Radiografie fără perdea a unui eșec anunțat. Danzio, antepenultima, după prezențe constante în play-off

Declasat în estimarea partenerilor de întrecere din Liga Națională în urma înlăturării unicului veritabil om de baschet din club și declarată neoficial drept cea mai neprofesionistă grupare din elită, apreciere venită tot din cercul mai restrâns al lumii sportului sub panouri feminin, BCM Danzio a încuviințat evidențele devenite de netăgăduit printr-un recul pe antepenultimul loc din primul eșalon și în premieră în acest deceniu în afara zonei 1-8, dar în play-out. Cauză și efect. Managementul defectuos, strategia păguboasă, lipsa viziunii, schismele la vârf sau risipirea resurselor locale juvenile și nu numai, plus bâjbâiala după înlocuiri circumstanțiale, toate au condus firesc la un previzibil pas înapoi. Mass-media a cam tot închis ochii la diletantismul de tarabă din jurul alb-violetelor dar Andreea Vlase punctează acum la rece adevărul gol-goluț însă mai mereu nespus, ca un demers jurnalistic mai mult decât necesar. Așadar…

BCM Danzio Timișoara, cunoscută și ca Tymes Politehnica, a început sezonul 2015-2016 cu speranțe mari exprimate la reunirea din 1 septembrie de cel care a devenit anul trecut președintele clubului. Cu un plan inițial de 6 străine – numărul maxim, dintre care 5 de la început și a șasea, pivotul american, venită la startul meciurilor oficiale, Cristian Chițu spunea că dacă sosește și pivotul pot să se bată cu oricine.

Dar de multe ori socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă. Este greu să construiești în fiecare an o echipă nouă, iar la Danzio au rămas în sezonul abia încheiat doar două jucătoare senioare din stagiunea precedentă, Zidaru – promovată ca și căpitan și Dumitrache, alături de acestea fiind tânăra Serrieh.

S-a renunțat la Pesovic, după unii terminată la 32 de ani, cu varianta oficială că n-au avut bani s-o țină. „Pesa”, cea mai longevivă stranieră din istoria clubului, s-a dus la Brașov și și-a ajutat echipa să termine pe 2 sezonul regulat respectiv pe patru după play-off și să dispute finala Cupei. Pe Bega a venit o altă Biljana, Stankovic. La 41 de ani, fundașul de la Vrsac, o mai veche dorință a lui Lazarov, a evoluat efectiv în doar 5 partide oficiale (4 de campionat și una în Cupă), ultimul meci oficial jucându-l în etapa a 10-a. Riscul să te bazezi foarte mult pe o jucătoare de această vârstă există oricum iar ulterior s-a dovedit că a venit din start cu probleme la tendon. Pe lângă Stankovic, au mai venit alte două sârboaice la reunire, Mitov și Jaksic, iar americanca Harris a fost la primul antrenament. Ulterior au venit celelalte două americance, Lough și Wilson. Și au fost cooptate alte trei junioare de la CSȘ Bega, Neagu, Bota și Szerencsi, dar și Șerb, venită de la Oradea. Ulterior lotul a fost cmpletat cu Mita și Lupu.

Danzio la primul joc al sezonului, la Arad, în formula cu 6 străine, înaintea plecării lui Harris: 5. Șerb, 6. Bota, 7. Jaksic, 9. Stankovic, 10. Zidaru, 13. Gheban, 15. Mitov, 21. Wilson, 22. Zerrieh, 24. Harris, 33. Lough, 55. Dumitrache

Danzio la primul joc al sezonului, la Arad, în formula cu 6 străine, înaintea plecării lui Harris: 5. Șerb, 6. Bota, 7. Jaksic, 9. Stankovic, 10. Zidaru, 13. Gheban, 15. Mitov, 21. Wilson, 22. Zerrieh, 24. Harris, 33. Lough, 55. Dumitrache

 

 

Rezultatele începutului de sezon au prefațat, parcă, deznodământul final: -64 în dubla din Cupa României cu Aradul. E drept că timișorenii pot invoca timpul scurt pe care l-au avut să o integreze pe Wilson și problemele de sănătate ale lui Stankovic. Dar momentul în care vin jucătoarele ține de planificarea de dinainte. Și Aradul era tot la început de sezon, indiferent de bugete…

Și diferența s-a văzut încă din start, când galben-albastrele au început cu un „run” de 12 puncte în prima partidă oficială și au câștigat trei din cele patru sferturi la o diferență de 13 puncte, scor final 89-50. Startul ratat de la meciul din sala Victoria poate avea și o altă explicație și nu trebuie zeci de ani de experiență în baschet să realizezi unele probleme la încălzirea negru-portocaliilor, căci așa a fost echipamentul de deplasare al bănățencelor în sezonul încheiat pe antepenultima poziție. Dacă în alți ani, când echipa avea om specializat în pregătirea fizică, la încălzirea dinaintea meciurilor se acorda o atenție sporită diverselor tipuri de alergări, în schimb la Arad fetele de la Danzio au alergat sub 10 minute, pentru a nu zice puțin peste cinci, după care au trecut la stretching. O privire aruncată în cealaltă parte a terenului a fost suficientă pentru a le vedea pe gazde că au acordat mai mult timp diverselor tipuri din școala alergării. Acest lucru s-a regăsit în ritmul din startul partidei, când arădencele au început mult mai în vână.

Problema de la încălzire s-a văzut și înaintea altor meciuri. A urmat și returul din Cupă, când formația de pe Mureș s-a impus cu 78-53 deși a jucat destul de mult cu rezervele. Ambele echipe au început pregătirile la 1 septembrie, având destul de puțin timp pentru a omogeniza lotul, cu multe noutăți față de sezonul precedent. Și la ICIM a venit o jucătoare după startul pregătirilor, Eniko Laza. Arădencele aveau să piardă în prima etapă la Galați…

După duelurile din Cupă au început deja problemele la Danzio. Harris, cea mai bună marcatoare în presezon a echipei, a plecat. A venit până la urmă Grbic, care n-a fost o achiziție rea. A urmat o altă plecare cu iz de scandal, cea a lui Șerb, evitat a fi menționat în aceste pagini pentru că principial se evită asemenea subiecte.

Clubul s-a mișcat destul de încet în ceea ce privește dubla legitimare a junioarelor de la CSȘ Bega, dar și pentru a le legitima pe Bota și Szerencsi, care au încheiat junioratul, cererile nefiind trimise la timp pentru școala sportivă, astfel că jucătoarele nu au putut să debuteze foarte curând. Ulterior, cele două nici nu au mai apărut foarte mult în lot, după mai multe meciuri pe care le-au urmărit de pe bancă.

*

Iar de la aspirații de play-off, la lupta pentru evitarea retrogradării

Prima etapă a adus singura victorie importantă a timișorencelor în întregul sezon: 75-71 acasă cu Universitatea Cluj, singura echipă care a terminat pe loc de play-off dintre cele pe care timișorencele au învins-o într-o formulă bună. A urmat o nouă înfrângere previzibilă cu Aradul (80-50) și o victorie categorică 97-64 cu CSM Satu Mare, singura echipă care n-a cunoscut gustul victoriei în sezonul recent încheiat, umbra formației care juca finalele competițiilor interne în urmă cu câteva sezoane.

O înfrângere conturată categoric în a doua repriză la Alba Iulia (47-74), etapa liberă și o victorie muncită la Rapid (60-52), o echipă fără străine, față de cele 6 din lotul alb-violet. A venit o serie de 6 înfrângeri consecutive, începută acasă, 61-72 cu Brașov. Apoi, 65-67 la Târgoviște, care campioană en-titre n-a avut o primă parte a sezonului foarte reușită, întâmpinând probleme cu echipe pe care în alte dăți le învingea la scor, dar chiar și așa Olah a înscris de la distanță în ultimele secunde ale disputei din etapa a 8-a și a adus victoria gazdelor. Au urmat 52-91 acasă cu Sepsi – marea favorită la începutul sezonului, 58-72 în deplasare la Craiova cu cele din Alexandria, teleormănencele jucând cu doar două straniere care au înscris mai multe puncte decât cele 6 care au intrat la Danzio, 80-89 acasă cu Phoenix Galați și 52-73 la Cluj.

Timișorencele au avut noroc că meciul cu Aradul s-a amânat și astfel au oprit seria la 6 înfrângeri. Meciul de la Satu Mare a adus a 4-a victorie stagională a bănățencelor, cea mai clară: 106-38. În ultimul meci al anului trecut, Danzio a pierdut acasă cu CSU Alba Iulia: 60-80.

BCM Danzio a stat în etapa din 28 decembrie, astfel că jucătoarele au avut mai mult timp liber de sărbători față de celelalte formații care au intrat pe teren. Și a urmat un nou val de despărțiri. Mitov, cea mai bună marcatoare a timișorencelor în prima parte a campionatului, și Jaksic au părăsit echipa invocând restanțele financiare. Au venit în loc Szmutku și Măgurean.

Șapte meciuri a jucat BCM Danzio în luna ianuarie. Primul, cu Rapid, l-a câștigat cu 69-38, dar apoi o înfrângere la Brașov cu 48-100 împotriva unei formații conduse de pe bancă de secund, antrenorul principal fiind suspendat pentru greșeli tehnice. A urmat prima victorie din istorie cu Universitatea Goldiș ICIM Arad, 78-51, în condițiile în care formația de pe Mureș a renunțat la jucătoarele importante pentru că nu a găsit formula legală să le plătească. Sezonul regulat s-a încheiat cu patru înfrângeri la rând: 61-81 acasă cu CSM Târgoviște, 50-107 la Sfântu Gheorghe cu viitoarea campioană, 52-79 acasă cu CSBT Alexandria și 77-95 în deplasare la Galați.

*

Depășite de o echipă cu doar două străine

Chiar dacă sezonul a fost modest din punct de vedere al rezultatelor, timișorencele ar fi putut să obțină o calificare in extremis în primele 8 dacă ar fi învins la o diferență mai mare de 14 puncte pe CSBT Alexandria în penultima etapă. Alb-violetele au fost conduse și la 35 de puncte, astfel că formația din Teleorman n-a avut emoții pentru calificarea în play-off. Și a făcut-o cu doar două străine în lot…

Gruparea pregătită de Mădălin Piperea s-a confruntat la începutul sezonului cu probleme de finanțare asemănătoare cu cele de la echipele asociate cu autoritățile din Timișoara, iar echipa și-a jucat meciurile de acasă în alte orașe, la București și Craiova, după ce sala din localitate a intrat în renovare. Deși sentința în cazul formației din Alexandria a permis reluarea finanțării, aceasta nu a mai adus jucătoare străine. Ar fi implicat un cost suplimentar mare, după ce clubul nu s-a înscris în Liga 1 folosindu-se de regula care obliga doar echipele cu mai mult de două străine să înscrie sateliți. În cazul legitimării ulterioare a jucătoarelor din afara țării, echipele care nu și-au înscris satelitul ar fi trebuit să plătească, pe lângă taxa de legitimare, suma de 500 de euro fiecărui satelit din competiție. Astfel, gruparea din județul Teleorman a economisit în ceea ce privește participarea la liga secundă, dar a prins play-off-ul deși a jucat tot anul cu doar două străine. De pe 8 la finalul sezonului regulat, CSBT a urcat pe 6 la finalul stagiunii.

Dacă se știa din start că celelalte grupări locale au probleme în privința finanțării, de ce nu s-au luat măsuri preventive și la fete? Știindu-se că echipa nu se număra printre priorități? Și de ce numărul maxim de străine din start? Este prima oară când gruparea timișoreană a început sezonul cu numărul maxim de straniere permis de regulament. Vom reveni la numărul de străine mai jos, când vom trata toți anii petrecuți de gruparea timișoreană în prima ligă.

Play-out – turul 2. În regulamentul specific Ligii Naționale de baschet feminin s-a precizat că locurile 9-11 vor juca în play-out după un sistem care va fi anunțat ulterior, dar și că se vor juca turul 2 și 3 de play-off pentru locurile 5-8. S-a luat decizia că locurile 10 și 11 se întâlnesc în primul tur de play-out cu ultima clasată retrogradând direct, iar învingătoarea să joace cu echipa de pe locul 9 în sistemul cel mai bun din trei jocuri, pentru stabilirea celei de-a doua echipe retrogradate. Faza eliminatorie a campionatului a început la distanță de o lună după ultimele meciuri din sezonul regulat. Campionatul a fost întrerupt pentru Final 4-ul Cupei României și pentru meciurile naționalei din calificările pentru campionatul european.

După ultimul meci acasă, la traducerea declarației antrenorului sârb, Marinko Lazarov s-a plâns că se mai dispută play-out-ul după o lună de pauză. „După părerea mea, un nonsens să ținem încă două luni să le plătim, din care o lună de zile nu beneficiem de nici un joc. Se joacă în martie, ceea ce înseamnă că trebuie plătite jucătoarele cu salarii încă două luni, cu chirii, cheltuieli foarte mari suplimentare”. Dacă își îndeplineau obiectivul, adică play-off, ar fi avut de disputat cel puțin 6 meciuri în plus, nu două. Atunci nu trebuia să-și facă altfel planurile? Să includă în buget și cheltuielile pentru a doua parte a campionatului?

70.000 de lei pierduti

Președintele Chițu a declarat pentru Ora de Timiș (foto) că au pierdut 70.000 de lei din finanțare, că n-au putut să ducă hârtii la deconturi. Și în alte sezoane a fost problema că banii intrau târziu, dar a fost prima dată când au pierdut din finanțare. În condițiile în care se lăudau că iau și de la un privat pentru salarii.

A trecut luna februarie, când alb-violetele n-au jucat decât un amical cu junioarele de la CSȘ Bega, iar româncele de la prima echipă au ratat ocazia de a avea un meci în picioare după o pauză lungă, când nu s-au dus să evolueze pentru satelit în Liga 1, la Arad. Lipsa jocurilor în mână s-a văzut în numeroasele greșeli făcute de timișorence, astfel că a urmat o altă premieră pentru club: prima înfrângere cu Rapid București, echipă pe care alb-violetele au învins-o de 14 ori în duelurile directe timp de 5 ani. Rapidul a venit la Timișoara și cu jucătoarele experimentate, revenite în activitate după ce au născut, în timp ce gazdele aveau încă în lot trei străine, iar Diaconu (Stănici) a fost de neoprit cu 30 de puncte. Și surpriza s-a produs: 68-64 pentru bucureștence în sala Constantin Jude, iar ceea ce unii se așteptau să fie un tur de play-out cu doar două partide s-a transformat într-unul cu trei. A venit victoria clară din capitală, 67-39 pentru Danzio, și urma decisivul la Timișoara. A fost 62-54 pentru alb-violete, care s-au chinuit să obțină succesul ce le-a adus salvarea.

Atâtea iluzii deșarte dar de fapt atât de jos, nu departe de retrogradare: play-out cu Rapid, în fața unei tribune ca și dezertate

Atâtea iluzii deșarte dar de fapt atât de jos, nu departe de retrogradare: play-out cu Rapid, în fața unei tribune ca și dezertate

 

 

Clubul nu a mai fost atât de aproape de retrogradare de la primul sezon în Divizia A, când a terminat pe ultimele poziții și a beneficiat de decizia forului de specialitate de a nu retrograda nimeni. Diferența? În primul sezon echipa nu se bucura de un sprijin atât de important de la autorități, avea numai jucătoare autohtone, multe tinere și majoritatea localnice. Deplasările se făceau de multe ori cu mașinile personale în acel prim sezon de adaptare la aerul tare din Divizia A pentru un club înființat cu doar un an în urmă, nu cu planuri de play-off și cinci ani la rând în primele 8.

Revenind la ultimul meci din acest sezon, o altă întâmplare care nu face cinste unui club cu pretenții. Antrenorul Bogdan Bulj, component al staff-ului Serbiei la Campionatul European din vară, unde a câștigat titlul continental, nu a putut să-și conducă echipa la ultimul meci, devenit cel mai important, decisiv pentru evitarea retrogradării, așa încât pe bancă a luat loc Nicolae Toader, director tehnic. Acesta spunea la finalul partidei că Bulj „a rămas blocat în vamă și n-a putut să ajungă la acest ultim meci”. Cluburile au tot interesul să se ocupe de bunul mers al lucrurilor în ceea ce privește vizele și permisele de ședere dar echipa timișoreană, și mai mult, cel timișorean nu era la prima astfel de întâmplare. În plus, dacă la acest ultim meci pe bancă a stat directorul tehnic, în schimb pe tabelul de la FRB exista înscrisă o antrenoare secundă a formației, dar care, nota bene, nu s-a arătat la față un sezon întreg.

Vrei antrenori străini dar neglijezi aspectul vizelor: Kolarevic (stânga) și Bulj (dreapta)

Vrei antrenori străini dar neglijezi aspectul vizelor: Kolarevic (stânga) și Bulj (dreapta)

 

În decembrie 2014, victima „problemei cu viza” a fost antrenorul Ljubomir Kolarevic, cel care a condus echipa în prima jumătate a sezonului. „Ar fi trebuit să scoatem viza de lucru. Trebuie să depunem actele la București și să așteptăm două luni jumate, 3 luni după viza aceasta. Și altă problemă la Kolarevic, pentru că noi ne-am bazat că primim această viză acum. Au expirat 90 de zile în care ai dreptul să stai în România și, fiind expirate, chiar depășite deja câteva zile, a fost problema că dacă mai stătea putea să fie expulzat din țară, să i se dea cinci ani interdicția și o amendă mare”, declara președintele de atunci al clubului, Mladen Galovic.

Coincidență sau nu, atunci conducerea s-a mișcat foarte repede, iar la meciul cu Sepsi, condus de pe bancă de preparatorul fizic, Miruna Crâsnic, era deja în sală antrenorul care avea să preia echipa, Bogdan Bulj. În anii precedenți, nu s-a ajuns niciodată atât de departe încât componenții echipei să nu poată să revină în țară pentru un meci.

BCM Danzio s-a aflat, înainte de debutul acestui sezon, într-un grup de echipe amenințate cu neînscrierea în campionat pentru că avea datorii mari la federație, pentru taxe de legitimări, baremuri pentru arbitri, însă forul de specialitate a refuzat să facă publice aceste datorii.

De menționat și gafa din primul meci al satelitului în Liga 1, când nimeni din club nu s-a deranjat să citească regulamentul competiției și au fost trimise două străine pe teren, deși în liga secundă a fetelor era voie cu o singură jucătoare de peste hotare pe foaie. După aceea, tot cei din conducere erau nemulțumiți și cereau să le fie arătat regulamentul.

Și că tot am adus vorba de Liga 1, unde nu e voie cu antrenor străin… După ce la primul meci negru-portocaliile au prmit indicații date de Stankovic, de după colț, a fost contactată cu întârziere Veronica Gavrilă, antrenoarea echipelor U18 și U13 la CSȘ Bega, posesoare a unei licențe valide pentru eșalonul secund. Șefa de catedră de la Școala Sportivă nu a venit doar cu fete să completeze lotul satelitului (minim 5 jucătoare sub 20 de ani) ci și cu echipamente pentru jucătoare, echipamente care n-are nici o legătură cu cele ale clubului. Au fost meciuri din liga secundă la care antrenoarea a fost cea care a cumpărat apă pentru fete.

Trăgând linie la final de sezon: 7 străine, din care 6 inițial, Grbic venind în locul lui Harris, după care s-au împuținat la trei. O victorie cu echipe calificate în play-off, și anume cu Clujul în runda inaugurală, primul succes cu Aradul, care era cu formula de avarie, și câte două victorii cu Rapid și Satu Mare în sezonul regulat, dar și prima înfrângere cu Rapidul și alte două victorii în play-out.

Șase străine la început de sezon au mai avut numai Sepsi, ICIM și CSU Alba Iulia, toate trei terminând la final în primele 8. Mai mult, Sepsi a luat titlul după ce a avut în total 7 străine în acest sezon, iar Alba a deținut recordul cu 10, dar a încheiat pe doi, pe când la Arad s-a terminat sezonul cu junioare, în vreme ce dacă rămâneau în formula de început probabil se băteau la medalii.

BCM Danzio a avut în schimb parte de multă instabilitate și a depășit doar două echipe, deși la început existau vise să ajungă în top.

În acest sezon au fost doar 11 echipe în Liga Națională, ceea ce înseamnă mai puține meciuri, cel mai mic număr de partide disputate într-un sezon la senioare de când alb-violetele au promovat. Numai 25 de partide a disputat BCM Danzio în acest sezon, dintre care 20 în sezonul regulat, 3 în play-out și două în Cupă, la care se adaugă alte 10 în Liga 1, ceea ce presupune costuri mult mai mici, mai ales că în mare clubul timișorean a fost reprezentat la aceste meciuri de junioare.

Locul 4, Danzio Timișoara în ”careul de ași”!

Locul 4 în 2011: Danzio Timișoara în ”careul de ași”!

 

A fost cel mai mic număr de cluburi care au luat startul în prima divizie de când timișorencele au promovat în 2009. În acel sezon au fost 15 echipe, în următorul, când Danzio a terminat pe 4, au fost 14, iar în sezonul 2011-2012 au fost 16 cluburi. 2012-2013 a început cu 15 echipe, dar Olimpia București a jucat doar în tur și s-a retras. Au urmat alte două sezoane cu 14 echipe.

A fost prima dată când timișorencele au jucat mai puțin de 30 de partide oficiale într-un sezon, de campionat și Cupă. Cele mai multe au fost în ediția 2011/2, când s-au jucat două tururi de play-off pentru locurile 5-8, iar bănățencele au avut atunci 38 de meciuri oficiale la senioare. De asemenea, sezonul 2012-2013 a fost unul încărcat pentru BCM Danzio, când, pe lângă cele 32 de meciuri în campionat, care au fost de fapt 33 dar rezultatul meciului din tur cu Olimpia București nu a mai contat, au mai existat în calendar și cele 14 partide ale fetelor sub 23 de ani, împărțite la cinci turnee, care au adus titlul la tineret.

Am scris mai sus despre numărul de straniere care au evoluat pentru clubul timișorean. În 2010-2011, Ana Vuksic a fost prima stranieră din istoria echipei timișorene, într-un sezon în care regulamentul permitea înscrierea a cinci străine în campionat și patru în cupă, după care s-a mărit numărul maxim de straniere la 6. În primul sezon cu Kolarevic pe bancă (2011-2012), Danzio a început cu 4 straniere, dintre care una era în recuperare după o accidentare. Au venit alte două jucătoare în ianuarie, după ce una din straniere a plecat, iar după o perioadă scurtă, când au fost cinci la club, a plecat și a doua și au rămas patru (total 6). În 2012-2013, sezon în care s-a pus accent pe U23, au început 5 străine la clubul timișorean, cu două înlocuiri în iarnă, în total 7. În sezonul 2013-2014 au fost doar patru străine care au jucat, căci Vuksic a plecat înainte de partidele de verificare și a fost înlocuită de Kecojevic. Anul trecut (2014-2015) s-a început cu 5 straniere, au fost tot 7 în total, dar atunci înlocuirea cu Jovovic a lui Mikic, măritată Novakovic și care a apucat să joace în amicale, s-a produs înainte de expirarea perioadei de transfer, astfel că nu a trebuit să se achite o nouă taxă.

Așadar, sezonul recent încheiat este primul în care echipa de pe Bega a început din start cu numărul maxim de straniere, 6, având în total 7 pentru care a plătit și taxele aferente, iar rezultatul a fost modest.

finantare

Din tabelul de finanțare se poate observa o scădere mare a banilor primiți în 2014 și 2015. „Marea revoluție” s-a produs la club după încheierea sezonului 2013-2014, ultimul în care a fost la club Dan Ionescu, omul ce a avut un mare merit în reapariția unei echipe de senioare la Timișoara după un deceniu de pauză.

Echipa a reușit atunci să-și îndeplinească obiectivul, calificarea în play-off, într-un mod spectaculos, ce va rămâne în amintirea suporterilor: coș de trei Pesovic în ultima secundă a partidei de acasă cu Phoenix Galați, adversarul direct. Acel sezon a început cu probleme încă din cantonament, cu probleme extrasportive, stomacale, după ce o țeavă de alimentare cu apă potabila s-a spart la Ocna Șugatag, și au lipsit din stagiul centralizat trei jucătoare care au fost la națională, plecând Vuksic iar în locul ei venind Kecojevic. Clubul a abordat campionatul cu doar 4 straniere în lot (maxim 6), cu o singură jucătoare peste 30 de ani, Pesovic, restul lotului fiind complet sub 23 de ani. BCM Danzio a prins play-off-ul cu cel mai tânăr lot din primele 8, cu un nucleu important de jucătoare care cu un sezon înainte câștiga singurul trofeu din istoria clubului: titlul la U23. Au existat multe tensiuni în afara terenului care s-au răsfrânt și asupra evoluției echipei.

*

„Revoluția”

Finalul sezonului 2013-2014 a adus „revoluția” la echipă. Lucrurile au început să se schimbe la finalul campaniei precedente, când vicepreședintele clubului, Ioan Statie, s-a stins din viață. A fost unul din pilonii echipei, a suținut financiar echipa, fiica sa a jucat la club, el fiind cel care a răscumpărat-o pe Adina Stoiedin de la Oradea. Acesta asigura în multe momente un echilibru. Atunci mai făceau parte din club ca membri fondatori cu drept de vot Dan Ionescu (antrenor și președinte la acea dată), Miruna Crâsnic (și-a încheiat cariera de jucătoare la finalul acelui sezon și a continuat ca și preparator fizic) și Cristian Chițu (secretar).

Dacă Dan Ionescu și Miruna Crâsnic erau în permanență în preajma echipei, Cristian Chițu a început să apară mai des în apropierea terenului după acea vară. Acesta a susținut de la începutul sezonului că ONG-ul nu funcționează legal în doar trei membri. Aceste discuții, aprecierile negative ale unui om care se lăuda că are „16 ani de tribună”, au dus la creșterea tensiunilor din sânul echipei. Tensiunile s-au amplificat pe. tot parcursul acelui campionat, la multe antrenamente fiind discuții în contradictoriu, care nu au permis concentrarea în totalitate asupra pregătirii jocurilor.

Lupta pentru putere a generat multe diferende de opinie ducând la intenția Mirunei Crâsnic de a ieși din club. Susținând că ONG-ul nu funcționează legal după moartea lui Statie (în aprilie 2013), Cristian Chițu a vrut să aducă oameni noi în club, dar articolul 4 din OG 26 / 2000 modificat prin Legea 246/2005 precizează următoarele: ” Asociația este subiectul de drept constituit de TREI sau mai multe persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activități în interes general, al unor colectivități sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.”

Pe de altă parte, Miruna Crâsnic și-a depus demisia, retrăgându-se din asociație, în februarie 2014, în cadrul Adunării Generale. Deci, conform legislației, și după decesul lui Statie, CS BC Danzio își desfășura activitatea normal.Unul din acționari și-a exprimat părerile negative și nemulțumirile, echipa fiind amenințată cu sistarea fianțării dacă nu-și rezolvă problemele interne.

Bucuria fetelor după coșul cu Phoenix

Bucuria fetelor după coșul cu Phoenix

 

 

S-a luat decizia compromisului și fiecare din cei 3 membri urma să aducă încă o persoană în club, Miruna urmând sa se ocupe de pregătirea fizică. S-a ajuns la 5 membri, a fost votat Lazarov ca președinte, considerându-se că e cel mai „la mijloc”. Pe fața noului președinte s-a văzut „bucuria” la coșul decisiv a lui „Pesa”, spunând că înseamnă doar o lună de salarii în plus: vizionarea poate fi accesată la acest link. După acea victorie au urmat alte diferende de opinie, cu 3 dintre acționari care voiau să renunțe la câteva fete din diferite motive. S-a votat, până la urmă în unanimitate, despărțirea de patru dintre jucătoare înainte de jocurile de play-off, invocându-se economia, dar și ca să respecte înțelegerea cu Lazarov de a nu vota unul împotriva celuilalt.

A urmat ultimul meci acasă cu Aradul, după care antrenorul Dan Ionescu le-a oferit o mică amintire fetelor. A fost acuzat că își face imagine prin acest gest. Atunci nu s-a dat nici măcar o masă de final de sezon, deși în alți ani s-a considerat că fetele merită aceasta.

A urmat ședința, când s-a pus pe hârtie ce datorii trebuie plătite, iar banii ar fi ajuns. La final s-a propus renunțarea la antrenor, iar Lazarov a votat decisiv pentru schimbare, deși tot sezonul a zis că nu va vota niciodată împotriva lui Dan Ionescu, care îi este ca un fiu. A votat contra, alăturându-se celui care în vara precedentă îl acuza că a furat de la club. De menționat că celălalt membru care a votat pentru schimbarea lui Ionescu a stat puțin în club, a plecat în sezonul următor.

Cristian Chițu susținea că poate aduce o multinațională care vrea să dea 200.000 de euro la club, dar că nu vor să vină atâta vreme cât la club e Ionescu. Au adus și afișaj electronic pentru reclame la un meci acasă, să îi facă proba. După votul pentru antrenor a urmat o altă ședință când Dan Ionescu s-a retras din club. Atunci s-au alăturat Mladen Galovic (care mai fusese la „Lei”) și Dan Condruc (se află și acum la club). Ionescu a plecat, cei 200.000 de euro promiși au rămas  la stadiul de vorbe fără a fi venit nici după doi ani, iar cel care între timp a ajuns președinte la club nu mai recunoaște că ar fi făcut astfel de promisiuni. În schimb știe să reproșeze „comentarii nedocumentate” pe facebook, care este, la urma urmei, o rețea de socializare, nu un loc de exprimare a unor păreri oficiale.

Marea lansare la apă, un și mai mare luft de imagine și PR. Poză de pe druckeria.ro

Marea lansare la apă, un și mai mare luft de imagine și PR. Poză de pe druckeria.ro

 

După schimbările din vara lui 2014, Mladen Galovic a fost trecut la înaintare. Se lansează cu surle și trâmbițe pe vapor, se laudă că schimbă numele din BCM Danzio în BCM Tymes Politehnica, asta în speranța că vor putea intra sub tutela ei, și că vor avea siglă nouă. Au jucat tot ca Danzio în acel sezon, nume venit de la fostul antrenor-președinte. De menționat că nici în al doilea sezon de la marea schimbare nu s-a trecut la noul nume, echipa figurând tot ca Danzio în competiții, pe foile oficiale de la partide și pe site-ul forului de specialitate unde apar toate rezultatele. De asemenea, finanțarea pe anul fiscal 2016 s-a cerut tot sub titulatura de Danzio și s-a propus finanțarea cu 300.000 de lei. Acea lansare a fost un lucru nou în peisaj, dar s-a omis convocarea tuturor organismelor media. Nici măcar toate site-urile locale specializate pe sport, care au scris sute de materiale de-a lungul timpului despre club, nu au fost invitate. Sporttim s-a numărat printre cei omiși pentru a fi chemați la marea lansare. Ceea ce trebuia să fie o nouă imagine, s-a dovedit a fi rapid praf în ochi.

Dacă înainte se trimiteau informații pe mail, inclusiv despre programul echipei și rezultatele din amicale, comunicarea cu presa a lăsat de dorit. Site-ul a rămas în paragină și s-a creat o nouă pagină de facebook, cu noul nume. Și aceasta a fost abandonată, nu s-a mai postat nimic de la finalul sezonului 2014-2015. Afișele au fost puține la număr sezonul trecut și sublime dar au lipsit cu desăvârșire în ultima stagiune (absență vizibilă și la alte echipe în acest sezon). Suporterii oricum află când sunt meciurile, mai ales de pe internet, dar afișele lipite la sală oferă posibilitatea trecătorilor să afle că se joacă acele meciuri. Un gest minim care poate să aducă niște curioși în plus pe lângă aceleași fețe care se văd în tribune.

S-a spus că echipa din 2013-2014 a fost prea tânără și că o să se facă performanță cu jucătoare mai experimentate. Au rămas 3 jucătoare din sezonul anterior, Pesovic, Stoiedin și Zidaru. Au venit străinele Karakasevic, Krnjetin, Erak și Novakovic și româncele Moraru (de la Arad), Geleriu, Ștefan, Dumitrache și Ghizilă, plus antrenorul Kolarevic. Novakovic, pe nume Mikic pe vremea când juca la Craiova, a plecat înainte să se alinieze în vreun meci oficial, după ce a evoluat în amicale. În locul ei a venit Jovovic. Un alt lucru reproșat vechii conduceri a fost cazarea jucătoarelor în apartamente și s-a spus că acestea vor sta la cămin pentru economie. Străinele stăteau la apartamente, doar româncele la cămin, unde s-au plâns de condiții. Ulterior, în sezonul următor, s-a ajuns la concluzia că trebuie apartamente. Au urmat despărțirile de Ștefan și Ghizilă. A doua a plecat după un scandal la echipa sub 18 ani a școlii sportive și Ghizilă a ajuns la Alexandria, unde a fost piesă de bază la echipa ce câștiga titlul la U18.

În iarnă s-a renunțat la Erak și Moraru și a fost problema vizei lui Kolarevic. Au venit Maksimovic și Bulj. Încă de la începutul acelui sezon s-a spus că au fost probleme cu banii. Mladen Galovic a plecat de la echipă și în locul lui funcția de președinte a fost preluată de Cristian Chițu.

Și o chestiune puțin hilară… Pe echipament apărea firma de transport , a cărei logo a fost pe fața maieurilor încă din sezonul 2012-2013. După ce au trecut de la mașini personale la microbuz în primele sezoane, fetele au primit o doză mai mare de confort în deplasări, aproximativ de la începutul sezonului 2011-2012, când s-a ajuns la o înțelegere pentru un autocar mare în care baschetbalistele, mai ales cele înalte, aveau suficient loc să își întindă picioarele, lucru important mai ales în drumurile lungi… Autocar la preț de microbuz! Deși în sezonul 2014-2015 firma de transport a continuat să figureze pe maieuri, conducerea a apelat tot mai puțin la serviciile lor, preferând transportul cu microbuze mici, lucru care nu prea le-a surâs sportivelor.

Un alt colaborator pe termen lung, firma de securitate care de-a lungul timpului aștepta cât e nevoie pentru a primi banii, a fost înlocuită. În loc a venit o companie care nici măcar n-a găsit soluția unor veste puținilor fotografi care vroiau să coboare pe parchet pentru a face poze. Iar după un sezon au revenit la aceeași firmă…

Adina Stoiedin, produs CSȘ Bega bine integrat de Danzio, ajunsă la EuroBasket Women 2015 cu România la Timișoara, dar luând calea Belgiei

Adina Stoiedin, produs CSȘ Bega bine integrat de Danzio, ajunsă la EuroBasket Women 2015 cu România la Timișoara, dar luând calea Belgiei

 

Au fost momente în sezonul 2014-2015 când echipa a prestat un joc încurajator, dar la final deznodământul în turul 1 al play-off-ului a fost același: înfrângere în două partide cu vecina de la Arad. După locul 6 la finalul sezonului regulat, timișorencele au jucat turneul pentru locurile 5-8 la Sfântu Gheorghe și au încheiat stagiunea pe locul 7. Un loc mai sus față de anul precedent, cu un lot mai experimentat, 7 străine rulate în total din 6 taxe de legitimare plus 2 antrenori străini (două taxe pentru legitimarea de antrenor străin). La final a plecat și căpitanul Adina Stoiedin, care anunța la finalul europeanului din vară, cu România jucând la Timișoara, că optează pentru un alt club, după care a luat calea Belgiei pentru o primă experiență la o grupare din străinătate.

În sezonul următor, Chițu a început ca președinte al clubului. Acesta se plângea că plătește masa oficială din banii lui, pentru că n-au intrat banii din finanțare. Când i s-a spus că la acest club se vine cu bani de acasă, n-a crezut până n-a simțit pe pielea lui. Cu excepția meciului cu Aradul și primul din acest an cu Rapidul, când nu prea erau subiecte, nici măcar colegii de presă nu au prea mai venit la meciuri. Public? S-au lăudat la schimbare că n-o să mai joace la ora 15, dar după câteva meciuri în sezonul anterior tot la acea oră au ajuns.

Bilanțul din 2015-2016: 7 străine, un antrenor străin pentru locul 9, în afara obiectivului de play-off și cu emoții în play-out-ul cu Rapid, care n-a avut străine. Ca un plus ar putea fi notat debutul în prima ligă, mai mult forțat de împrejurări, a unor tinere localnice.

Clubul timișorean a urcat în prima ligă în 2009, a avut un prim sezon dificil în Divizia A cu puțin sprijin financiar, iar din al doilea sezon a fost o prezență constantă în play-off, cu cinci calificări la rând în primele opt. Cel mai bun loc a venit în 2011, locul 4. A urmat locul 6, iar pentru stagiunea 2012-2013 conducerea clubului a decis să își concentreze o parte importantă din resurse pentru campionatul rezervat jucătoarelor sub 23 de ani (Liga a 2-a). Din lotul acelui sezon au făcut parte multe jucătoare tinere, multe jucând atât în Liga Națională, cât și la turneele care au adus trofeul la U23. Titlul la acea categorie de vârstă a venit în acel an la Timișoara și senioarele s-au clasat pe locul 7. A urmat locul 8 din 2014 și locul 7 un an mai târziu. Și în sezoanele precedente schimbărilor au fost probleme cu diferența între anul competițional și anul fiscal, în funcție de care intrau banii de la autorități, fiind probleme cu găsirea sponsorilor privați. Dar măcar până acum s-au îndeplinit obiectivele, calificarea în play-off, cu mai multe echipe angrenate în campionat, nu doar 11.

Este greu să schimbi echipa în fiecare an. După declarațiile lui Nicolae Toader de la ultimul meci, au ajuns și ei la concluzia că trebuie să crească jucătoare tinere și în 4-5 ani să fie multe timișorence…

U23: (stânga) în primul turneu, de la București, și (dreapta) la turneul final, numărul 5, de la Timișoara

U23: (stânga) în primul turneu, de la București, și (dreapta) la turneul final, numărul 5, de la Timișoara

 

Concluzie la care unii au ajuns acum câțiva ani, când au investit în jucătoarele tinere, care au câștigat titlul la U23. Din acel lot mai joacă la Timișoara doar Zidaru. Încrederea dată atunci s-a dovedit că nu a fost în zadar. MVP-ul acestei competiții, Adina Stoiedin a jucat cu naționala de senioare la europeanul din 2015 după care s-a transferat în Belgia. Dintre tinerele aduse la echipă, pe lângă localnice, care au ajutat la titlul de la tineret, Tunde Kilin s-a dus la ACS Sepsi, cu care a câștigat eventul (Cupă și campionat) în acest an și Cupa sezonul trecut. Cealaltă clujeancă, Marta Fodor, a jucat pentru CSU Alba Iulia, cu care a ajuns până în finala campionatului și a câștigat Liga Europei Centrale. Timișoreanca Dora Ardelean a făcut parte în acest sezon din lotul Olimpiei CSU Brașov, cu care a jucat finala Cupei României și a ajuns în semifinalele campionatului. Teodora Neagu, adusă de la Galați pentru a ajuta la U23 când avea 16 ani, joacă în acest moment la Universitatea Cluj, care a încheiat pe 7, iar Bianca Blanaru joacă în Statele Unite. Steiner și Gheban au început campionatul cu Danzio dar s-au lăsat, din nou. Alte jucătoare care au făcut parte din acea echipă campioană nu mai joacă baschet la ora actuală.

Concluzia ar fi că din mult mai puțin, Danzio a izbutit inițial mult mai mult, punând la începutul deceniului bazele unui club și colectiv cu perspective, cu atât mai promițător prin reușita cuceririi titlului național la categoria sub 23 de ani. Însă tipic Timișoarei, susținerea necesară și meritată s-a lăsat așteptată, iar apariția dezinvoltă în peisaj a atotcunoscătorilor promițând marea cu sarea și închipuindu-și că ar rupe gura târgului a dus la schisme ireparabile, inclusiv contrariind lumea baschetului feminin autohton prin ceea ce a fost înlăturarea unicului om veritabil de baschet din club, cum pe bună dreptate remarcau truditori sub panouri de la alte prim-divizionare. Iar în locul unei consolidări, evaporarea în toate zările a unor tinere localnice și întețirea erorilor. În concordanță, rezultatele au dezvăluit fățiș degringolada clubului, venită tocmai în cel mai favorabil moment ca imagine pentru baschetul feminin, după ce în iunie 2015 Sala ”Constantin Jude” găzduia una dintre grupele turneului final EuroBasket Women, cu România în serie, moment așadar deloc exploatat, ba din contră, de parcă nici n-ar fi trecut pe Bega caravana continentală. O mostră a amatorismului după ureche practicat la club cu un aer doct, dar care a dus nu departe de un fiasco. O curățenie generală și cu totul altceva în plan ar fi imperios necesare în perspectiva noului sezon, cu avertizarea că, spre deosebire de trecutul apropiat, nici noile valuri dinspre CSȘ Bega nu se mai anunță a fi la fel de înalte și spumoase. Ceea ce poate meriți, când constant risipești nonșalant și cu mare ineficiență…

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Baschet și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Baschet: