toate acestea în urmă, am ajuns în faţa sălii, unde am fost întâmpinați de oficialii clubului, într-un colț fiind şi Badnjarevic, ieşit la o ţigară, care ne-a salutat zâmbind. Fără a fi controlaţi la sânge, cum de multe ori se procedează cu suporterii echipei oaspete, am fost ghidați către locul destinat fanilor echipei vizitatoare.

Încet-încet, sala s-a umplut şi, deși păreau liniştiţi, suporterii lui U Mobitelco au dezlănţuit infernul imediat după imnul național, toţi, în picioare, fredonând propriul imn. De notat faptul că sala a fost plină în condițiile în care prețul biletelor era de 10, respectiv 20 de lei, multe scaune fiind oricum ocupate de cei cu abonamente pe întreg sezonul. Aceştia au reuşit să creeze o atmosferă extraordinară pe întreaga durată a meciului, arătând că sub Feleac există cu adevărat o cultură baschetbalistică dezvoltată de-a lungul multor ani.

Nici noi nu ne-am lăsat mai prejos, galeria alb-violetă făcându-se auzită chiar şi în momentele în care toată sala cânta în picioare. Suporterii viola s-au autodepăşit, reuşind să-şi încurajeze favoriţii prin neîncetate cîntece şi scandări, deși din galerie nu făceau parte cunoscuţii ultraşi ai Politehnicii. La sfârşit, fanii şi-au primit răsplata, Archie&Co. reușind să se impună într-o atmosferă extrem de ostilă în unele momente şi sărbătorind pe ritmul celebrei ˝Timişoara, ale˝.

Am părăsit sala pe ritmurile trupei Paraziții, care susținea un concert live chiar în fața incintei, unde se desfăşura un festival, grăbindu-ne spre autocarul favoriţilor, pentru a-i ovaţiona. Toţi au fost întâmpinați cu aplauze, Zlatko Jovanovic fiind cel mai expresiv dintre ei, cântând și sărind alături de noi. Apoi ne-am retras spre hotel pentru a ne schimba, ca mai apoi să ieşim în oraş, să mâncăm şi să savurăm o bere. Mâncarea n-a fost prea strălucită, cel puțin pentru cei care au ales shaorma și erau obişnuiţi cu cea de la „Falafel”. Obosiți fiind, ne-am retras devreme. Totuşi, unii mai veseli au continuat ˝caterinca˝ până în zori pe holurile hotelului…

Duminică dimineață am apucat să facem câteva poze din interiorul arenei, ca mai apoi să ne îmbarcăm pentru plecare. Înainte de Salonta ne-am oprit la o pauză de masă, aceasta prelungindu-se destul de mult datorită numărului mare de comenzi la care s-a făcut față cu greu. Totuși, mâncarea a fost excelentă. La 7 seara am ajuns din nou în faţa sălii, unde am intrat să le încurajăm pe fetele de la Danzio în cea de-a doua parte a disputei cu Alba Iulia.

Ca o concluzie, deşi, personal, am făcut deplasări importante alături de fosta ˝Commando Viola˝, pot spune cu tărie că acest grup de suporteri, din care au făcut parte și doamne, domnișoare sau copii de mai toate vârstele, s-a comportat exemplar atât în timpul meciului, încurajând frenetic echipa pe întreaga durată a disputei, cât și în afara sălii. Așadar, fetelor, băieților, respect și hai Elba!

Mai jos puteți urmări o galerie foto și video!

cântând în autocar, la întoarcerea spre Timișoara (pentru a deschide clipul dați click pe link, apoi click încă odată pe link-ul de sub titlu (m4…) )

bucuria jucătorilor alături de suporteri, la finalul jocului (pentru a deschide clipul dați click pe link, apoi click încă odată pe link-ul de sub titlu (m4…) )

 

 

Acest articol a fost publicat în Baschet, Exclusiv și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Jurnal de bord… O deplasare de pus în ramă! FOTO+VIDEO

  1. Cosmin Dan spune:

    Am ajuns si noi sa avem galerii platite. Bravo!

  2. Sergiu Suciu spune:

    Ceea ce spui tu sună a jignire subtilă la adresa unor persoane pe care nu le cunoști. De acasă e foarte ușor… Și din nou, chiar așa de repede uitați deplasările pe 10, 20 de lei cu galeria lui Poli? Sau pe idolul Alexa care venea de la dinamo și trântea meciurile cu echipa mai sus menționată? Care e diferența dintre 10, 20 de lei și niște facilități puțin mai mari pe care le pune la dispoziție clubul ca să le fie mai ușor unora cu situații materiale nu foarte bune? Îți zic eu, nu există, deci galerie plătită cred eu că înseamnă altceva… Și încă o întrebare, care e diferența dintre Alexa și Popescu? Eu aș răspunde așa, primul juca și în alb-violet și în alb-roșu simultan (vezi 2006-2008), în timp ce al doilea a răspuns la cald unor înjurături, dar dă totul în teren pentru echipa lui. Restul răutăților le consider VAX!

  3. Doru Chiu spune:

    Noi nu avem galerie platita! Faptul ca, prin grija clubului a fost asigurat un sprijin de deplasare acestor oameni minunati care au insotit echipa in drumul spre victorie nu este plata. Noi nu suntem dependenti de vreo suma, dar poate ca aceasta initiativa a fost rezultatul multumirilor si laudelor adresate de antrenor si jucatori acelor oameni care s-au alaturat trup si suflet culorilor clubului si fenomenului baschetbalistic din Timisoara. Frumos este si faptul ca nu se percepe taxa de intrare la meciuri.
    Rusine celor care il compara pe Popescu cu Alexa! Bogdan este un profesionist sufletist, iar la Timisoara simte ca este iubit si apreciat, mai ales pentru sufletul pe care-l pune, si pentru ca da TOTUL pe teren! Pentru prima data el a postat un mesaj de multumire adresat fanilor, care confirma sentimentele pe care le nutreste pentru acest club si pentru oamenii din jurul lui. Poate ca asta il va motiva sa ramana aici si poate chiar sa se stabileasca in Timisoara…
    Imi pare extrem de rau ca nu am putut fi prezent la Cluj, dar cu sufletul am fost alaturi de echipa si de suporteri. Sunt sigur ca ei au auzit cu totii si vocea mea, strigand TI-MI-SOA-RA!!! HAI BAIETI!!!

  4. Andrei Huma spune:

    Ma bucur ca a contribuit si clubul altfel o parte din studentii , elevii sau juniorii de la CSS nu ar fi avut bani de deplasare .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× sase = 6

 


Alte articole legate de acest subiect: