„Nu văd prea bună perspectiva sprijinirii canotajului”

Fragmente din interviul acordat în exclusivitate de antrenorul timişorean de canotaj Ioan Matei… „Aşa cum am perceput lucrurile, cluburile timişorene nu se omoară cu firea în a-şi susţine secţiile de canotaj, iar pe conducătorii lor, înafară de domnul Zlatomir Balojin, nu îi văd atît de interesaţi de acest sport, spunînd că este costisitor, invocînd motive. Nu-i văd să sprijine într-adevăr canotajul, să iniţieze proiecte de ajutor al sportului, şi îmi amintesc cum pe cei de la Clubul Sportiv Şcolar îi trăgeam de mînecă, să iniţieze proiecte eurocomunitare pentru repararea bazei sportive – s-au rezumat la o spoială cu vopsea şi au considerat că e suficient. În ceea ce-i priveşte pe seniori, mai puţin reprezentaţi la noi, de exemplu CS Universitatea a achiziţionat ambarcaţiuni, s-a mai zbătut, dar n-are o bază proprie, ceea ce este un alt impediment, activînd la înţelegere cu CSS Bega. Preşedinţii cluburilor şi nu numai nu sunt din păcate atît de interesaţi de canotaj ca şi de jocurile de echipă. Iar perspectiva pentru a sprijini canotajul nu o văd prea bună, implicarea şi dorinţa lor de a atinge performanţa fiind limitată.

– Iar înafara cluburilor, care e sprijinul oferit pe plan local unui sport care aduce constant, anual, medalii Timişoarei?

– Direcţia este în opinia mea o întreprindere de ars gazul de pomană, fără un buget consistent, neimplicată în amănunţimea lucrurilor în fiecare disciplină în parte. Nu le ştiu atribuţiile funcţionale dar n-au un efect pozitiv şi benefic în profunzimea sportului local. Primăria, Consiliul Local, vrea să mulţumească pe toată lumea, e evident acest lucru, şi din bugetul local alocat laolaltă pentru cultură şi sport, dumnealor pun deoparte mai mult pentru cultură, dar măcar de-ar fi vorba de cultură veritabilă, nu de incultură, cu festivaluri ale vinului, berii şi toate cele. Cît de sănătoşi mai putem fi după nu ştiu cîţi mici îngurgitaţi acolo!? Această strategie nu conduce spre un sport viguros, nici într-un caz. Există un buget limitat, iar ce mai rămîne, curge printre degete, ajunge şi la sporturi. Mai grav, n-au un proiect clar şi precis, în care să servească interesul comunităţii, şi anume acela de a produce valoare prin sport – să se întrebe ce sporturi am avea care să ne aducă rezultate pe plan internaţional. N-am văzut un criteriu clar, pe asta să marşăm… Amintiţi-vă, la Jocurile Olimpice de vară, Timişul a fost reprezentat la Eton Dorney prin kaiak-canoe, cu sportivi din zonă, prin canotaj, cu sportivi din zonă, a mai fost gimnastica, judo. În acest caz să dirijăm fondurile spre sporturile care au o anumită performanţă. Nu-mi aduc aminte să fi avut o reprezentativă olimpică de fotbal acolo, cu sportivi localnici.

– Este vorba aşadar de necristalizarea unei strategii adecvate…

– Absolut. Se limitează la a-şi justifica existenţa, activitatea, şi se gîndesc doar să-i mulţumească pe toţi, 1.000 de lei premieri şi gata bugetul, n-au supărat pe nimeni. Apropo de premieri, să aibă nişte criterii judicioase după care împart recompensele. Nu mă mai duc de 3 ani la premierile organizate de oficialităţi, pentru că este o pierdere de vreme. Am observat că întocmesc ierarhiile pe puncte, iar dacă te duci la 5 competiţii pe plan local şi strîngi acele puncte, iar eu vin cu un campion balcanic, ştim cine este mai cîştigat la premierile lor. Planul Municipalităţii nu este productiv după părerea mea în ceea ce priveşte performanţa şi neproductiv nici măcar în ceea ce priveşte sportul de masă. Prea puţin sunt copiii şi elevii implicaţi în cultura adevărată, pentru a nu mai vorbi de sport, dar, aşa cum am mai spus, excelăm în organizarea de festivaluri, ale berii, vinului şi ţuicii.

– În aceste condiţii, să nu ne mirăm că pe plan internaţional n-avem rezultatele dorite sau mai bine zis visate …

– Foarte clar este că în canotajul local, şi aici ne referim la juniori, pentru că asta avem, ca activitate a antrenorilor şi sportivilor s-a făcut foarte foarte mult pentru o bună reprezentare internaţională, cu rezultate palpabile în acest sens. La banii alocaţi cluburilor din zonă şi la sprijinul acordat, s-au scos sportivi de valoare bună şi foarte bună, membri ai loturilor naţionale. Dacă sportivii sunt sprijiniţi, iar antrenorii să aibă şi dorinţa de a atinge marea performanţă, cu toate celelalte probleme pe care le întîmpină, sunt capabili să scoată valoare. La tineret, la fel, prin exponentul Adrian Cionca – a devenit campion mondial de juniori şi din cîte am înţeles în unele discuţii purtate, ei vor veni în cel mai rău caz pe locul 3 la Mondial.

– De la tineret în sus nu ne prea putem referi la Timişoara, din păcate – şi acesta este un mare minus, pentru că nu există cadrul susţinerii unei asemenea activităţi, şi dacă ar vrea antrenorii şi sportivii…

– Da, într-adevăr, este mult mai greu pentru seniori, pentru că U, CSM, Banatul, au secţii doar pe hîrtie dar de fapt nici o formă posibilă de a ţine un senior, cu un contract, un beneficiu. Cine vine să tragă la galere pe 5-6 milioane!? Iar în perspectiva următoarelor cicluri olimpice, nu văd o îmbunătăţire nici în această privinţă. Observ că la CS Olimpia Bucureşti, nu ştiu ce fac, dar au posibilităţi de angajare, cu locuinţă, pe cînd noi doar ne uităm la nivel de seniori… Dar cel mai greu rămîne tot în sistemul juvenil, să descoperi, selecţionezi, instruieşti, şi apoi să-i determini să se implice, să continue pe termen lung. Nu-i tîrziu nici acum, dacă se aplică o schimbare de strategie, căci potenţial uman există, mai puţin material. Se poate veni cu medalii!

Acest articol a fost publicat în Canotaj și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ 1 = noua

 


Ultimele articole din categoria Canotaj: