Doar credința poate asana agresivitatea din societate, reflectată și în sport

Agresiunea suferită joi seară de un fotbalist și totodată antrenor de copii, ceea ce este semnificativ de reamintit în privința victimei Mircea Șchiopu, poartă pe undeva și pecetea societății desensibilizate spre care comunitățile tind din păcate să alunece.

Mircea Șchiopu, victimă a unui atac huliganic

Mircea Șchiopu, victimă a unui atac huliganic pe un teren de fotbal, din partea unui oponent, în cursul jocului Pobeda – Progresul Racovița 2-4, disputat joi 9 aprilie 2015 în etapa a XXIV-a a ligii a patra timișene. Consemnarea incidentului, în știrile rubricilor de actualitate din Sporttim

 

Căci parcă tot mai mulți oameni cad din nefericire în păcatul de a uita că trăiesc printre semeni de-ai lor, în loc să încerce din toată ființa lor să fie mai buni. Atitudini neplăcute pot fi tot mai adesea remarcate de exemplu și în trafic sau chiar și la cozi, punctate de agresivitate verbală și chiar violență fizică, iar sportul nu este deloc imun tarelor vieții cotidene, vizibil tulburată de o neliniște angoasantă.

Care s-a putut cu atât mai lesne și insidios infiltra într-o societate abrutizată și încrâncenată de traumele deceniilor de inginerii sociale.

Incidentul de la un joc de fotbal din Divizia D Timiș este tulburător prin gravitatea sa și n-ar avea cum să nu fie urmat de excluderea pe viață a agresorului din activitatea fotbalistică dar și de descinderi în fața instanțelor.

Altul ar fi fost șirul cuvintelor acestor rânduri dar, dat fiind că este tocmai Vinerea Mare, este binevenită o clipă de reflecție, și dintr-o altă mai largă și esențială perspectivă. E de prisos de reamintit că sportul a fost făurit ca o modalitate de recreere și practicare a activităților fizice cu rol benefic pentru sănătatea corporală și mentală, iar întrecerile între participanți au fost gândite cu scopul ca practicanții să-și dovedească măiestria și să tindă la a deveni cei mai buni, folosind însă mijloace ținând exclusiv de fair-play și buna credință de a atinge un deznodământ favorabil pe căi oneste și în spiritul și litera regulamentului convenit. Căci altfel, te-ai putea oare bucura cu adevărat de un triumf alterat!? Nici pe departe, sau poate doar dacă sufletul ți-e împietrit iar păcatul în sânge…

Iar una este să comiți un fault neintenționat, infracțiuni care ajung să fie inevitabile în arena sportivă, și alta este să te năpustești asupra unui semen de-al tău, în cursul unei dispute competiționale, dar pe când protagoniștii nu sunt implicați în cursul fazei, ”la minge”.

Cât de deplorabil se poate afunda condiția umană o dovedește și violența absolut lipsită de căpătâi și discernământ a agresorului lui Mircea Șchiopu, fără a mai pune la socoteală că s-a derulat tocmai în Joia Mare, într-o săptămână sfântă. Pentru așa ceva se aliniază niște amatori de sport la mijlocul terenului!?! Rațiunea, omenia, cumpătarea, chibzuința și multe altele, căci despre sportivitate și fair-play nici nu mai are rost să amintim, au fost spulberate de atitudinea reprobabilă a atacatorului.

Însă această agresiune deplorabilă nu poate fi complet disociată de tenta tot mai agresivă ce s-a insinuat implacabil și cu malițiozitate în viața publică, ceea ce ar putea da de gândit. Subiect de meditație și de căutare în adâncul sufletului a resorturilor lăuntrice ținând de sensibilitate, bun simț și rațiune. Să chibzuim la ce-a mai rămas din oameni. Căci altfel… Până unde!?

Iar acum este și momentul ideal, conferit de Sfintele Sărbători de Paști. Este un prielnic răgaz de rugăciune în fața rătăcirii umane, pentru lipsa de credință și slăbiciunile ce nasc asemenea brutalități între oameni. Care au uitat parcă sensul existențial al acestei pasagere treceri pe pământ. Căci mari slăbiciuni dau tonul tuturor ieșirilor grabnice și tăioase având drept țintă atingerea scopurilor cu orice preț, indiferent de suferința indusă în jur, la o adică prin forță sau subterfugiu.

În cazul antrenorului de copii și juniori Mircea Șchiopu, medaliat anul trecut la nivel național în întrecerile Federației Române de Fotbal la nivel juvenil, rănile fizice i se vor vindeca iar cu traumele psihice va rămâne, însă ce-i de făcut cu sufletul agresorului!? Dumnezeu să-l apere, căci nu are habar ce face, și de-ar fi măcar unicul. Sunt însă din nefericire tot mai mulți semeni încărcați de incredibile energii latente negative.

Indubitabil și tot mai limpede de detectat pentru cei care au ochi să vadă și simțurile vii și ascuțite, că omenirea este posedată și manipulată în toată fibra sa sub un covârșitor văl perfid și tacit răspândit la scară globală de un cult satanic erodând identitatea umană printr-o îndoctrinare ocultă, iar răbufnirile pentru nimic ale tot mai multor semeni certifică la rândul lor această inducere subtilă și pe diverse căi a violenței ca normă în vremurile pe care le trăim, dezumanizante, precum și iminentul pericol ce paște comunitățile în cazul rătăcirii credinței și dragostei necondiționate față de aproapele tău.

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ noua = 17