De ce şahul?

O nouă rubrică, permanentă, la finele ei cu câte o problemă spre rezolvare. Aşteptăm răspunsurile pe adresa [email protected]. Aşadar „De ce şahul?”

De-a lungul istoriei mari conducători ai lumii au asemănat bǎtǎliile cu partide de şah. Şi pe bunǎ dreptate, fiindcă majoritatea elementelor din şah se aplicǎ într-o luptǎ. Putem vorbi de tactică – atacuri neaşteptate, învǎluiri, retrageri strategice şi contraatacuri în centru sau pe flancuri, gambituri – sacrificii menite să creeze avantaje ulterioare, contraofensive, sau să evite dezastrul etc.; strategie – cu lovituri în punctele slabe, întărirea centrului, manevre menite să slăbească rezistenţa adversarului, să-l deruteze şi eventual sǎ-l facǎ sǎ greşeascǎ, cucerirea de poziţii avantajoase şi limitarea mişcǎrilor adversarului; putere de anticipaţie – prevederea planurilor şi loviturilor adversarului şi contracararea şi dejucarea lor.

Cum poţi utiliza toate aceste elemente ? Extrem de simplu! Nu îţi trebuie decât inteligenţă, intuiţie, calm, curaj, luciditate şi mai ales foarte multe cunoştinţe. Sigur cặ s-ar mai putea face destule analogii, dovedind valabilitatea comparaţiei. Eu aş extinde asimilarea bặtặliei cu o partidă de şah: pânặ la urmặ, viaţa prin complexitatea ei, e o competiţie plinặ de bặtặlii, în care vrând-nevrând joci multe partide de şah uneori confruntându-te cu propriile slặbiciuni. De altfel cu mulţi ani în urma am avut o rubricặ intitulatặ „viaţa ca o tablă de şah”.

Azi, valenţele educative ale şahului sunt recunoscute unanim iar Comunitatea Europeanặ a recomandat introducerea şahului în şcoalặ ca materie obligatorie. Sper ca prin rubrica deschisặ azi, sặ reuşesc şi eu sặ stârnesc interesul cititorilor pentru şah.

Octavian Paler spunea odatǎ cǎ „şahul e un joc foarte frumos, pǎcat cǎ viaţa e prea scurtǎ şi nu poţi sǎ-l joci mai mult”. Mi-aş permite sǎ-l parafrazez şi sǎ spun cǎ deşi viaţa e scurtǎ, ar fi pǎcat sǎ nu îi consacri puţin timp şahului.

Ėchecs sans ėchecs

Recent s-a încheiat la Aix Les Bains (Franţa), Campionatul European Masculin individual.

În primul rand, câteva cuvinte despre locul desfặşurặrii. Un orặşel extrem de cochet, situat între munţi – Alpii Savoiei (panặ la 1900 metri altitudine) şi pe marginea unui lac senzaţional, Bourget, cu o lungime de 18 km cu o lăţime medie de 4,5 km şi adanc în medie de 82 metri(!), plin de peşte. Pe maluri, castele din secolele XI-XIII şi o impresionantặ rezervaţie de castori europeni.

În plus, nişte bặi termale renumite în Europa şi evident cu un flux turistic impresionant.

Un orặşel fặrặ blocuri, cu vile elegante dar nu uriaşe, cu mesteceni nenumặraţi şi grặdini şi parcuri splendide şi nu în ultimul rând cu un casino monumental. Oamenii amabili, surâzặtori, niciodatặ încrâncenaţi, restaurante la tot pasul, unde gặseşti tot soiuri de delicioase mâncặruri franţuzeşti la preţuri modice, salate uriaşe şi gustoase şi nu în ultimul rand renumite soiuri de vinuri. Femeile excelent aranjate şi îmbrặcate (doar suntem în ţara modei ), colegiile moderne, dotate cu terenuri senzaţionale de tenis şi fotbal (de invidiat de echipele din prima noastrặ divizie), şoferii disciplinaţi şi amabili, câini majoritatea de talie micặ, cerşetorii inexistenţi, casele scumpe, drumurile impecabile, iar varietatea de alimente, bặuturi, cosmetice şi haine, imensặ. În weekend toate localurile sunt pline dar veselia nu degenereazặ în beţie, ca în Marea Britanie. Televiziunile abundặ în programe cu tentặ culturalặ, iar manelele lipsesc.

Dar sặ revenim la concurs…  Au luat parte 400 de jucặtori, 150 mari maeştri. O mare parte provin din ţặrile fostei Uniuni Sovietice, unde şahul rặmâne un sport foarte iubit. Mulţi tineri, tobặ de cunoştinte şahiste (exclusiv), mulţi nu cu mare înţelegere, dar ambiţioşi şi încrezặtori în forţele proprii.

De la noi au participat marii maeştri Constantin Lupulescu, Mircea Pârligras, Alin Berescu, juniorul Robin Dragomirescu (toţi la AEM-LUXTEN ), Marius Manolache şi juniorii Petrişor, Stanciu şi Doroş, toţi de la Medicina Timişoara. Dupặ cum vedeţi, numai cluburile timişorene s-au strặduit sặ-şi trimitặ jucặtorii. Au mai participat pe cont propriu Dieter Nisipeanu, Alexandru Manea şi…

Cel mai bine a jucat Mircea Pârligras, care tot timpul a fost la primele 10 mese, şi a câştigat o partidặ de senzaţie la campionul european de anul trecut dar o înfrângere în ultima rundặ, pe fondul unei oboseli evidente, l-a privat de un un loc excelent. Oricum, în ciuda unui sistem de departajare aberant, va juca sigur la Cupa Mondialặ!

Campionul naţional Costantin Lupulescu a dovedit încặ o datặ talentul sặu de tactician înnặscut. Dupặ un parcurs bun, a ratat câştigul cu Judith Polgar, a refuzat repetarea mutặrilor şi a pierdut partida. În runda urmặtoare, a zecea, pentru a se califica, trebuia sặ câştige împotriva lui Vermediuc şi a fặcut-o de o manierặ entuziasmantặ. Am ales aceastặ partidặ pentru dumneavoastrặ ca un exemplu de curaj şi inventivitate…

1. e4 c5 2. Nf3 d6 3. d4 cxd4 4. Nxd4 Nf6 5. f3 e5 6. Nb3 a5 7. Bb5+ Bd7 8.

Bxd7+ Nbxd7 9. c4 b5 10. cxb5 a4 11. N3d2 d5 12. exd5 Bc5 13. Nc3 O-O 14. Nxa4

Ba7 15. Nc4 e4 16. f4 e3 17. b3 Re8 18. Qe2 Nxd5 19. O-O Qf6 20. Bb2 Nxf4 21.

Qf3 e2+ 22. b6 exf1=Q+ 23. Rxf1 Ne2+ 24. Qxe2 Qxb6+ 25. Naxb6 Rxe2 26. Bd4 Nxb6     0-1

Vladik Nevednichi, dupặ un început ezitant, a câştigat 4 partide la rând, intrând în cặrţile calificặrii, dar pe fondul oboselii a clacat în ultimele 2 partide. Poate mulţi se întreabặ de unde obosealặ la 11 runde? Ei bine, la un asemenea campionat puternic, cu pregặtiri minuţioase la fiecare rundặ, cu partide tensionate, emoţii , dezamăgiri, oboseala e inerentặ.

Un cuvânt de laudặ pentru cei 3 juniori, care şi-au îndeplinit normele de maestru internaţional: Dragomirescu, Stanciu şi Doroş, cu o menţiune specialặ pentru Doroş.

Dieter Nisipeanu a jucat extrem de riscant, iar atunci când nu eşti în cea mai bunặ formặ, acest stil duce la dezastru. E adevặrat cặ era calificat din ediţia trecutặ şi motivaţia a fost insuficientặ.

Vladimir Potkin a ieşit campion european, demonstând un joc sigur, tehnic şi elaborat, dar vedeta turneului a fost Judith Polgar, locul 3. De ani de zile Judith se menţine în topul şahului masculin şi prin ingeniozitatea, fantezia, intuiţia şi puterea ei de calcul dặ mereu lovituri dureroase nenumặraţilor misogini. Jucặtorii noştri au demonstrat cặ în ciuda diferenţei de rating faţặ de mulţi alţi mari maeştri, nu sunt cu nimic inferiori.

Acest campionat, cu trei români calificaţi la Cupa Mondialặ, îmi dặ speranţa cặ în curând echipa masculinặ a României va conta în sfârşit  în marile competiţii.

Problema I, din partida Berescu-Daurelle 1-0: albul la mutare câştigă. Încercaţi să gặsiţi soluţia. Trimiteţi răspunsurile, adăugând numele şi vârsta Dumneavoastră pe adresa [email protected]

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− 6 = unu