V-aţi aruncat o privire pe vîrful ierarhiilor sporturilor de echipă cu minge, acum, că BC Timişoara a înregistrat mai multe eşecuri decît succese în ultimele 13 jocuri disputate, ultimul verdict, cel din baschetul masculin, dînd implicit cîştig de cauză Ploieştiului? Aţi constata că Bucureşti nu savurează nici un triumf, cum e însă şi cazul Timişoarei, răspunsul la întrebarea „după 21 de ani?” fiind aşadar unul negativ sau cel puţin amînat pînă sîmbătă 6 octombrie, cînd este de aşteptat ca rugbyştii din Ronaţ să lupte în finala Superligii. BC Timişoara a reuşit o excelentă reascensiune şi în ansamblu un sezon demn de toată admiraţia, însă în graiul sec al cifrelor oraşul tot fără acel rîvnit loc întîi a rămas. Titlurile naţionale au luat calea aşa-zisei „provincii”, cu Constanţa adjudecîndu-şi chiar două, în vreme ce Timişoara nici nu va exista din vară încolo în mai bine de jumătate dintre aceste ierarhii. Dar iată repartiţia…
Tomis Constanţa le-a năucit pe băcăuance în finala fazei play-off a unei elite de volei feminin în care Timişoara n-are echipă nici în liga a doua, în vreme ce oraşe ca Blaj, Brăila, Piatra-Neamţ sau Lugoj au grupări prim-divizionare, dobrogencele cîştigînd primele două partide chiar în fieful Ştiinţei moldave. Pe 3, Dinamo Romprest Bucureşti.
Constanţa s-a impus şi prin multipla campioană HCM, în handbalul masculin, şi tot în faţa Bacăului, reprezentat de Ştiinţa Municipal Dedeman, respectiv a Odorheiului, în vreme ce poliştii Timişoarei au încheiat pe 7 din 14 competitoare.
Tradiţia s-a păstrat şi în handbalul feminin, dominat de Râmnicu Vâlcea prin Oltchim, detaşată în faţa lui „U” Jolidon Cluj şi a adversarelor pentru bronz, HC Dunărea Brăila respectiv HC Zalău.
Tot din zona central-sudică a Subcarpaţilor se trag şi campioanele sportului la panouri, Târgovişte reîncropindu-şi peste vară o trupă de primă ligă cu care a cucerit Divizia A de baschet feminin în dauna finalistelor din 2011, CSM Satu Mare, pe 2, respectiv ICIM U Vasile Goldiş Arad, la final pe trei, iar CSU Ploieşti reapropiindu-şi tot aşa trofeul cucerit în urmă cu doi ani, în baschetul masculin. Sub coşul cu inel s-a activat totuşi cel mai cu folos sub Bega, pe doi la băieţi, unde Gaz Metan Mediaş a luat bronzul, şi pe 6 la fete…
Aşadar unele titluri au ocolit Bucureştiul dar au rămas nu departe, în Muntenia ori Dobrogea, pe cînd altele au trecut Carpaţii, Remat Zalău semnînd un nou succes în voleiul masculin, în dauna Tomisului Constanţa şi a lui Dinamo, zona de nord-vest a ţării fiind într-un remarcabil moment de graţie la fileul băieţilor, cu nu mai puţin decît 6 reprezentante din cele 12 ale elitei din vară încolo, şi cu băimărenii, U Cluj, Unirea Dej şi nou-promovatele Phoenix Şimleu Silvaniei şi LPS CSS Bihorul, toate concentrate într-un colţ de ţară. Cea mai apropiată lor în plan geografic ar fi fost… „U” Timişoara, bineînţeles, dacă n-ar fi retrogradat.
În apropiere, la Oradea, s-a înotat de fericire la titlul adjudecat de CSM Digi în Superliga de polo pe apă, o raritate între disciplinele pe echipe cu prezenţă românească la J.O. de vară 2012, bihorenii devansîndu-le pe Steaua şi Dinamo într-un sport în care ILSA Timişoara a fost scufundată fără urmă de tentacule locale.
Tot în nord-vest, elaţie la Cluj Napoca, unde un club vişiniu-alb purtînd însemnele unui domeniu în mare pierdere de viteză, cu şomaj şi sub spectrul falimentului, prosperă totuşi în absurdul fotbal al Ligii 1, triumful celor 3 iniţiale în dauna Vasluiului şi Stelei şi în contrast cu drama feroviarilor get-beget reliefînd o dată în plus nivelul denaturării realităţii zilelor noastre. Nici aici nu s-a regăsit în întreceri o grupare timişoreană iar povestea e veche. Iar ca „pachetul” să fie complet sub Feleac, şi campioana en-titre la fete, CFF Olimpia Cluj, momentan la mare luptă în play-off cu FCM Târgu Mureş, s-ar putea vedea reîncoronată în 6 iunie.
În fine, rugby-ul cel cu sezon primăvară-toamnă este cel puţin pînă pe 6 octombrie pe mîini maramureşene, CSM Ştiinţa Baia Mare cîştigînd şi Superliga în noiembrie 2011, în dauna Stelei şi Timişoarei, cu observaţia că „nordicii” se menţin momentan cu mare greutate la egalitate de puncte cu presanta RCM mvt UVT, la finele turului campioana tîrîndu-se prin 3 jocuri la rînd în care a reuşit doar cîte un eseu în dauna celorlalte trupe de play-off în toamna trecută, şi anume Farul, RCM Timişoara şi Steaua, şi totuşi impunîndu-se în două rînduri, semn că „bestia” nu poate fi răpusă chiar cu una, cu două.
De ce unul dintre municipiile de prim rang ale României, şi anume Timişoara, nu se impune în sporturile de echipă cu minge în ciuda titlurilor naţionale obţinute în sistemul juvenil, ar fi o cu totul altă poveste, iar cauzalitatea acestui neajuns, cu ramificaţii destul de întortocheate. Un lucru este însă cert: Timişoara ar avea la o adică un potenţial net superior, în cazul în care s-ar dori într-adevăr performanţa la cel mai înalt nivel al întrecerilor interne şi dacă ar exista acei diriguitori dedicaţi şi cu capabilităţile necesare pentru a transforma deziderate în realitate.
Vacanţă şi înapoi la treabă. Sunt multe de făcut.
