Gabi Szabo, Elisabeta Lipă, miniştri. Veşnic tragica Românie îşi devorează stelele

Şefia Ministerului Tineretului şi Sportului, această mereu a cincea roată la căruţa guvernelor care de care mai labile, a fost peste ani o biată uşă rotativă iar discontinuitatea şi instabilitatea au mai generat o pripită cedare din mers a ştafetei. Între două femei care merită statuie în locurile unde au păşit în sport dar nu merită să fie tocate sub tăvălugul insalubru al politicii autohtone.

Aşadar o mică dar admirabilă minune blondă pe pista atletică tocmai a ieşit tăcută din scenă, aşa cum nu ieşea din arenele pe care strălucea la nivel mondial, iar o mare şi admirabilă minune pe ape, cea mai, cea mai din istoria internaţională a canotajului, ar urma să-i preia ingrata funcţie din incomodul scaun ministerial.

Elisabeta Lipă: propusă în fruntea MTS

Elisabeta Lipă: propusă în fruntea MTS

 

Măcar pentru ce au reuşit în tricolorul României, de nepreţuit şi inegalabil, cele două foste campioane merită drept răsplată, chiar şi sub această formă, să-şi încerce abilităţile şi în acest abraziv rol. Doar că pur şi simplu păcat de impecabila lor imagine cu sudoare conturată ca performere pe culoarele unor foarte dure ramuri, pentru a fi inevitabil devorate mai devreme sau mai târziu în sfera politică, mai exact în menghina unui sistem gripat, disfuncţional şi mai ales tributar absenţei unor eficiente pâghii de bază precum legea sportului sau legea sponsorizării, dar legi, legi, nu simulacrele perpetuate cu deceniile.

Bunăoară, că Gabi Szabo a fost astfel nevoită să facă un pas înapoi laolaltă cu nişte colegi de guvern care nu-i ajung nici până la muncitele-i glezne, într-un tragic moment pentru România, semnalează sugestiv deşertăciunea acestei societăţi şi în privinţa unor vârfuri de lance ca vectori de imagine pe scena internaţională. Adică Szabo a sfârşit prin a se da în lături în pas cu Oprea şi camarila, ca un semn că şi cei mai neprihăniţi şi merituoşi semeni ajung ostatici prin asociere cu înfipţi aleşi pe care până la urmă poporul şi-i merită. Subtil înregimentată şi utilizată ca pavăză imagistică.

Sfâşietoarea disperare a României constă în barbara sacrificare cusută cu aţă albă a unor inocenţi tineri, malefic lichidaţi cu mare tâlc precum şi ca paravan cu scopul de a genera încă un pas înainte în ascunsul plan trasat din afară şi cu bătaie lungă, dar mai constă şi în ironica şi cruda soartă a unei naţii care e ca şi condamnată pentru „vina” de a fi creştină să-şi vadă o fostă mare stea debarcată la grămadă din aceeaşi Corabie a nebunilor cu alde penali şi plagiatori.

Una a ieşit din schemă pe cât de repede intra, alta e propusă în malaxor. Însă acum scenariul e altul, conform stratagemelor pentru care a fost ticluită şi sacrificarea colectivului.

România, periferică feudă-UE şi semnatară deja a cedării suveranităţii, cobai în rând cu multe altele a unei sinistre federaţii totalitar birocratice, care federaţie la rândul ei tocmai se absoarbe în şi mai sinistrul Parteneriat Transatlantic de Comerţ şi Dezvoltare, România are aşadar vârât pe gât, precum într-o ţară bananieră, un nou guvern varză acră de Bruxelles, paraşutat şi paşaportat expres tocmai pentru a implementa şi propulsa incremental insidioase politici contrare oricăror vreri şi nevoi ale omului de rând, total dus de nas şi de astă dată.

Schimbarea şefului, bucuria prostului, reflex probat ori de câte ori, fără excepţie dar cu o nătângă speranţă a manipulatului, iar în această nouă variantă cât să se înteţească focul pe pielea românilor se regăseşte şi o altă mare stea a sportului internaţional, Elisabeta Lipă. Copy-paste: subtil înregimentată şi utilizată ca pavăză imagistică. Conferă credibilitate.

Totul este însă un joc de scenă la scară mare, cu vectorul de imagine de fapt legat de mâini şi de picioare. În primul rând din pricina cronicei instabilităţi şi discontinuităţi ministeriale, transformându-l într-un biet pasager. În al doilea rând în absenţa unor sus menţionate legi în folosul real al sportului, şi care să şi poată fi aplicabile. În al treilea rând pe seama subfinanţării la fel de cronice a unui domeniu subapreciat ca potenţial într-o naţie în care dolarul, volanul şi fiţele dau tonul, în ordinea pe care o consideraţi de cuviinţă. În al patrulea rând datorită naturii în sine a noului guvern, de fapt doar o marionetă acţionată din exterior pentru aprofundarea canalizării pe un drum fără ieşire şi spre pieire.

România a fost de ani buni atrasă pe o axă a răului ce-şi dezvăluie incremental atrocitatea şi adevăratele-i intenţii, decuplând încet şi sigur naiva dar şi ignoranta majoritate de la orice veritabile pârghii de a-şi croi propriul destin, acum o simplă masă de manevră şi mai privată de autentice drepturi şi oportunităţi de a decide măcar şi într-o cât de mică măsură, iar devorarea stelelor sportului vine doar la pachet, ca un naufargiu colateral, în marea schemă a lucrurilor ticluită de alţii şi străină înţelegerii maselor.

Iar totul se reduce acum la repetarea monosilabică a procedurilor standard la o nouă schimbare, bătându-se toba despre izbânzile Elisabetei Lipă ca performeră a cuceririi celor 5 medalii olimpice de aur, record mondial, la dublu vâsle în 1984, la simplu în 1988, iar în 8+1 în 1996, 2000 şi 2004, cu o activitate în timp până la palierele actuale, ca preşedinte din 2009 al Federaţiei Române de Canotaj, vicepreşedinte al COSR şi preşedinte la CS Dinamo.

Mult spor multiplei campioane olimpice la vâslitul în ape extrem de tulburi dar este pe o altă Corabie a nebunilor, încorsetată într-un alt sistem astfel conceput pentru a nu fi în slujba sportului şi nici a oamenilor în general, ci al marilor interese transnaţionale proiectate de multă vreme într-un limbaj codat şi cu intermitente resetări abil orchestrate prin jertfe colective pe altarul simbolistic al vremurilor bătând lugubru la uşa coliviei închisă pe dinafară dar lăsată înadins fără graniţe.

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Canotaj și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Canotaj: