Cărţi de sport

Intraţi într-o librărie, întrebaţi de cărţi de sport şi răspunsul va fi în cel mai bun caz „n-am mai primit de mult”. Nu avem, este la ordinea zilei. Existenţa cărţilor de sport scrise şi publicate la noi e în mare suferinţă şi pe lîngă faptul că publicul nu îşi mai alocă bani şi nici nu îşi mai face timp pentru o asemenea lectură, nici oferta vagă nu îl ademeneşte spre acest altfel fascinant domeniu al beletristicii. Cele mai bune şanse, la vînzătorii ambulanţi de carte de anticariat, cu ofertă pe sporturi, ce-i drept nu neapărat lucrări redactate şi publicate în zona Timişului. Altfel, cărţi de sport ale scriitorilor locali ar mai fi, noi completîndu-ne încet biblioteca.

Frunzărim totuşi cîteva cărţi, pentru Dumneavostră, începînd cu INFINITUL FOOTBALL, scrisă de Jacky Ionescu şi publicată la Editura Augusta în 2001, o colecţie de texte cu tentă pamfletară semnate peste ani de autor în Fotbal vest. „Cu alte şi mai simple cuvinte, foot-ballul este infinit pentru că infinită este reflectarea sa, în mintea şi mai ales în opinia exprimată tare şi hotărît despre formaţie, tactică, strategie, valoare, non-valoare, talent, victorie, înfrîngere, antrenor, arbitru, conducător şi alte mii şi mii de „situaţii”, „probleme” şi „aspecte” concrete pe care le oferă omului de football, jocul de football!…”

POVESTIRI DIN MONDO-SPORT, de Ovidiu Forai, apărută la Editura Helicon în anul 2000, oferă o serie de interviuri, fiecare cu povestea lui, cu mari personalităţi sportive ale României şi ale lumii. Greul cade pe fotbal, reprezentat de antrenori ca Mircea Lucescu sau Arsene Wenger, vedete de calibrul lui Hagi, Scifo, Del Piero, Platini ori Batistuta, nu în ultimul rând veterani cu parfum interbelic precum regretaţii „Cikili” Reuter sau Vasa Deheleanu. Totuşi, între cele 35 de interviuri, „cele mai iubite” de autor, apar şi mărturisiri ale unor personalităţi din alte sporturi, cum ar fi Ilie Năstase, Francisc Vaştag sau Gina Gogean. Autorul nu-şi ascunde emoţiile, inerente pentru un jurnalist tânar (la vremea aceea) aflat faţă în faţă cu marii campioni văzuţi până atunci numai din tribună sau pe micul ecran.

CROAZIERĂ PE PLANETA FOTBAL, de Ovidiu Forai, apărută la Editura Eurostampa în anul 2002, reprezintă „o spicuire din… tot” (ceea ce ţine de fotbal, evident). „Câteva pagini de istorie, un pic de statistică, mai ales la nivelul cluburilor, cele care, de fapt, fac legea în fotbalul de azi; o privire peste ierarhiile de tot felul, rezultat al nevoii de absolut ce stă în firea omului; un raid printre viciile de fond, dopajul, violenţa, corupţia; file răzleţe din dosarul financiar tot mai gros care se vrea stăpân peste fenomen; în fine, „curentul” jocului, cel care aduce zeci şi zeci de mii de oameni la arenă. A rezultat un zbor de croazieră, pe care numai Măria Sa cititorul are căderea să-l aprecieze”…

60 DE ANI ALB-VIOLEŢI, de Marius Breazu, Constantin Jude, dispărut dintre noi, şi Viorel Jurcuţ, publicată de Editura Politehnica Timişoara în 2007, „îşi propune să readucă în memorie toţi cei 60 de ani de la înfiinţarea secţiei de handbal la AS Politehnica, cu bucurii ori deziluzii, cu întîmplări hazlii ori dramatice, cu amintiri, dar şi cu gînduri de mai bine pentru viitor. Este practic o reeditare a volumului publicat în urmă cu un deceniu, la atingerea jubileului. Primei ediţii i s-au adăugat următorii 10 ani, cîteva interviuri cu jucători care au apărat sau apără culorile alb-violete şi o listă cu jucători care au evoluat la Poli”. Aşa cum dezvăluie şi introducerea, o primă ediţie a volumului era publicată în toamna lui 1997, „Jubileul handbalistic al Politehnicii – Semicerc de veac”, sub semnătura lui Marius Breazu şi a profesorului Constantin Jude.

FILE DE ISTORIE DIN „SPORTUL PĂDURILOR”, ORIENTARE ÎN ALERGARE, editată de Federaţia Romînă de Orientare în coordonarea lui Dan Alexandru şi publicată de Editura Printech în 2009, este o colecţie de amintiri şi poveşti cu ilustraţii, hărţi de traseu, ierarhii, regulamente de concurs şi diverse alte documente de arhivă, deschisă cu un „Requiem pentru opt eroi – Remember 1966”, scris de Dr. Constantin Lupu din Timişoara. Este o carte legată de participarea la concursurile de orientare: „… îmi dă un sentiment de fericire, pentru că fiecare post de control găsit este un prilej de bucurie şi încredere în mine…”, după cum spune autorul. „În pădure eşti într-o altă lume, apropierea de natură te copleşeşte cu elemente necunoscute oamenilor”.

NOI, ALPINIŞTII TIMIŞORENI ŞI MUNŢII LUMII, de Aurel Neron, publicată în două volume de editura Aprilia Print, este o colecţie de istorisiri din lumea cuceritorilor înălţimilor, de la „O tură de recreere” în împrejurimile Carpaţilor noştri la „Matterhorn”, întărită de fotografii unicat de la Ama Dablam, Făt-Frumosul Himalayei, şi pînă în munţii europeni.

110 ANI DE FOTBAL ÎN BANAT, 1899-2009, de Gheorghe Popa, publicată de Editura Eurostampa în 2010, e un generos volum în peste 65o pagini cu istoria jocului din aceste părţi, incluzînd fotografii inedite, decupaje din presa vremii şi creionaje ale eroilor amintiţi.

Recenzia cărţii, aşa cum era întocmită în Fotbal vest: „…O fotografie cu lotul idolilor, poliştii cu Dan „Tata Mare” Păltinişanu! Respectiva cunoscută poză de grup, rămasă pe retina multor chibiţi din vestul ţării, este una dintre foarte numeroasele publicate în cartea „110 ani de fotbal în Banat”, scrisă pe parcursul ultimilor cinci ani de Gheorghe Popa, pedagog şi profesor universitar cu patru decenii de activitate în amfiteatrele şi sălile de sport ale Politehnicii din Timişoara şi care, la cei 75 ani împliniţi în 16 mai, a revenit cu o nouă apariţie publicistică după cărţile din anii 2007 şi 2008 pe tema Poli, „Gloria zilelor de ieri” şi „Gloria alb-violetă”. Îndemnat fiind de către televiziunile locale cu ocazia lansării cărţii în 600 pagini să compare fotbalul local al altor vremuri cu cel actual, autorul Gheorghe Popa bine a pomenit de „mercenari” referindu-se la ultimele valuri de achiziţii poliste, în contrast cu trecutul reliefat încă din primele pagini ale cărţii, într-o înşiruire a golgeterilor României daţi în timp de Banat, şi anume ripensiştii Dobay şi Marksteiner, Tiriung, de la Chinezul, Ciosescu, de la Ştiinţa, dar şi Gigel Bucur, în 2008 pentru FC Timişoara însă de-atunci plecat pe alte stepe. Cartea consemnează cronologic evoluţia fotbalului bănăţean, pe capitole, de la „Perioada 1889-1919”, despre „urbea Vulturilor”, ce a dat în 1901 prima echipă din zonă, Reuniunea de Sport din Lugoj, continuând cu „Perioada 1920 -1960”, prezentate fiind timişorenele Ripensia, Politehnica şi CFR, şi încheind cu „Fotbalul în Banat după 1960”, incluzând miracolul Unirii Tomnatic, prima divizionară „B” sătească, în 1975. Farmecul cărţii este dat atât de creionarea şi altor mai mici centre fotbalistice, ca Sânnicolau Mare cu a sa AS Sânmiclănsana, fondată în 1902, Jimbolia, inclusiv cu Hertha (Z.S.T.E.), pozând în 1924 într-un remarcabil echipament, Recaş, Oraviţa sau Anina, cât şi de substanţiala arhivă fotografică cu faze de joc ori poze de grup, multe în turnee peste hotare, ca de exemplu al Chinezului în 1938 la Cairo. Desigur, nu e uitată Reşiţa, cu Uniunea Domeniilor Regale, campioană a României dată de Banat, alături de Chinezul şi Ripensia, într-un acelaşi 1931 când era aprins şi „focul cetăţii” din Valea Domanului, dar şi cu Metalul, imortalizată în 1954 drept prima divizionară „B” câştigătoare a Cupei, pe atunci a R.P.R., de pe 7 în campionat şi alăturată învingătoarelor timişorene Ripensia, Ştiinţa şi Poli, în 1980 contra Stelei. Gheorghe Popa şi-a amintit la lansarea onorată mai ales de foşti fotbalişti şi profesori şi ei cu păr cernit, un epitaf citit prin 1990 pe zidurile Operei, „Vouă, celor mulţi sau puţini, care veţi trece îngânduraţi ori grăbiţi, un simbol, Generaţia 1989, şi un singur gând: Timişoara”, făcând legătura şi cu fotbaliştii plecaţi dintre noi, alţi vorbitori la eveniment îndemnând, cu un mesaj esenţial, la respect pentru valorile autentice în contextul general al – citez – <Becalizării României>.”

"Destine de campioni", de timişoreanul Cornel Ţiţ şi Nicolae Cosmescu, apărută în 2012 la Timişoara

„DESTINE DE CAMPIONI”, de timişoreanul Cornel Ţiţ şi Nicolae Cosmescu, apărută în aprilie 2012 la Editura Quattroprint Timişoara, este o complexă lucrare ilustrată, în 470 de pagini, schiţînd portretele raliştilor de rang din automobilismul sportiv românesc, autorii ei caracterizînd-o ca fiind “… o carte de tip enciclopedie, în care să se regăsească toţi cei care în cariera lor au obţinut chiar şi pentru o singură dată un loc pe podium: în clasamentele finale ale celor 3 campionate ce au existat în aceste mai bine de 4 decenii sau în ierarhia generală a unei etape din CNR. Aici, şi în paginile cărţii am apelat la acronimul CNR pentru a numi Campionatul Naţional de Raliuri. De ce doar clasamentul general al unui raliu de campionat? Fiindcă nu mai există nicăieri rezultatele complete de la asemenea manifestări. În favoarea acestei constrîngeri pledează şi afirmaţia unuia dintre navigatorii de referinţă ai anilor ´80, sibianul Septimiu Popa: <ca să te impui ca nume în raliuri trebuie să ai podiumuri la general>”.

I-AU BĂTUT LA 11 METRI, LOVITURILE DE DEPARTAJARE – AGONIE ŞI EXTAZ, de Mihai Comşulea, publicată de editura SC Fotbal vest SRL în 2007, radiografiază fotbalul… de după fotbal, loviturile de departajare, pe baza vizionării înregistrărilor unor meciuri decise la penaltyuri şi a convorbirilor cu jucători, antrenori, oficiali şi arbitri implicaţi în asemenea dispute, alte concluzii despre incidenţa acestui fenomen rezultînd din statisticile bazei de date concentrate la finalul cărţii. „Dacă aş fi avut o rachetă la dispoziţie, să dispar de pe lumea asta, n-aş fi stat pe gînduri”, povesteşte Daniel Timofte episodul Genoa ´90…

GAZON ENGLEZESC, de Mihai Comşulea, publicată de editura SC Fotbal vest SRL în 2008, este o colecţie de reportaje şi interviuri cu suport fotografic apărute peste ani în paginile revistei, avînd drept punct comun fotbalul insular şi în particular cel englez, inclusiv fotografii unicat cu fani, statui ale unor legende ale jocului, terenuri de antrenament.

Emeric Dembroschi Eroul de la Guadalajara, de Ilie Dobre

<EMERIC DEMBROSCHI EROUL DE LA GUADALAJARA>, de Ilie Dobre, publicată la Editura Paralela 45 şi prefaţată cu notiţa „Un club mic (F.C. AUTO Timişoara) dar cu-n mare respect faţă de-un nume de legendă, ca FOTBALIST şi ca OM, Emeric Dembroschi, prin RADIVOI MIATOV, MIODRAG KOHN, DORU DUDAŞ, este onorat c-a putut contribui, din punct de vedere material, la realizarea acestei cărţi deosebite…”, conţine un pasaj din dedicaţia preşedintelui clubului divizionar D timişorean, Radivoi Miatov, pentru fostul său antrenor în Freidorf: „… Întâmplările şi peripeţiile de la început de drum, diferitele trăiri din cariera lui de fotbalist-performer, printre care atmosfera de pe WEMBLEY, din 1969 (scor: 1-1, acasă la… campioana mondială!), când, cu stadionul arhiplin, toţi cântau, iar acel vulcan era, parcă, într-o continuă mişcare, întâlnirile cu marele Pele (EL REY), golul decisiv din acel meci de senzaţie cu Grecia, gol care ne-a adus în Mexic, la un turneu final de CUPĂ MONDIALĂ, după… mai bine de trei decenii, cele peste 100 de goluri din Divizia A, toate acestea, când erau povestite în vestiarul de pe arena din Freidorf, însemnau pentru toţi un eveniment cu totul deosebit, de inimă, şi obligau, automat, la respect, în vestiar nemaiauzindu-se, cum sesiza un coleg de-al meu, nici măcar musca!…”

BOXUL TIMIŞOREAN ŞI BOXERII SĂI, 1924-2007, de Gheorghe Almadi…

Despre boxul şi boxerii timişoreni, 1924-2007, de Gheorghe Almadi

Croazieră pe planeta Fotbal, de Ovidiu Forai

Sportul pădurilor, Orientare

Noi, alpiniştii timişoreni, şi munţii lumii, de Aurel Neron

Volumul II

110 ani de fotbal în Banat, de Gheorghe Popa

I-au bătut la 11 metri, despre lovituri de departajare

Gazon englezesc

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Miercuri 8 februarie 2012 s-a lansat o altă carte de fotbal pe marginea căreia discutăm cu autorul ei… Un tînăr antrenor localnic care de pe banca tehnică a unei noi-promovate se duela în sezonul trecut pe scena elitei cu alb-violeţii polişti, lansează miercuri o carte „pe atac”, abordînd într-un registru tehnico-tactic faza ofensivă, ca o binevenită apariţie în spaţiul publicistic. Riguros autodidact, profesionist din noul val, Ciprian Urican nu doar primeneşte astfel perimetrele băncilor de rezervă româneşti, ci şi ordonează metodic, ca la carte, gîndurile unui fotbal scris şi vorbit asfixiat de derizoriu şi diletantism. Plăcută surpriză, lucrarea va beneficia în timp inclusiv de traducere în limba engleză şi publicare în format electronic, e-book, pe portalul Amazon, despre proiectele sale şi fotbal în general Urican destăinuindu-se exclusiv pentru www.sporttim.ro în preziua lansării.

Discutăm aşadar cu un exponent al noului val, pornit de foarte de jos, de la Tehnolemn Timişoara, în vara lui 1996, în Divizia D Timiş, şi care nu doar şi-a croit deja drum pe băncile tehnice ale malaxorului Liga 1, dar care schiţează lansarea unui brand specializat personal, cu ceea ce înseamnă lucrări de specialitate din fotbal, ce ar urma să fie expuse în format electronic, la dispoziţia celor interesaţi, din branşă şi nu numai. “Sunt un tip căruia îi place să studieze foarte mult, atît lucrări de specialitate din fotbal cît şi de management şi structura organizaţiilor, pentru că sunt multe similitudini între organizarea societăţilor economice şi a unui club de fotbal, structura şi sistemele utilizate fiind similare. Încă de pe vremea cînd eram student, profesorul Ion V. Ionescu ne spunea să ne adunăm exerciţiile, să le îndosariem, şi de-a lungul anilor am tot adăugat la dosar, cu ceea ce vedeam interesant în fotbal. Cartea este practic 75% produsul meu, exerciţiile create rezultînd din situaţii de joc la care am asistat şi care mi-au plăcut, pe care le-am notat şi transformat în exerciţiu. Pe măsură ce trecea timpul, am avut la dispoziţie suficiente exerciţii pentru a le îngemăna într-o lucrare iar ca antrenor m-am automotivat să-mi folosesc imaginaţia şi creativitatea pentru a crea exerciţii practice pentru pregătirea echipei”, a explicat Ciprian Urican faptul că “GOOOL – 183 moduri de a înscrie” a “crescut” de fapt în timp. Ulterior, “în vreo 5 luni am finalizat-o, anul trecut”.

Autorul de carte s-a destăinuit că “pasiunea pentru antrenorat mi-a transmis-o profesorul Ion V Ionescu, apoi Mircea Lucescu, din modul de a crea echipe, şi Arrigo Sacchi”, în vreme ce atacanţii care i-au stîrnit imaginaţia sunt “Ian Rush, primul pentru mine, a fost unul dintre cei mai mari, apoi Raul iar un al treilea, actualmente, Wayne Rooney”.

Antrenorul Urican, referindu-se la faza ofensivă, subiect al cărţii sale, a menţionat că“statisticile arată că 65% dintre goluri sunt înscrise din faze dinamice şi 35% din faze fixe iar dintre cele dinamice un procent mai mare de goluri survin din acţiuni derulate într-un timp scurt, cu deplasări rapide şi la distanţa cea mai mică de poarta adversă. În general echipele trebuie să-şi optimizeze capacitatea de a înscrie, prin viteza derulării fazei ofensive, capacitatea de transmisie şi recepţie a jucătorilor. Prin optimizarea duratei acţiunii şi un număr de pase cît mai mic, şansa de a marca este mai mare”.

Întrebîndu-l dacă ne descotorosim ca fotbal autohton de meteahna unei frici ofensive sau dacă fotbalul românesc suferă chiar de o lipsă de inventivitate, Ciprian Urican ne-a replicat că “nu neapărat suntem neinventivi dar tradiţia fotbalului nostru este una de temporizare. Începînd cu Virgil Economu şi continuînd cu alţi autori care au scris cărţi de specialitate, cu toţii spuneau că pasa verticală este de mare importanţă, şi să învăţăm în consecinţă echipele să o folosească, dar aceste aspect doar au fost scrise, pe cînd noi aveam tendinţa să păstrăm mingea, să avem posesia, abordare prin care am reuşit cele mai bune rezultate cu naţionala generaţiei lui Gheorghe Hagi. Dar n-am avut un joc cu profilul fotbal italian, numai pe verticalizare, unde a doua, a treia minge era adresată vîrfurilor, pentru atac. Dar dacă din 10 mingi două ajung să pună atacantul în poziţie favorabilă, după cele 8 mingi greşite trebuie să recuperezi, ori fotbalul românesc nu a cultivat elementul pressing, cu predilecţie pe recuperarea balonului şi în general un efort intens în joc”.

Ciprian Urican ne-a mai spus că pe lîngă scrierea cărţii despre faza ofensivă a îngemănat totodată şi într-un DVD de prezentare exemplele de fotbal ofensiv pe care le-a selectat şi studiat din vizionarea unor meciuri din fotbalul de peste hotare: “DVD-urile pe care le-am folosit pentru studiul fazei ofensive le-am înmănunchiat într-un DVD prezentat la Şcoala de Antrenori în 12 decembrie, cu rezumate exclusiv din fotbalul extern, după ce am studiat 11 DVD-uri cu alte jocuri, la fiecare studiind cîte 6 ore. DVD-ul cu faza ofensivă a avut succes la prezentare, spre bucuria mea, şi am fost felicitat pentru expunere, primind o insignă de argint suflată cu aur iar directorul Dan Apolzan felicitîndu-mă personal. A fost o prezentare bine primită”.

Întrebîndu-l de ce a ales întru compilare a DVD-ului doar aspect din partide din străinătate, antrenorul Urican a explicat că “golurile în sine sunt foarte frumoase şi la noi în campionat dar compunerea, desfăşurarea fazei ofensive le-am văzut acolo… Fotbalul lor este mai coerent! Noi încercăm să ne apropiem de standardele din străinătate, şi mai toţi antrenorii încearcă să-şi educe echipele în ceea ce înseamnă ritmul şi intensitatea de joc din campionatele puternice dar este o problem reală la noi, şi anume că nu avem acea infrastructură necesară, n-avem terenuri bune, de calitate, pentru a pune în aplicare acel fotbal rapid, în ritmul dorit. Puţine sunt terenurile de calitate şi le deţin doar anumite echipe. În al doilea rind, filozofia şi percepţia jucătorului roman este diferită, şi durează să reeducăm fotbalistul nostru.Mai există neajunsul că motivaţia externă este mult mai puternică în cazul fotbaliştilor noştri decît cea internă, volitivă… Toată lumea vorbea că suntem tehnici, dar pe loc – nu în regim de viteză, de intensitate, în criză de spaţiu şi timp, de contact cu adversarul. Încercăm…”

Dacă vine vorba de reeducare, înseamnă aşadar că nişte deprinderi de bază sunt inadecvat insuflate ori recepţionate. “Suferim rău la capitolul juvenil, e deficienţă veche, iar înafara de Academia Gheorghe Hagi, care este un proiect real, cu adevăr mult în el, şi care poate să asigure la un moment dat fotbalişti de valoare, situaţia nu e roză. Dar la Academia Gheorghe Hagi a fost posibil aşa ceva tocmai pentru că totul este construit de la bază, cu o fundaţie solidă, şi nu la voia întîmplării. Lumea nu realizează încă la adevărata valoare ce a ridicat Gheorghe Hagi acolo. Dacă toate cluburile ar putea face la fel, ar fi bine. De exemplu şi Poli a avut în ultimii ani multe grupe performante, chiar campioane, dar şi suferă la condiţiile de performanţă”.

L-am mai întrebat pe Ciprian Urican despre condiţia actuală a antrenorului de fotbal din competiţiile româneşti, unul care, iată, excepţia care confirm regula, rareori ajunge să-şi împărtăşească experienţa acumulată prin rîndurile aşternute într-o lucrare de specialitate:“Antrenorul nu depinde numai de el. Citeam o carte, despre accelerarea tranziţiei, referindu-se la faptul că vii într-o nouă organizaţie, în care cei răspunzători de bunul său mers trebuie să-ţi asigure un suport, să-ţi reliefeze din start cultura şi aşteptările organizaţiei respective, aspect ce trebuie discutate înainte, tocmai pentru ca să reuşească mutarea, şi relativ repede. Cînd este numit, unui antrenor îi trebuie relativ mult timp, peste 6-7 luni, să identifice nevoile patronului, ale jucătorului, ceea ce aşteaptă organizaţia de la el, iar aşteptările să fie fundamentate pe strategii clare. Dar de la a zice pînă la a face e foarte mult, şi pot oferi exemplul în care m-am regăsit, în care se amintea ca obiectiv promovarea dar în prima zi de pregătiri nu mai aveam déjà 14 jucători. În condiţiile unei asemenea diferenţe între aspiraţii şi potenţial, e logic că antrenorul nu mai poate atinge obiectivul dorit. Şi asta este cam peste tot. În primul rînd antrenorii trebuie sprijiniţi, iar cînd sunt numiţi toată lumea trebuie să acţioneze în aceeaşi direcţie, iar fiecare element din organizaţie trebuie ajutat să se dezvolte. Ori dacă ai 4-5 jocuri pierdute, afară, ia-o iar de la zero, şi n-avem continuitate. Un motiv pentru care cei de afară joacă bine este că îşi menţin antrenorii ani de zile. Avînd ca efect rezultatele mai bune…”

Întrebîndu-l dacă suntem fricoşi ca fotbal în general şi în a oferi botezul focului unor tineri de perspectivă, Urican a explicat că “eu unul aş avea teamă să-i folosesc. Ştiam că trebuie să folosesc 2 juniori în teren dar nici nu erau pregătiţi să facă faţă rigorilor, iar atunci am o reticenţă. Însă dacă vrei să faci ceva cu adevărat, trebuie să abordezi ca fotbal lucrurile de la bază, în special pe profil tehnico-tactic, pentru că la fizic oricum lucrezi concomitent, şi să lucrezi cu cap, ţinînd cont de particularităţile morfologice ale fiecăruia în parte. La noi este însă o excepţie cînd la 17-18 ani li se oferă debutul, pe cînd în străinătate sunt aruncaţi în jocuri tari şi la 16 ani, dar ţine de o educaţie şlefuită ani de zile”.

Mai întrebîndu-l şi care îi sunt planurile pe 2012, Urican a admis că “vreau să gîndesc, să ajung să activez în fotbalul din străinătate, unde aş dori cu adevărat să antrenez şi unde cred că ideile mele ar prinde roade. Mi-ar conferi o mai mare siguranţă”. Totodată, autorul cărţii de fotbal le pregăteşte colegilor de breaslă şi o altă plăcută surpriză, o lucrare utilă: “Am creat Jurnalul Antrenorului, un instrument practic, util, indiferent de nivelul competiţiei. Conţine fişa echipelor adverse, fişa personală a jucătorilor, analiza detaliată după jocuri a propriilor jucători, a adversarului, tipurile de antrenamente urmate. Antrenorul poate să-şi ia cu el caietul, să noteze, l-a închis, iar a doua zi îl are la îndemînă, un jurnal personal, centralizat. Este ca o agendă, un instrument practic, nu cu scris pe foi – îl ajută extrem de mult. Jurnalul este déjà trimis la tehoredectare, iar dacă găsesc o variant bună sigur că îl public în Timişoara”.

Ciprian Urican este aşadar în pragul unei lansări oficiale de carte, după ce ani de zile a menţinut interesul cititorilor săptămînalului “Fotbal vest” în cadrul rubricii Colţul specialistului, avînd ca subiect aspecte tehnico-tactice şi de strategie.

Urican n-a mai activat pe banca tehnică de la începutul lunii noiembrie, cînd s-a despărţit de Victoria Brăneşti, pe care o prelua ca antrenor principal în ultimele 7 etape din sezonul trecut al Ligii 1. “Ne-am luat rămas bun cu 4 etape înaintea finalului turului acestui sezon”, a punctat Ciprian Urican despre finalul unui drum, la o grupare dezumfaltă după efortul nereuşit de menţinere în elită, şi ajunsă să evolueze cu o grupă de juniori. “N-a fost deloc uşor în acest răstimp, vreme de aproape 4 ani, departe de soţie şi de fiica mea, de Timişoara… Dar Brăneşti a devenit a doua casă, m-am simţit bine acolo, am iubit satul, oamenii erau aproape de mine”, a mai spus antrenorul care în 1 ianuarie a împlinit 45 de ani, şi care are o fiică, Andra, în vîrstă de 11 ani. “Făceam naveta acasă tot la două săptămîni, îmi asigurau avionul, le vedeam o zi. Dar de cînd am preluat echipa, şi mai puţin timp am avut de aşa ceva…”

„GOOOL – 183 de moduri de a înscrie”, apărută în 116 pagini sub îngrijirea Editurii Gabriel (2010), este prima carte publicată în România după 1989 care tratează pregătirea tactică a jocului de fotbal, la lansarea sa oficială, miercuri după-amiază (8 februarie, ora 17), găzduită de hotelul “Casa de la Rosa” din Calea Urseni 16 B, lângă Calea Buziaşului, urmînd a expune autorul Ciprian Urican şi profesorul Ion V. Ionescu, mentor al tînărului antrenor.

Spicuim din cartea care poate fi achiziţionată la Librăria Esotera din Timişoara, în primul rînd prin introducerea explicativă oferită de autorul Ciprian Urican: „Mi-am propus aici abordarea fazei ofensive, mai precis a numeroaselor posibilitãţi prin care se poate înscrie golul. Golul care, în fapt, evidenţiazã valoarea şi eficacitatea unei echipe. Mijloacele descrise pot fi utilizate atât în antrenamentele pentru copii şi juniori, cât şi în cele ale seniorilor, amatori sau profesionişti. Alegerea şi folosirea acestora rãmâne la latitudinea fiecãrui instructor sau antrenor. Cartea este divizatã în 4 capitole distincte: exerciţii şi combinaţii tactice pentru finalizare, trasee tactice, jocuri tactice si scheme pentru faze fixe. Alãturi de fiecare exerciţiu sau schemã sunt specificate dimensiunea suprafeţei de execuţie, numãrul
de jucãtori, materialele auxiliare necesare şi se descrie modul de execuţie.
Vreau sã subliniez cã argumentele tratate nu sunt pur teoretice, ele au fost
experimentate practic în numeroasele antrenamente pe care le-am efectuat sau le-am vizionat. De asemenea, nu este obligatoriu ca ele sã fie aplicate „mot-a-mot“, fiecare antrenor putându-le da o interpretare personalã atunci când doreşte sã le facã”.

Ciprian Urican, născut la Simeria, în 1967, este absolvent al Universităţii de Vest Timişoara, licenţiat în Educaţie Fizică şi Sport şi masterand cu specializarea „Educaţie Fizică şi Sportivă”. Deţine licenţa A de antrenor al FRF, fiind pe parcursul carierei sale antrenor al selecţionatei judeţului Timiş, „sub 23 de ani”, secretar al Colegiului Judeţean al Antrenorilor Timiş, profesor-antrenor al CSŞ Timişoara, antrenor principal, din 1995, la diverse echipe din ligile a doua şi a treia, respectiv antrenor secund şi apoi principal al prim-divizionarei Victoria Brăneşti, în 2010-2011.

„Cu puncte albe, puncte negre, linii şerpuitoare şi săgeţi, cartea de faţă aduce cu un preţios manual de tactică, accesibil numai celor iniţiaţi. De fapt, ea reprezintă rodul anilor de studiu şi practică ai unui autor pasionat de meseria sa. De când îl ştiu, lui Ciprian Urican i-a plăcut să-nveţe. A cochetat cu jurnalistica, în perioadele în care nu antrena. Iar modul în care a început munca, pornind de jos pentru a urca atent fiecare treaptă, confirmă că aici îi este locul. Vor urma cu siguranţă şi alte cărţi, în paginile cărora experienţa şi informaţiile acumulate vor sta la dispoziţia colegilor de „suferinţă”. şi poate acesta este motivul pentru care la un moment dat, Ciprian a devenit la rându-i, Profesorul…”, a scris despre carte şi autor publicistul Mihai Junea, comentator sportiv la Radio România Actualităţi, în vreme ce profesorul Ion V. Ionescu, sub titlul„Cine ştie, poate!”, a notat că „În vremuri când Cultura de fotbal a specialiştilor o face 24 din 24 de ore, pe toate Canalele şi-n toate Ziarele, „omul care dă banul“, o Carte despre Exerciţiile de antrenare a finalizării, gândită şi scrisă de către Antrenorul-profesor Ciprian Urican, reprezintă o binevenită Oază de refugiu profesional într-un Deşert de inconştienţă verbală stridentă şi agramată care ne bombardează astăzi fără jenă şi milă! S-a scris rar, aproape deloc în ultimii ani, o Carte despre antrenamentul şi jocul de fotbal. Poate şi de aceea Campionatul nostru s-a mutat de pe Teren pe Ecran. Fotbalul paralel, cel vorbit şi strigat, sufocă nemilos fotbalul real! Cartea lui Ciprian Urican, un antrenor care, cu tenacitate şi pricepere, s-a făcut singur, este în primul rând importantă pentru ca ea s-a scris! Apoi pentru că propune Mijloace şi Metode în vederea ameliorării… randamentului de finalizare. În al treilea rând, pentru că abordează succesiv şi-n creştere desfăşurarea Atacului: de la acţiunea individuală la cea de grup, apoi la traseele tactice concepute strategic de către antrenor, încheindu-se cu ingenioase combinaţii la faze fixe! Este, de fapt, cam tot ce trebuie să ştie jucătorii unei echipe atunci când sunt în posesia mingii! Subliniem, insă, ca ştiinţa şi pedagogia fină pe care le are Autorul, constau în aceea, ne-o spune chiar el, că Exerciţiile din carte trebuie înţelese ca Puncte de plecare de la care antrenorii vor porni spre propriile exerciţii! Pare să ne sugereze Ciprian Urican că Exerciţiul de antrenament este reprezentarea corectă a creativităţii şi a talentului fiecărui antrenor! Că, prin urmare, numai acele Exerciţii devin eficace, care sunt născute de Mintea şi Vocaţia antrenorului! Pentru că n-ar putea, de pildă, nimeni copia exerciţiile lui Alex Ferguson pe care apoi să le lucreze întocmai la echipa sa şi să mizeze în felul acesta pe sporirea randamentului efectiv al atacanţilor săi! Exerciţiile nu pot fi copiate, ele pot fi cel mult adaptate sau chiar transformate, până la personalizarea lor totală! Să-i apreciem, în concluzie, cartea lui Ciprian Urican pentru valoarea ei practică, concretă şi concepţională, dar şi pentru că, printre altele, ea ne deschide şi dezvoltă Mintea de antrenor, lucru care înseamnă o cale sigură în eforturile noastre de obţinere a rezultatelor! Fiindcă, vorba englezului, „knowledge is power“ sau, într-o traducere modificată genetic: „cine ştie, poate“!”

Cuprinsul cărţii include în Capitolul 1 exerciţii şi combinaţii tactice pentru finalizare, exerciţii în 1-3 jucători, combinaţii în 4 sau mai mulţi jucători, în Capitolul 2 trasee tactice, în Capitolul 3 jocuri tactice, iar în Capitolul 4 scheme pentru faze fixe, cornere, lovituri libere, repuneri de la margine.

 

 


Distribuie

3 răspunsuri la Cărţi de sport

  1. Razvan Sotiriu spune:

    As dori sa cumpar cartea „110 ANI DE FOTBAL ÎN BANAT, 1899-2009” de Gheorghe Popa. Eu locuiesc in Cluj si pe aici n-am vazut-o. Cum se poate procura ?

  2. Holban Andrei spune:

    Buna ziua,
    M-ar interesa cele 2 carti ale lui Aurel Neron. Stiti unde le-as putea gasi/comanda (sunt din bucuresti).

    Multumesc anticipat,
    Andrei Holban

    • Bună seara,
      Mulţumim de mesaj, vă rugăm să luaţi legătura cu domnul Paul Cruşcov, librar la Humanitas „Emil Cioran”, pe Mercy 1 în zona Unirii, luni-sîmbătă 9-19 şi pe facebook sau la timisoara1 at humanitas.ro, tel (0256) 433 180. Dumnealui ne-a înlesnit primirea şi publicarea acestor volume la secţiunea Cărţi. Toate cele bune, http://www.sporttim.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× doi = 16