Programare injustă faţă de sportivi, public şi jocul în sine

Chiar şi programarea jocului cu Rapid, din cursul actualei ediţii a seriei valorice 1-8, într-o zi de vineri, puţin după prânz, a fost măcar forţată dacă nu chiar inadmisibilă, dar alegerea zilei şi orei de start a unui meci în care s-ar putea decide ocupanta locului 3 în prima ligă de baschet feminin şi implicit câştigătoarea medaliei de bronz în 2010-2011, dintre LMK BC Sepsi şi BCM Dazio, şi anume joi la ora 14,30, demonstrează crasa incompetenţă organizatorică, lejeritatea cu care se iau „după ureche” decizii anapoda şi mai ales lipsa de respect pentru sportivi, pentru publicul spectator şi pentru spiritul de competiţie şi jocul în sine.

Nu este greu de imaginat în ce ambianţă se va disputa joi de la ora 14,30, în sala „Constantin Jude”, cel de-al doilea joc dintre BCM Danzio Timişoara şi LMK BC Sepsi Sfântu Gheorghe, din turneul semifinal play-off al primei ligi, pornindu-se de la 1-0 la meciuri pentru ardelence, avantaj acontat luni seară, şi care ar putea câştiga deja la Timişoara medaliile de bronz. O asemenea ocazie, dată de posibilitatea decernării unor premii de final de stagiune, ar fi fost tratată ca atare în orice loc în care pasiunea şi înclinaţia către sport nu sunt trâmbiţate doar la nivel declarativ, ci este un modus vivendi.

În Timişoara în schimb, un asemenea meci cu medalii pe masă, care n-a fost de decenii apanajul baschetului feminin local, este împins spre o oră de matineu, într-o zi de săptămână, când potenţialii amatori ai sportului sub panouri ar putea fi mai degrabă la lucru. Cât de impulsionate vor fi jucătoarele localnice de scaunele goale din învechita sală a pretinsului civilizat oraş european? Sportul fără spectatori e trist, lipsindu-i ingredientul simbiozei performer – public. Nici nu are rost să ne imaginăm în ce mod fericit ar fi profitat alte gazde de un asemenea eveniment, „finala mică” de campionat naţional, şi ce show ar fi generat, întru popularizarea competiţiei şi generarea unei ambianţe de mare meci. Dar în Timişoara cu greu ar fi posibil aşa ceva, dat fiind limitatele capacităţi volitive, logistice şi organizatorice, când vine vorba de sport. La absenţa respectului faţă de performeri, spectatori, competiţii şi sportul în sine stăm însă bine şi exemplele sunt multiple. Dar nici nu e de fapt de mirare, la omogenitatea amorfă prin scufundare la care a coborât această urbe, încet-încet balcanizată şi cum mai vreţi, şi unde iuţenia şi know-howul există când e treaba de tarabe de lemn pe respectabilul Corso de altădată. Un oraş cu pretenţii dar tot mai sufocat de manelişti şi paltonari de dugheană.

Chiar nu meritau aceste jucătoare şi antrenorii lor o oră cumsecade pentru ieşirea din scenă cu fruntea sus, la finele unei campanii în care au făcut cinste oraşului, spre deosebire de alte echipe locale din sporturi cu minge care, dat fiind că evoluează şi pe banii contribuabililor, ar face bine dacă au niţel obraz subţire să-şi mai facă şi nişte ascunzişuri, aşa, să nu iasă în public? Este ultimul meci pe teren propriu în 2010-2011 pentru Ancuţa Stoenescu şi compania, iar ora 14,30 este cea mai proastă alegere într-o zi de joi.

Orele de maximă audienţă, joi după-amiază, le-au acontat CSU Poli Timişoara, penultima clasată în prima ligă de handbal masculin, grupare cu 3 succese în stagiune şi tot atâtea modificări efectuate pe banca tehnică de onor conducerea, şi care va evolua joi de la ora 17 contra Stelei, respectiv BC Timişoara, trupa aflată pe-atunci la al doilea meci nu din play-off, cum s-a tot visat în cursul sezonului, ci din play-out, cu remarcabila „Perla Harghitei”, pe care se vor tot bate timişorenii s-o vadă la lucru, cu miile, după cele două înfrângeri administrate în tur şi retur elevilor antrenaţi pe-atunci de Dragan Petricevic.

Fetele au întâietate dar în acest caz e chiar pe dos, fiind invitate să deschidă cortina zilei sportive în sala „Constantin Jude”, în loc să le fie eliberată ora cea mai potrivită pentru un ultim joc acasă al unei formaţii răsărite de nicăieri, fără tam-tam, şi care a ajuns la un pas de finala Diviziei A.

Alegerea n-a fost a clubului de baschet feminin timişorean, care nu poate fi astfel deloc acuzat de incompetenţă, şi căruia i-a fost servită această oră 14,30, joia. Sâmburele răului este de fapt absenţa unei alte săli a sporturilor, o „dublură” atât de firească într-un oraş de o asemenea mărime. Dacă ar exista măcar două săli pretabile unor asemenea evenimente, şi nu una şi veche, demodată şi „înghesuită”, probabil şi altele ar fi fost programările. Dar aşa, la grămadă şi după ureche, împărţeala a rămas ca de când lumea: pentru căţei şi pentru purcei.

Acest articol a fost publicat în Baschet și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Programare injustă faţă de sportivi, public şi jocul în sine

  1. Radu spune:

    Ai uitat sa precizezi de ultimul meci din play-off cu Olimpia Bucuresti programat intr-o luni sau marti, nu mai stiu exact, de la ora 12! In cazul acesta nu cred ca mai erau programate alte evenimente la sala..doar antrenamente probabil

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


noua − = 8

 


Ultimele articole din categoria Baschet: