Postolache: campion al ţării începînd canotajul în 2011!

Cînd întrebi un sportiv de cîtă vreme practică respectiva disciplină, nu te-ai aştepta să-ţi răspundă amintind şi data exactă. Dar Ciprian Postolache, timişoreanul născut în 7 februarie 1993, şi care abia a făcut pasul de la juniorat la tineret, serbîndu-l cu cîştigarea probei inaugurale a Campionatului Naţional de Fond pentru seniori şi tineret, disputat pe Bega joi şi vineri, are memoria foarte proaspătă deoarece s-a apucat de canotaj pe… 11 septembrie 2011. În continuare, despre o remarcabilă iute ascensiune…

Cu alte cuvinte să mai spună cineva că îţi trebuie ani de pregătiri şi antrenamente pentru a penetra în vîrful elitei. Iată, la nici 7 luni de la debutul său în ale canotajului, Postolache a învins joi în proba de simplu a categoriei uşoare, cu 26:10,06 şi aproape 19 secunde faţă de secondantul Dănilă, înhăţînd aurul naţional chiar în Timişoara. Glumim, bineînţeles, spunînd că ar fi cumva floare la ureche.

Deoarece Postolache risipeşte misterul, într-o discuţie purtată pe treptele de la Flora, în aşteptarea finishului colegilor de club de la Universitatea, Donci şi Atofanei, şi ei campioni în ziua precedentă… Aşadar: „Am practicat înot la CSS1 Timişoara încă de la vîrsta de 4 ani. Am făcut mai multe sporturi, iar din clasa a VII-a am trecut la kaiak-canoe, de bunăvoie m-am dus, la pregătiri la domnul profesor Cipi, apoi dumnealui s-a lăsat dar m-am transferat şi am continuat. Am devenit campion naţional de juniori în kaiak-canoe, şi am activat vreme de 3 ani şi jumătate…”

… Pînă anul trecut, pe 11 septembrie. „Am observat că viteza este mult mai mare în canotaj, şi cum îmi place viteza, am trecut de la kaiak-canoe…” Uşor fiind, încadrîndu-se în categoria de profil, Postolache a găsit o nişă, un culoar, pe care a tras tare şi a ţîşnit în fruntea ierarhiei: „La uşoară trebuie să ai sub 72,5 kilograme pentru ergometru şi sub 75 pe apă, aşadar mă încadram, eu măsurînd 1,93 metri, cu 72 kilograme şi anvergură de 2,05 metri. Dacă ai anvergura mai mare decît înălţimea, cu atît mai bine…”, mi-a explicat proaspătul campion naţional, desfăşurîndu-şi braţele.

Dar triumful său de sîmbătă, deşi a venit ca o oarecare surpriză pentru profesoara Ecaterina Calapis, ce l-a plasat în cele din urmă în barca de simplu la „uşoară”, a fost într-un fel prevestit de isprăvile pe uscat, din debutul iernii: „Am reuşit să intru în lot după două luni de pregătiri, în toamnă, şi am obţinut locul I pe echipe şi III la individual pe 11 decembrie, la competiţia naţională de la Bucureşti”. Aşadar la exact 3 luni de cînd lua taurul de coarne, de la kaiak-canoe la canotaj!

Postolache a concurat la prima întrecere oficială pe ape nu doar din 2012 dar şi din întreaga sa carieră în canotaj, şi a şi cîştigat: la simplu, „uşoară”. Apoi, a urcat joi după-amiază, cu curaj şi temeritate, şi în barca de dublu, la open, în cuplu cu colegul de club Răzvan Toderiţă, un junior din generaţia 1994. Juniori şi tineri localnici între seniorii ţării, crema lor!

„Pregătirea fizică de la kaiak şi cei 5-10 kilometri pe zi de bicicletă, pedalînd prin oraş cu una alta, m-au ajutat mult acum”, ne-a mai spus longilinul tînăr licean la Grupul Şcolar de Poştă şi Telecomunicaţii, adăugînd că „am reuşit să mă împart cu bine între obligaţiile şcolare şi cele de pregătire. Două antrenamente pe zi, cam 30 de ore de pregătiri pe săptămînă… Nu este vorba de a fi greu, ci de dedicaţie, să vrei să faci ceea ce te pasionează. Contează în munca şi activitatea noastră cît de mult dorim cu adevărat să facem antrenamente!”

Calm, modest şi impresionant prin maturitatea deja dobîndită, Ciprian mi-a mai explicat că pregătirea unei competiţii în care vîsleşte şi la simplu şi în bărci de dublu, cu colegi, cade pe seama îndrumărilor din partea profesorilor şi antrenorilor săi: „Dumnealor ne ghidează şi apreciază cît de mult antrenament avem nevoie pentru proba de simplu respectiv de dublu…”

Apoi, ne-am luat şi ne-am apropiat de Podul Traian, parcă pentru a-i întîmpina pe „recidivişti”, colegii săi de dublu de la categoria uşoară. Într-adevăr, intrau în linie dreaptă, şi Postolache le-a fugit în întîmpinare. Tinerii au strigat în cor, i-au încurajat, iar apoi au fugit înapoi, spre Flora, însoţindu-i de pe faleză pînă la finish…

Îmbrăţişări, încurajări, strîngeri de mînă, împărtăşirea bucuriei, speranţe de şi mai bine… Şi fotografiile ca amintiri peste ani: campionii la „uşoară” din primăvara lui 2012, între seniori şi tineret, pe Bega de „acasă”. Iar după cum a punctat Ciprian Postolache, pe orice apă ai concura, „lovitura se dă din picioare, picioarele sunt cele mai importante”. Urmează alte şi alte medalii pentru un proaspăt campion la un nou început…

Acest articol a fost publicat în Canotaj, Exclusiv și etichetat cu , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


5 + = noua

 


Ultimele articole din categoria Canotaj: