„Dacă Guvernul ar spune stop finanţare, canotajul ar fi în colaps”

Prezenţa multiplei campioane olimpică şi mondială Elisabeta Lipă în Timişoara, cu ocazia revenirii Campionatului Naţional de fond pentru seniori pe apele Begăi, a oferit şi ocazia punctării unor aspecte legate de eforturile canotajului românesc şi local, reliefate cu ocazia unei întîlniri la Municipalitate inclusiv cu Adrian Orza, viceprimar.

Dorin Alupei, antrenor federal însoţind-o pe Elisabeta Lipă, preşedintele F.R. Canotaj, la întrunirea de la Primărie, a relevat că „dacă Ministerul, Guvernul ar spune stop finanţării, canotajul ar fi în colaps”, şi datorită unei centralizări a structurii organizatorice. În acest sens, rolul Administraţiilor Locale ar putea creşte, mai ales în condiţiile în care într-un an olimpic „bugetul ne-a fost tăiat cu 40%”, după cum au relevat interlocutorii noştri o primă dată statistică, ajungînd nici mai mult nici mai puţin să fie uşor inferior celui acordat de Primăria Timişoara întregului sport local pe 2012, minus Poli – fotbal.

Deşi comparaţiile nu-şi prea au rostul, Federaţia Română are doar 6 angajaţi în stafful administrativ, plus Elisabeta Lipă într-un rol de conducere bazat pe voluntariat, „dar o fac cu plăcere”, pe cînd federaţii străine au sute de angajaţi şi antrenori, raportat şi la numărul sportivilor legitimaţi în această disciplină pe ape, circa 150.000 în Germania. În România? Circa 450…

De fapt, Timişoara este printre centrele mari ale canotajului românesc, cu 4 cluburi de performanţă, depăşită fiind la acest capitol doar de Bucureşti (8), Constanţa şi Piatra Neamţ (cîte 5), dar există aceeaşi problemă a finanţării: „Dacă aici, în Timişoara, cluburile mai au totuşi ceva bani, sunt însă cluburi şcolare care n-au bani, n-au de unde. La ora actuală ne descurcăm cum putem, ajutăm unele cluburi, şi 40% din bugetul Federaţiei se duce cu juniorii mici. Ori bugetul FR Canotaj este sub un milion de euro pe acest an, din care trebuie întreţinute bazele de la Iaşi şi Orşova, angajaţii lor, medici, maseuri, şi la noi, în canotaj, nu se stă la hotel de 4 stele şi nu se merge cu avionul, ci autocare”, după cum a spus Elisabeta Lipă, care cucerea primul său aur olimpic la vîrsta de 19 ani, la Los Angeles.

La problema finanţării s-a referit şi gazda reprezentanţilor la vîrf ai canotajului autohton, Adrian Orza, viceprimar al Timişoarei, care a relevat că „mediul privat s-a retras din a susţine sportul şi chiar înainte de criză nu a fost foarte implicat”, scoţînd în evidenţă exemplul baschetului masculin, prin ocupanta locul 2 în Divizia A, BC Timişoara, „care n-are un leu din mediul privat şi trage la titlu…”, această remarcă atrăgînd una legată de baschet din partea Elisabetei Lipă, care a opinat că „noi nu avem valori interne, ne bazăm numai pe jucători străini pe care îi aducem, şi astfel ne învîrtim aşa într-un cerc al nostru dar fără să creştem şi promovăm copiii noştri, ceea ce ar trebui de fapt făcut”.

Orza a mai spus că „în canotaj, gimnastică şi handbal a existat o şcoală românească, o şcoală ce a produs campioni europeni, olimpici, mondiali, ori dacă nu reuşim o continuitate…”, declarîndu-se în schimb foarte bucuros de revenirea Naţionalului pe Bega: „Suntem foarte bucuroşi să o avem în mijlocul nostru pe Elisabeta Lipă, care, din punctul nostru de vedere, al românilor, este cea mai mare campioană în acest domeniu pe care România a avut-o vreodată. Şi aşa cum spunea şi dumneaei, acest sport are nevoie de infrastructură atît naturală, cît şi de una tehnică, cu investiţii importante. Ne bucurăm că acum canalul Bega se pretează competiţiilor şi pentru că avem o tradiţie specială în canotaj reprezintă o mare posibilitate de afirmare şi mediatizare a oraşului. Cele 4 cluburi locale merită felicitate pentru reuşitele atinse şi astfel sunt răsplătite cu finanţări, precum şi antrenorii şi sportivii lor. Cele două competiţii sunt pentru Timişoara un eveniment important. Pentru mine, care am făcut mult sport, canotajul a reprezentat o experienţă personală, la Gărîna, unde se făceau cantonamente, şi eram la atletism, pentru că există o mare diferenţă între ceea ce văd privitorii, văd partea de spectacol, frumoasă, dar antrenamentele m-au speriat. Este un sport cu sacrificii extraordinare, de aceea şi satisfacţiile sunt splendide mai ales cînd efortul e încununat de succes. Toţi merită deopotrivă însă aprecierea noastră pentru efortul lor şi tot ceea ce înseamnă aceste trăiri de la antrenamente pînă la competiţii. În ceea ce priveşte reintrarea Begăi în circuitul competiţional, de-acum abia aştept cînd plimbările pe Bega vor fi o fotografie zilnică… Va fi cu adevărat Bega Bulevard în cel mai propriu mod cu putinţă. Suntem la o aprobare distanţă…” 

Acest articol a fost publicat în Canotaj și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


6 − trei =

 


Ultimele articole din categoria Canotaj: