„Reprize” la sacul cu amintiri al maestrului Ilie Kos (III)

Spuneam în episodul precedent că o delegaţie a uneia dintre cele mai mari şi mai importante fabrici din oraş îl căuta pe maestru, într-o bună zi de toamnă a anului 1978. Era vorba despre AEM. Da, da… Tinerii de astăzi poate nu ştiu, dar AEM însemna, pe vremuri, mai mult decât „Aparate Electrice de Măsură”. Însemna box, însemna handbal, însemna şah. Doar ultimul se mai luptă azi să supravieţuiască în bătălia inegală cu criza şi economia de piaţă…

AEM avea nevoie de un antrenor calificat, pentru a se putea afilia la FR Box. „Am acceptat oferta lor şi m-am despărţit în condiţii amiabile de CFR. Mai mult, am putut să iau cu mine mai mulţi tineri cărora eu le-am pus prima dată mănuşile pe mâini şi care doreau să mă urmeze”, spune maestrul Kos. Au venit, între alţii, Vasile Dănciulescu, Robert Berg, Francisc Fodor, Gheorghe Pârvănescu. Au venit şi Marcel Şurubariu şi Constantin Ghiniţă, de la UMT. Iar în primăvara lui ’80 a fost transferat şi Mihai Ciubotariu. „Cu sprijinul larg al conducerii intreprinderii, s-au realizat multe lucruri bune pentru sportivi. De pildă, au primit apartamente de serviciu, pe care mai târziu au avut posibilitatea să le cumpere. Erau scoşi din producţie, dar aveau două antrenamente pe zi. Eu, ca antrenor, pot să spun că nu am avut parte de acte de indisciplină, de întârzieri sau absenţe nemotivate de la antrenamente. Dar, niciodată, nu mi-am bătut joc de meserie! Antrenamentele nu se fac după ureche! Eu am avut întotdeauna plan anual, plan de etapă – pregătitoare, competiţională şi post-competiţională, am avut scris ciclul săptămânal de antrenamente şi planul de lecţie. Şi m-am ţinut neabătut de ele. Numai în felul acesta am reuşit să obţin rezultate şi să îndeplinesc obiectivele propuse… Să revin la anul 1980. Tot atunci au venit la AEM boxerii Petru Cherecheş, Vasile Lazin şi Dumitru Senciuc, precum şi antrenorii Constantin Ştefănescu de la IMAIA, Radu Lavric de la UMT şi Pătru Cojocaru de la Clubul Şcolar Viitorul. Eu am fost numit antrenor coordonator”.

Ce este interesant pentru perioada de astăzi este numărul competiţiiilor la care participa un boxer amator acum 30 de ani. Le enumeră maestrul Kos: „Centura de aur”, Ring Sofia, în Bulgaria, Chemie Pokal Halle (în fostul RDG), TSK Berlin, Turneul de la Ulan Bator (Mongolia), Turneul de la Veneţia, plus alte şase-şapte competiţii interne. Era ceva! Mai mult, o să vedem că maestrul Kos şi elevii domniei sale nu erau numai nişte plimbăreţi pe mapamond, ci oameni care îşi făceau treaba foarte bine, astfel că, în 1982, în urma rezultatelor obţinute, secţia de box de la AEM a fost ridicată de federaţie la „rangul” de secţie de nivel olimpic! Dar hai să vedem rezultatele…

(va urma)

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Box și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la „Reprize” la sacul cu amintiri al maestrului Ilie Kos (III)

  1. Pirvanescu gheorghe. spune:

    Au trecut ceva ani,a ramas o amintire placuta,acum cind vad comentariile maestrului Koos,parca a fost ceva aevea.Au trecut ani parca prea repede,trebuie sa ne obisnuim si cu amintirile asa cum au fost si placute si unele pe care le-am realizat cu multa sudoare si munca.Le urez mult succes tinerilor de astazi care intra in sala de box pentru prima oara sau isi incearca norocul in sala de box.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


patru + 6 =

 


Ultimele articole din categoria Box: