Amintirile unui bătrân antidinamovist

Înainte de 1989 un timişorean cu un bun „pedigree” fotbalistic era, fatalmente, antidinamovist. Am ezitat să scriu şi alb-violet, fiindcă grupul cheferiştilor din matineu era unul redutabil, autentic şi, mai ales, de o inconturnabilă fidelitate. (Între ei, dragul meu prieten, regretatul Duki Popovici!)

Antidinamovismul timişorean a primit, odată cu venirea lui Cornel Pacoste în fruntea judeţului, un sprijin masiv dar discret, aşa cum se putea în condiţiile politice de atunci. În fapt — scriu asta pentru cititorii mai tineri —, scena fotbalistică, sportivă în general, era teatrul de lupte pe viaţă şi pe moarte între Steaua şi Dinamo, fiecare cu sateliţii sau susţinătorii ei. Cornel Pacoste venea, pe linie sportivă, de la Sportul Studenţesc, iar pe linie de susţinere politică făcea parte din grupul generalului Ilie Ceauşescu cel care, alături de nepotul lui, Valentin, sprijinea Steaua.  Am dat detaliile de mai sus pentru a înţelege contextul episodului despre care va fi vorba aici.

Aşadar, prin 1985 sau 1986, eram corector la ziarul „Drapelul roşu” şi colaboram la rubrica de sport. Într-una din zilele de luni aglomerate fotbalistic — ziarul nu apărea lunea fiindcă nu se lucra duminica — eram de serviciu.  Cu o zi înainte Dinamo jucase la Sportul Studenţesc, pe stadionul „Regie”, iar arbitrii au furat gazdele ca în codrul Vlăsiei. Drept urmare ce m-am gândit eu: să titrez DUMINICĂ, DINAMO A JUCAT ÎN REGIE, cu subtitlul Sporul Studenţesc – Dinamo 0-4 (sau cât a fost scorul!). Evident, cu litere mari şi fără ghilimele, sensul titlului era total diferit faţă de Duminică, Dinamo a jucat în „Regie”. Redactorul de serviciu, „capul limpede”, nu a avut nicio obiecţie, probabil că nu a observat şi aşa a şi apărut.

A doua zi dimineaţa, pe la 8 şi jumătate, sună telefonul şi secretara ziarului mă pofteşte, cu o voce severă, la Tovarăşul Prim. Ştiam că o făcusem de oaie, aşa că, spăsit, am plecat spre săpuneală.

Am intrat în biroul lui Pacoste care m-a primit cu o voce iritată şi tunătoare:

„- Cum îţi permiţi, tovarăşe Tolcea, să ironizezi instituţiile statului nostru comunist, cum ar fi Ministerul de Interne?”, a urlat, foarte teatral la mine Pacoste.

Eu mă fâstâcisem, nu ştim ce să spun, am bâiguit că nu ştiu despre ce este vorba. Pacoste mi-a strigat, din nou teatral, dar, atenţie, cu o mimică ce trăda simpatie că Dinamo, ca echipă a Ministerului de Interne, nu poate juca în regie.

În timp ce urla, îmi făcea semne că sunt microfoane în biroul lui. Atunci mi-am dat seama că el se bucura enorm de titlul cu pricina. Am spus că au căzut ghilimelele în cadrul procesului de tipărire. A fost bucuros de explicaţie şi mi-a spus să plec. Când am ajuns în secretariat, secretara mi-a spus să îl aştept fiindcă toarăşul prim mai are să îmi spună ceva. A venit, m-a luat după umeri şi m-a condus în hol, lângă o fereastră unde mi-a şoptit, total nepartinic: „I-ai f…! Nu au ce să îţi facă. Nu vrei o repartiţie de televizor color?” (Ca să înţelegeţi mizeria de atunci, televizoarele color să puteau cumpăra doar pe repartiţie de la PCR.)

Nu am luat repartiţie de la Pacoste, dar un an-doi mai târziu, în 1987, cronica mea la celebrul meci Poli-Dinamo 2-1 nu numai că nu a fost cenzurată de el, ci a fost făcută mult mai agresivă! Asta după ce i-a spus redactorului-şef, Teodor Bulza, că nu el va scrie cronica, ci eu!

Despre asta, poate altădată.

P.S. Doresc să subliniez că rândurile de mai sus nu au absolut nicio legătură cu activitatea politică a lui Cornel Pacoste şi nici nu doresc să fie un „pansament” de imagine.

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Marcel Tolcea

Marcel Tolcea
Profesor universitar, scriitor, jurnalist. Membru fondator al Societății Timișoara, director fondator al publicațiilor „Sport”, „Sport Vest”, „Fotbal Vest”, „DeWest”. A publicat cărți de poezie, de critică literară, simbolism, comunicare și jurnalism. Rubrici în/la revista „Orizont”, Radio Analog, Radio Campus, Plai cu Boi, TVR Timișoara, Radio Timișoara ș.a. Pagina de blog: La Tolce Vita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 − unu =