Ovidiu Forai

Ovidiu Forai
Ce generaţie sunt: Născut la 15 aprilie 1969, în Timişoara (fiu al luptătorului cu acelaşi nume, multiplu campion al României şi participant la JO 1952 - Helsinki). Ce am studiat: Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara (1988-1993) și, mai nou, Istoria, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Marea calitate a unui inginer, m-a învăţat un profesor, e să ştie unde să caute. Prinde bine și la istorie, și la sport!  Ce treabă am în presă: Colaborator la Radio Timişoara (1991, am intrat prin concurs!), apoi, din acelaşi an, colaborator la cotidianul „Timişoara”. Şef al secţiei Sport la „Timişoara” între 1993-1998, redactor la săptămânalul „Focus Vest” (1999-2001), apoi colaborator până în prezent; redactor-şef şi redactor-şef adjunct la cotidianul „Ziua de Vest” (2002-2004). Aşadar, peste 20 de ani de dat cu plăivazu’ şi tastele. Cu ce mă laud: „Jde” mii de articole, desigur, toate bune şi foarte bune, pe bune (); în plus, iniţiator şi realizator al proiectului „Cel mai bun fotbalist din Estul Europei” (1996-2004), titulatură aflată pe site-urile oficiale ale sportivilor laureaţi. Daţi pe Google „Shevchenko” şi „Focus Vest” şi o să găsiţi premiile noastre! Ce mai fac pe lângă presă: Din 2005, lucrez ca inginer în cadrul concernului german Continental (din 2009, sunt inginer de calitate la Contitech Romania SRL). Şi chiar îmi place ce fac... Ce cărţi am scris: Povestiri din mondo-sport, Timişoara, Editura Helicon, 1999; Croazieră pe planeta Fotbal, Timişoara, istorie şi analiză, Editura Eurostampa, 2002; Viaţa ca o tablă de şah, reportaje, Editura Brumar, 2008; Un castel cu vinuri vechi, portrete, memorialistică, Timișoara, Editura Brumar, 2009; ultima, și sper că nu cea din urmă: Biserica Sfântul Gheorghe, prima Catedrală a Timișoarei - monografie istorică, Timișoara, Editura Ariergarda, 2015.

Fabrica de himere

Anumite personaje se nasc, apar și se dezvoltă în spațiul mediatic într-un mod eminamente ciudat. Practic, nimeni nu știe care este fundamentul, suportul așa-zisei celebrități de care se bucură mult prea multe dintre pseudo-vedetele care abundă pe micile ecrane, pe monitoare sau în presa scrisă. Desigur, există, și trebuie folosit energic, instrumentul numit telecomandă, așa cum, pe calculator, nimeni nu ne obligă să dăm ”dlick” pe știrea ”SENZAȚIE! Coana Mița Biciclista a URCAT în copac cu TROTINETA!”. După o vreme, ajungi la concluzia fermă că Mița e celebră exact pentru că a urcat  în copac, a căzut în nas ori a fost prinsă în flagrant cu soțul altei ”Mițe”. Cu alte cuvinte, din motive pentru care un om obișnuit se face de râs sau de rahat, personaje de acest gen ajung vedete și, ceea ce e mai rău, ajuns să se creadă foarte importante. Mass-media are aici o vină primordială. Dorința de rating bate bunul simț fără ezitare. Nimic nou până aici.

Problema se pune oarecum altfel când vine vorba de sport. Aici, personajele sunt cele pe care le știm. Nici prea-prea, nici foarte foarte, oglindă fidelă a societății. Mi se pare hazliu însă când un astfel de personaj, creat în proporție covârșitoare de presă, se întoarce împotriva ”făuritorilor” și îi lovește la mir, la propriu. De pildă, MM Stoica. Dintr-un conducător de club provincial, hărnicuț și mai spălat la vorbă decât vechii dinozauri, s-a transformat într-un arogant desăvârșit, țățos, care nu pregetă să-și bage și să-și scoată în oricine are altă părere decât el. Câinele de cauciuc al patronului scoate colții de la cutiuță de câte ori e nevoie să pună la punct presa recalcitrantă. Agresiunea cameramanului și a reporteriței de la ProTV este doar vârful unui aisberg la care inclusiv trustul Pro a trudit din greu. În momentul în care dai apă la moară unor indivizi auxiliari fenomenului sportiv, când creditezi cu competență și importanță astfel de specimene, se produce o dublă greșeală: privezi publicul de lucruri cu adevărat importante și 2) umfli nejustificat ipochimenul și-l faci să se creadă buricul pământului. Din exterior, e haios. Presa creează un ”vip” și îl umflă la greu, până vipu’ se face mare și îi dă ”na, na”. Răsplata? Și mai mult aer suflat în vipuleț, ș.a.m.d., când soluția ar fi simplă și la îndemână: ignore! Ei, dar cine va fi sunat după aceea, umil, ”domnu’ Stoica, bună seara, sunteți în direct, vă rugăm…”.

Două alte exemple: 1) După Poli-Dinamo, pe cine a sunat realizatorul emisiunii ”de după” meci? Pe Dembrovschi? Pe Roti? Pe Jackie Ionescu? Vreun fost fotbalist sau antrenor dinamovist? Aș! Pe fostul patron al timișorenilor, Marian Iancu! Despre valoarea comentariilor sale, chiar nu are rost sa vorbesc…

2) După agresarea jurnaliștilor Pro, un ziarist (fost) timișorean, pe care îl stimez și îl apreciez, explică în spațiul virtual vina lui MM, respectiv nevinovăția colegilor lui. Toate bune, argumente solide, dar titlul, vai, trădează trendul trustului: ”PREMEDITARE! Mesajul lui Mihai Stoica…” etc.

Da, e senzațional… Fabrica de himere duduie în continuare.

Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


noua × 3 =