Marcel Tolcea

Marcel Tolcea
Profesor universitar, scriitor, jurnalist. Membru fondator al Societății Timișoara, director fondator al publicațiilor „Sport”, „Sport Vest”, „Fotbal Vest”, „DeWest”. A publicat cărți de poezie, de critică literară, simbolism, comunicare și jurnalism. Rubrici în/la revista „Orizont”, Radio Analog, Radio Campus, Plai cu Boi, TVR Timișoara, Radio Timișoara ș.a. Pagina de blog: La Tolce Vita.

Adormirea Născătoarei de Dumnezeu

Lumea creştină sărbătoreşte, în 15 August, Adormirea Maicii Domnului, o sărbătoare ce are în denumirea ei una dintre cele mai frumoase sinonimii. Poate unică în toate limbile creştinătăţii : „a adormi” este sinonim aici nu cu „a muri”, ci cu „a intra în cele veşnice”.

* Ziua de 15 august înseamnă pentru întreaga creştinătate apuseană ziua începerii construcţiei catedralelor închinate Sfintei Fecioare. A fost ziua în care după umbra descrisă la amiază de un ax special, gnomon, se stabilea orientarea clădirii. Precizia astronomică a acestei orientări este atât de mare încât orientarea altarului spre Sfântul Mormânt este aproape perfectă. De fapt, pe locul ales pentru a se zidi catedrala este trasată o cruce şi unul dintre apologeţi a scris că trupul catedralei este răstignit asemenea trupului Mântuitorului.

* În greaca veche stauros înseamnă chiar cruce şi orice act de construcţie, orice act in-staur-ativ presupunea trasarea formei crucii. Inspirat de crucea punctelor cardinale, creştinismul occidental a considerat că rangul cel mai înalt al clerului ar trebui să se cheme „cardinal”!

* Toate, absolut toate catedralele medievale sunt dedicate Sfintei Fecioare. Sute, mii de „temple” mariale au apărut cu o febrilitate peste margini în toată Europa timp de un secol şi jumătate. Perioada dintre 1130 şi 1280 este numită „Secolul catedralelor” şi noua arhitectură ce le-a dat formă, goticul, este una care şi-a păstrat şi acum secretele.

* Sub influenţa marelui „ideolog” cistercian Sfântul Bernard, secolul al XII-lea a fost unul eminamente feminin. Alături de locul tot mai important pe care Sfânta Fecioară îl ocupă în teologia creştină, apar o serie de „fenomene”. În primul rând este vorba despre o lirică a iubirii de o fervoare aparte. În centrul ei, Doamna, adică prototipul absolut al feminităţii — Fecioara Maria. Adică misterul naşterii miraculoase, frumuseţea divină, rolul ei de Nouă Evă şi Împăcătoare a umanităţii cu Dumnezeu, dar şi Suveranitatea, Victoria, Întruparea.

* O dată cu cultul marial, creştinismul a reabilitat şi Femeia. Naşterea miraculoasă a Mântuitorului nostru de către o muritoare a spălat păcatul Evei. Noua Evă a dat naştere din pântecul ei, Noului Adam.

* „Pe friza moscheii lui Oamr din Ierusalim este săpat în litere arabe : „Isus Mesia este trimisul lui Dumnezeu şi Cuvântul lui sălăşluit în sânul Feicoarei Maria”. ÎPS Mitropolitul Nicolae Cornean — de unde am preluat informaţia — scrie că acest lăcaş de cult al lumii musulmane este cel mai venerat după Kaaba din Mecca.

 

 

Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.