După 35 de ani…

Aseară la ora 19 am fost în Piaţa Operei să protestez pentru Poli, pentru Timişoara… Mi-am amintit aseară că exact acum 63 de ani am fost prezent în aceeaşi piaţă şi am sărbătorit atunci intrarea echipei în Divizia A, după barajul de la Bucureşti. Atunci am fost cam 300-500 de timişoreni care am aşteptat echipa la gară şi am venit încolonaţi până în Piaţa Operei iar bucuria a fost imensă, pentru că promovam din <B> în <A>, iar acum eram de zece ori mai mulţi, dar eram trişti şi revoltaţi, pentru că retrogradam, din Liga 1. Şi asta s-a întâmplat, paradoxal, după ce cu zece zile înainte echipa a fost la un singur pas de a obţine primul titlu de campioană naţională a României! Totuşi, cum de s-a întâmplat aşa ceva!? Simplu. Aşa au dorit domnii de la Bucureşti, adică „miticii”.

Bine, bine, dar ce-au de-a face toate aceste aspecte la o rubrică de… automobilism!?Subsemnatul, acum exact 35 de ani, am fost căpitanul echipei de automobilism ITA Timiş, care a câştigat titlul de campioană naţională pe echipe. Şi cum domnii de la Bucureşti, de-acum 35 de ani, gândeau la fel ca domnii de la Bucureşti din zilele noastre, adică să n-audă de timişoreni, au început să pună tot felul de presiuni pe noi, ajungând până acolo că ne-au furat titlul de campioană naţională pe echipe, în anul 1978.

În acel an eram foarte hotărâţi să recâştigăm titlul de campioană pe echipe, cucerit în ´76, pe care-l pierdusem la mustaţă în 1977. La Raliul Zăpezii, prima etapă, am obţinut locurile unu şi doi la general, prin echipajele Nistor – Ţiţ şi Berenyi – Toth, şi totuşi nu am luat locul I pe echipe pentru că Federaţia n-a vrut pur şi simplu acest lucru. Cu toate aceste şicane, am ajuns la mijlocul campionatului să fim virtuali campioni pe echipe. Urma Raliul Dunării, care era cea mai importantă etapă a campionatului şi era cotată în acel an cu coeficientul 3, cel mai mare din ţara noastră. La acel raliu, echipa ITA Timiş a abandonat iar echipa Uzinei Dacia s-a clasat pe locul I. Cu tot acest eşec, echipa noastră rămânea totuşi pe locul I şi era virtual campioană naţională.

Văzând că nu au cum să ne stopeze în cursa pentru titlu, domnii bucureşteni – „mitici” – au recurs la o manevră atât de mârşavă… Au schimbat în mijlocul anului coeficientul Raliului Dunării din 3 în 5. Menţionăm că în Campionatul European cel mai mare coeficient al unui raliu era patru. Deci coeficientul de cinci nici nu exista în Europa! Dar ce conta acest aspect pentru nişte domni care doreau să ne fure titlul! Sunt sigur că dacă aveau nevoie de un coeficient mai mare, îl făceau chiar de 6. Sau 7. Domnii aceia n-aveau nici un fel de scrupule, aidoma celor din zilele noastre, la foot-ball.

Aseară, subsemnatul şi-a vărsat năduful şi pentru nedreptăţile de la automobilism şi am să fiu prezent la orice manifestaţie de acest gen, pentru a combate tentativele de călcare în picioare a spiritului Timişoarei.

Cu această ocazie îi rog pe foştii mei coechipieri de la ITA Timiş, Grigore Berenyi, Romulus Colesnic, Virgil Bălaş, Constantin Bercea, Lucian Drăgulescu, Cezar Ghiţulescu, Ivan Rosenthal, Ioan Şelariu şi în special pe domnul inginer Ivan Heigl respectiv pe toţi cei care au fost pe lângă echipă, să mă contacteze, pentru că intenţionez să organizez o întâlnire în luna septembrie, la Timişoara, cu ocazia împlinirii a 35 de ani de la obţinerea primului titlu de campioană naţională de automobilism pentru Municipiul nostru. Vă rog să mă contactaţi la 0256.465271 (fix), 0788.166320, 0752.075026 (mobil), [email protected] sau pe Grig Zoiade la mobil 0722.625.216 sau 0755.142.177.

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Cornel Ţiţ

Cornel Ţiţ
Cornel Ţiţ (1934-2014), născut în 4 iunie 1934 la Arad, decedat în 7 noiembrie 2014 la Timişoara. Maestru al Sportului, titlu decernat în anul 2012. Din copilărie timişorean, a activat aproape patru decenii în automobilism, din care 25 de ani ca pilot, navigator şi antrenor iar alţi 12 ca arbitru, răstimp în care a cucerit 6 titluri de campion naţional de raliuri şi cel de campion balcanic cu lotul naţional, în anul 1977, devenind ulterior antrenor al acestuia, în 1981. De profesie economist, absolvent în 1956 al A.S.E. Bucureşti, şi activând vreme de trei decenii la Consiliul Judeţean Timiş, actualul arbitru internaţional şi membru în Comisia Centrală a Arbitrilor are în palmares şi locul I la grupă şi clasă şi locul 5 în ierarhia generală a Raliului Dunării, etapă în Campionatul European. Seniorul automobilismului timişorean s-a dedicat şi instruirii vreme de 14 ani a aproape o mie de viitori conducători auto la categoria B, fiind patron al şcolii de şoferi amatori Rallye Club, în ultima vreme editând volumul al III-lea al "Anuarului Automobilismului Sportiv din România 1968-2004", al cărui autor este, completându-l cu anii 2005-2009. Regăsindu-se între specialiştii care întocmesc Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România, ediţia a II-a, fostul pilot de raliuri a fost declarat împreună cu braşoveanul Florin Vlad arbitrul anului 2009 în România, în cadrul Galei Campionilor de Automobilism, de la Sinaia, în 4 decembrie 2009, ocazie cu care Federaţia Română de Automobilism Sportiv i-a decernat o plachetă de excelenţă pentru întreaga activitate în arbitraj. Editorialist colaborator al Sporttim, în care a găzduit "Cai Putere": arhiva sa, pe pagina autorului.

Un răspuns la După 35 de ani…

  1. doru taranu spune:

    ma bucur foarte mult pentru aceasta initiativasi ca nu au fost uitati Domnul HEIG si Her COLESNiK initiatori a multor sucese . Cu stima Doru Taranu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ noua = 15