Remember Popescu, după 80:74: „Baschetul nostru la nivel european? Sunt primii, sunt ultimii, se trage linie şi abia apoi suntem noi”

Revenim şi astă seară, cu o aceeaşi concluzie… Naţionala de seniori a României tocmai a cedat şi în Olanda, 80:74 în preliminariile EuroBasket 2013, eşec „în oglindă” cu unicul succes al „tricolorilor” în grupă, din tur, înfrîngere în care „violetul” şeptar Dragoş Andrei a evoluat 18 secunde. Acest ultim pas fals, al patrulea din 5 partide, vine după „ciocanul” cu 36 diferenţă în Estonia, noi reamintind spusele pivotului vicecampioanei BC Timişoara, Bogdan Popescu, adresate în iarnă într-un interviu exclusiv pentru www.sporttim.ro, pe seama slăbiciunilor naţionalei noastre… Vorbe adevărate, ca un semnal de alarmă: trezirea şi schimbare de macaz!

Aşa cum s-a văzut şi la începutul săptămînii, la Riga, există şi un revers al medaliei în ceea ce priveşte valul de neoprit al achiziţiilor de jucători străini în Liga Naţională, iar pe marginea spuselor ce rămîn valabile ale veteranului pivot Popescu, un ex-internaţional român, putem reflecta asupra problemei importurilor sub panourile masculine.

“Infuzia de jucători străini în campionatul românesc poate fi şi bună, şi rea. Important este ca totul să fie făcut cu cap. Dacă de acolo, de sus, totul ar fi făcut cu cap şi ar fi stabilit un obiectiv clar, nu ar dăuna. Dar dacă aduci 6, 7 jucători străini care valoric nu sunt cu nimic peste cei români, este inexplicabil, mai ales în contextul în care naţionala e moartă. Nu cred că în următorii ani vor mai fi 10 jucători români care să fie în stare să ducă naţionala în spate. După generaţia mea şi a lui Virgil Stănescu, nu prea vine nimic. În contextul acesta, dacă omori jucătorul român, ţinîndu-l pe bancă, fără să-i dai şanse să progreseze, este o idee foarte proastă”, ne declara Popescu în cursul sezonului trecut.

Olanda s-a revanşat joi seară cu 80:74 (15:12, 16:18, 21:18, 28:26), egalînd la perfecţie diferenţa din tur, atunci în favoarea României, cu două aruncări libere, cu două secunde înainte de final.

Moldoveanu, cu 21 de puncte, respectiv Nicoară, cu 20, au fost principalii marcatori ai unor „tricolori” pentru care au dus greul ca minute jucate, în această ordine descrescătoare, Vlad Moldoveanu (24 ani), Rareş Mandache (24), Mihail-Octavian Paul (30), Titus Nicoară (24), Mihai Silvăşan (27). Românii rămîn pe ultimul loc în Grupa D, cu un succes şi 4 eşecuri, în vreme ce olandezii au obţinut astfel o a doua victorie.

România este aşadar în această lună în plină campanie a preliminariilor Europeanului ce va începe în 4 septembrie 2013 în Slovenia, iar eşecul de luni, din Estonia, cu un copleşitor 89:53, o arunca deja pe ultimul loc, al cincilea, în Grupa D de calificare. Iar cum doar primele cîte două clasate din fiecare cele 6 grupe respectiv cele mai bune 4 ocupante ale locurilor 3 vor obţine biletele pentru turneul final de 24 de echipe, la care s-au calificat deja pe baza rezultatelor de la J.O. 7 reprezentative continentale plus cea a ţării gazdă, printre care, din zonă, şi Macedonia, “tricolorilor” li s-au împuţinat şansele înaintea partidelor cu Georgia (duminică 2 septembrie, acasă), Bosnia şi Herţegovina (8.09; deplasare) şi a revanşei cu Letonia (11.09; a).

România a capotat usturător în ţara Baltică iar joi în Olanda, după ce debuta în 15 august cu ceea ce a rămas drept unicul succes pînă la ora actuală, 90:84 cu batavii, la Sibiu, urmat de înfrîngeri, 84:60 în Georgia şi 79:84 cu bosniacii, pe teren propriu.

Iată ce mai declara Bogdan Popescu în www.sporttim.ro, în februarie 2012: „Ar fi foarte bine dacă s-ar investi cu adevărat la nivel de copii în baschetul nostru. Dar cred că deocamdată suntem departe. În România nici măcar business nu se face din baschet. Majoritatea echipelor sunt susținute de primării și autorități locale, care o fac pentru sport. Nu cred că aceștia scot ceva bani din baschet. La nivel de copii îţi trebuie în primul rând infrastructură, mai apoi antrenori și condiţii, ca respectivii mici baschetbaliști să crească. Dar un astfel de proiect ar trebui derulat pe termen lung, cu cap, ca mai apoi, după mulți ani să se culeagă roadele. Din păcate, în țara asta nu există nici măcar antrenori serioși pentru copii și juniori. Acolo ai nevoie de scouting, trebuie să umbli să cauți talente, să știi să lucrezi. Un astfel de antrenor este Milorad Perovic, secundul nostru. Dacă aș avea propria academie de baschet, el ar fi primul antrenor pe care l-aș aduce. Datorită lui, jucători ca Toth sau Milencovici au făcut pasul către prima echipă. Din păcate, poate peste un an va veni alt antrenor și le va spune, <Ia să vedem, ştii? Aha, deci nu ştii! Umătorul!>. Tinerii au nevoie de șansă, trebuie lucrat cu ei. Deci nu cred că e o legătură foarte mare între aducerea de jucători străini și creșterea propriei pepiniere. După cum spuneam, să ajungi să creşti generaţii de copii în condiţii optime ai nevoie de mult mai mulți bani şi de o perioadă lungă, doar că la noi în țară, ce durează? Eu sunt foarte circumspect…La noi totul se schimbă de la un an la altul…”

˝…Baschetul nostru la nivel european e cam aşa… Sunt primii, sunt ultimii, se trage linie şi abia după aceea suntem noi. Şi – din păcate – talente există, potențialul ar fi mare. Dar totul e degeaba dacă jucătorii nu sunt ajutați. Concepţia, mentalitatea, sunt mulţi factori care influenţează nivelul scăzut al baschetului românesc…” 

 

Acest articol a fost publicat în Baschet, Exclusiv și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ 2 = trei

 


Alte articole legate de acest subiect: