Parchet, extremă urgenţă! Sala de jocuri „Profesor Mircea Albu”, a doua ca importanţă a Timişoarei, în care CSŞ Bega practică baschet şi volei, are un teren pericol public. Loc de rupt glezne!

Sporttim a mai atras atenţia şi în trecut că pe unele şipci ale terenului sălii „Profesor Mircea Albu” din zona Dacia mingea de baschet abia mai sare cum s-ar cuveni, şi nu pentru că n-ar fi umflată cum trebuie, iar acum revine prin a semnala că deteriorarea suprafeţei de joc a atins un punct care periclitează integritatea corporală a practicanţilor sportului.

Imaginea alăturată este relevantă în privinţa pericolului existent pe parchetul foarte solicitat al celei de-a doua săli ca importanţă a Timişoarei, în care-şi desfăşoară activitatea sute de copii şi juniori.

Deficienţa trenează deja cu anii iar grupările timişorene de baschet şi volei, fete şi băieţi, activând pe mai multe grupe de vârstă în cadrul Clubului Sportiv Şcolar „Bega”, gazdă în această incintă în numeroase competiţii oficiale la nivel naţional, sub egida F.R. Baschet respectiv F.R. Volei, sunt expuse aproape zilnic riscului accidentărilor, dat fiind neajunsurile legate de suprafaţa de joc.

Iar neîntreprinderea unui demers în această privinţă echivalează şi cu o crasă lipsă de respect deopotrivă faţă de sportivi şi antrenorii lor.

Dar poate că se va sesiza cineva, într-o bună zi, dacă sportivul unui club oaspete al Timişoarei va suferi o accidentare tocmai datorită calităţii necorespunzătoare a suprafeţei de joc, iar neplăcerea ar putea avea urmări în sala de judecată.

De prisos de reamintit evidenţa că atât baschetul cât şi voleiul implică numeroase sărituri şi totodată planări pe suprafaţa de joc, fiecare asemenea revenire cu picioarele pe pământ putând constitui o veritabilă trezire la realitate pentru unii.

Este clar că sportul românesc e subfinanţat, iar un asemenea club bugetar cu alocaţii de la minister face echilibristică în privinţa costurilor şi cheltuielilor, dar o mai mare implicare pentru rezolvarea unei asemenea jalnice stări de fapt ar fi absolut necesară. Ne întrebăm însă şi cât de mult se sinchisesc cu adevărat cei direct implicaţi în administrarea, gestionarea şi întreţinerea acestei săli, dar mai ales cât de ferm acţionează în a remedia problema.

Cum însă delăsarea, atitudinea la cârpeală de „las´ că merge şi-aşa” şi tărăgănarea lucrurilor sunt sporturi naţionale mai performante decât baschetul şi voleiul, cel mai probabil este că semnalul de alarmă tras de Sporttim şi acum peste 2 ani s-a pierdut total, insignifiant, între tonele de „protocoale” şi sutele de ore de şezut comod pe scaun.

Din păcate însă, realitatea despre unii gospodari din bătătura sportului timişorean diferă de propria lor mulţumire de sine, complăcându-se în încasarea regulată şi fără dubii a salariului de la minister, şi îi afişează într-o asemenea situaţie drept nici mai mult nici mai puţin decât iresponsabili.

Bine că sunt ditamai resurse în acest oraş pentru varii absurdităţi deloc necesare dar nu se găseşte un remediu pentru repararea sau înlocuirea parchetului celei de-a doua săli de sport a Timişoarei! Dar atâta vreme cât în agenda majorităţii tablele pe 4 roţi, spaţiile locative cât mai energofage şi toate surplusurile comercial-materialiste ale pervertitei noastre lumi trec drept borne ale prosperităţii, bunăstării, civilizaţiei şi progresului, iar sportul şi educaţia prin sport – nu, nici lucrurile nu se vor schimba. Vai de capul bunelor activităţi ca şi ignorate în România, la asemenea optici şi priorităţi!

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Baschet, Exclusiv și etichetat cu , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Baschet: