25 de ani cu străini în Liga 1

La 2 iunie 1991, cu prilejul meciului Universitatea Craiova – Jiul Petroșani, scor 1-1, debuta albanezul Roland Agalliu, devenind primul jucător străin care apărea în primul nostru eșalon, în epoca modernă.

Și în edițiile de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial prima noastră divizie a avut jucători străini, însă statutul multora dintre aceștia nu era foarte clar, ca să nu mai spun că din cauza faptului că nu trecuse prea mult timp de la unirea cu Transilvania, destui dintre locuitorii acesteia nu aveau încă limpezită situația cu cetățenia.  În anii comuniști însă, ideea de a avea jucători străini, chiar și din țările de dincoace de cortina de fier, a dispărut complet, fiind considerată de unii tembeli chiar reacționară. De fapt, granițele au fost închise în toate sensurile, știut fiind că nici jucătorilor autohtoni nu li s-a permis transferul în străinătate, de asemenea nici măcar în țările socialiste. De aceea, în ediția 1990/91, prima ieșită complet din regimul comunist, s-au ridicat toate aceste frontiere. Iar amintita apariție a lui Agalliu, singurul străin din acel sezon, a confirmat revenirea străinilor în primul nostru eșalon. Trecând 25 de ani din acel moment, mi s-a părut interesant să încerc o succintă analiză legată de acest subiect.

Normal, primii sosiți nu puteau proveni decât din țări cu standarde de viață sub cel al României. Pe-atunci nu-i interesa campionatul nostru nici măcar pe jucătorii de mâna a patra din țările dezvoltate economic, fapt care între timp s-a schimbat. Albanezii, est-moldovenii și vreo câțiva africani au fost primele apariții în timida reprezentare străină în Divizia A din anii 90. Încet-încet, numărul cât și diversitatea lor a început să crească, abia în ediția 2006/07 numărul acestora trecând de 100, și e logic, pentru că țara noastră, de la 1 ianuarie 2007, intrase în Uniunea Europeană. De-atunci, întotdeauna numărul total al străinilor din fiecare ediție a Ligii I care a urmat a fost alcătuit din trei cifre. Recordul, 220, s-a înregistrat în 2014/15, singura oară când s-a depășit borna de 200.

Dar las mai bine să vorbească niște cifre importante legate de acest subiect.

# Între 1991 și 2016 au jucat în primul nostru eșalon 1.107 străini provenind din 97 de țări.

# Cei mai mulți, 151, sunt din Brazilia, urmați de 99 din Serbia și 90 din Portugalia.

43 de cluburi din Liga I au avut jucători străini. Pe cei mai mulți, 113, i-a avut CFR Cluj, urmată de Dinamo cu 84 și Rapid cu 81.

# Din 1990/91, în fiecare sezon a existat cel puțin un străin. De fapt, doar în prima ediție a fost numai un jucător, amintitul pionier, Roland Agalliu. În 2006/07 s-a trecut pentru prima oară de borna 100, după ce cu un sezon înainte se trecuse de 50.

# În 2014/15 a fost numărul record, 220 fotbaliști străini.

52 dintre străini au marcat la meciurile lor de debut. Primul care a făcut acest lucru a fost Sulejman Demollari, considerat printre cei mai buni acești jucători prezenți pe gazoanele primei noastre scene.

# Japonezul Takayuki Seto este cel care a strâns cele mai multe jocuri, 204, urmat de portughezul Ricardo Manuel Ferreira de Sousa zis Cadú cu 202 și conaționalul său Nuno Filipe Vasconcelos Viveiros cu 199. În total, 55 de străini au jucat de la 100 de partide în sus, iar alți 129 au jucat de la 50 de partide în sus. Primul care a atins suta de jocuri a fost Demollari, iar cel care a atins primul 200, Cadú.

# Brazilianul Wesley Lopes da Silva este liderul golurilor marcate, având 64 reușite, fiind urmat de grecul Pantelēs Kapetanos cu 48 și bosniacul Bojan Golubović cu 47.

24 de străini au marcat de la 20 de goluri în sus, Demollari fiind multă vreme primul cu 36 goluri, azi ajungând cu acest număr pe locul al 8-lea.

# Un număr de 149 de fotbaliști străini au jucat în echipele lor naționale fiind angajați la cluburi din România. Dintre aceștia 46 chiar au debutat în naționalele lor din postura de jucători în Liga I. Cele mai bune exemple: Bokila, Kapetanos, Álvaro Pereira, Szukała, Viera, Nuno Rocha.

# Alți 19 au debutat în naționalele lor după ce au jucat în România. Cele mai bune exemple: L. Traoré, Kanon, Kronaveter, M. Sušić, Younes.

182 dintre fotbaliștii veniți jucaseră deja în echipele lor naționale până să ajungă la noi. Cele mai bune exemple: Demollari, Léonard, Milevskyi, Alcenat, Thaer Bawab, Beto, gemenii Karamian, Dorsin, Hirschfeld.

# La 30.03.2008, cu prilejul meciului Dinamo – CFR Cluj, scor 1-2, echipa oaspete a aliniat la start un „11” format în totalitate din străini, fiind o premieră.

# Doi străini a izbutit să devină golgeteri ai campionatului, Wesley Lopes da Silva (fiind la SC Vaslui) în 2011/12, cu 27 goluri (cele mai multe goluri marcate de un străin într-un sezon) și Gregory Victor Tadé (fiind la CFR Cluj), în 2014/15, cu 18 goluri. De asemenea alți 5 au fost pe podium: Pantelēs Kapetanos (la Steaua) în 2009/10 cu 15 goluri, Eric de Oliveira Pereira (la Gaz Metan) în 2010/11 cu 15 goluri, Jérémy Bokila Loteteka (la Petrolul) cu 16 goluri în 2012/13, cu toții pe a doua treaptă, iar Juliano Spadacio (la Rapid) cu 16 goluri în 2008/09 și același Wesley (la SC Vaslui) cu 12 goluri în 2009/10 ambii pe a treia treaptă.

Golubović a devenit primul jucător din întreaga istorie a primului eșalon, nu doar printre jucătorii străini, care a jucat cele mai multe jocuri într-un sezon, 40, acum în ediția recent încheiată.

169 de jucători străini au cucerit cel puțin un trofeu al fotbalului românesc. Cele mai multe le-au revenit lui Cadú și Nuno Claro, câte 3 titluri, 3 cupe și 2 supercupe. Îi urmează Peralta cu 3 titluri, 3 cupe și 1 supercupă și Culio cu 2 titluri, 3 cupe și 2 supercupe, cu toții în anii de glorie ai CFR Cluj.

Arman Karamian a fost străinul care a evoluat la cele mai multe cluburi din Liga I, 7 la număr (Rapid, FC Brașov, Gloria Bistrița, Ceahlăul, FC Timișoara, Steaua și Unirea Urziceni), urmat de Nemanja Jovanović, Boris KečaNasser MenasselPaulinhoNuno Viveiros și Vojislav Vranjković la câte 5.

# Au evoluat 5 perechi de frați străini, cu toții gemeni: Aleksei și Iuri Skala din Moldova, Arman și Artavazd Karamian din Armenia, Erico și Elton Constantino da Silva din Brazilia, Eduardo și Joan Oriol i Grácia din Spania, Nejc și Miha Mevlja din Slovenia. Ultimii doi s-au aflat în perioade diferite în România.

275 de jucători străini au jucat pentru cluburi românești în cupele europene. Cele mai multe jocuri le-a strâns Cadú (la CFR Cluj) 33, iar cele mai multe goluri, câte 6Kapetanos (la Steaua și CFR Cluj) și Wesley (al SC Vaslui).

# Din nefericire, doi dintre jucătorii străini angrenați la cluburi din prima noastră ligă și-au găsit sfârșitul în România, ambii africani, Ibrahim Dossey și Patrice Claude Ekeng Ekeng, în urma unui accident auto, respectiv a unui stop cardio-respirator.

Ca o concluzie: categoric, au fost destui jucători străini buni, unii chiar foarte buni, care și-au lăsat apăsat amprenta în Liga I. Au fost însă și mai mulți care ar fi fost mai bine pentru toată lumea dacă nu ajungeau aici, iar locul lor să fi fost luat de tineri promițători din fotbalul autohton. Vina însă nu este a lor, ci a celor care i-au adus, căci de cele multe ori în spatele acestor tranzacții au stat motive dincolo de cele competiționale. Și ne mai mirăm astăzi că atâtea cluburi au ajuns în pragul sau chiar în faliment…

Salvează legătura permanentă.

Răzvan Toma

Răzvan Toma
Nume: Toma. Prenume: Răzvan. Născut: 08.04.1964 (Bucureşti). Starea civilă: căsătorit, tată a două fete. Studii: Institutul Politehnic Bucureşti, facultatea TCM, secţia Maşini-Unelte. Lucrez în presa sportivă începând din 1986, pe când eram student. Atunci am fost colaborator la cotidianul „Sportul”. La 01.04.1990 am fost angajat la acest cotidian care între timp şi-a schimbat numele în „Gazeta Sporturilor”. În septembrie 1991 am devenit membru fondator al săptămânalului „Fotbal Plus”, unde ulterior am ajuns redactor-şef adjunct. În vara lui 1994 am trecut la „Sportul Românesc” iar la începutul lui 1996 am fost membru fondator la cotidianul „Sport XXI”, unde am fost redactor-șef adjunct. În vara aceluiaşi an m-am reîntors la „Gazeta Sporturilor” unde am stat până în 2003, când s-a făcut permutarea redacţiilor „Gazetei” cu a „ProSport”-ului. De la începutul anului 2004 am devenit liber-profesionist, colaborând cu mai multe publicaţii, agenţii, chiar posturi radio şi TV, fiind specialist în domeniul istoriei şi statisticii fotbalistice. Am fost unul dintre fondatorii, în 1991, al Comisiei de Istorie şi Statistică a FRF, al cărui preşedinte am devenit de la sfârşitul lunii octombrie 2011 până în 2014, atunci când a fost radiată de noua conducere. Am scris sau am făcut parte din colectivele care au realizat mai multe lucrări. Pentru „High-Life-ul Fotbalului European” şi „Fotbal de la A la Z” am fost premiat de Asociaţia Presei Sportive din România. Alte lucrări pe care vreau să le menţionez sunt toate anuarele fotbalului românesc apărute după 1990 (la cele de după 2000 fiind coordonator) ca şi „Istoria Fotbalului Românesc” apărută în 2009, cu prilejul centenarului FRF,. De asemenea am colaborat şi la importante cărţi din fotbalul internaţional, precum „A-Z del Futbol Europeo”, „European Football Yearbook” sau “L’Atlas Mondial du Football”. Am fost corespondentul din România al publicaţiilor „Don Balon” (Spania) şi „A Bola” (Portugalia), ca și al agenției Press Association (Marea Britanie).

Comentariile nu sunt permise.