Încă o premieră pentru Timișoara?

Promotorul de culturism Florin Teodorescu este un om neliniștit. Nu o spun eu, o spun faptele sale, înșirate de-a lungul anilor. Numeroase competiții organizate la Timișoara și Lugoj, inclusiv două Grand Prix-uri ale României și un Campionat European, o pleiadă de vedete invitate în demonstrații, o bibliotecă sportivă unicat, precum și proiecte – aș putea să le spun – urbanistice. Aici intră deja celebra ”Fântână a Culturiștilor”, cunoscută deja de toți timișorenii, amplasată în fața sălii ”Constantin Jude”. Municipalitatea a amenajat vechea și părăginita fântână, iar Teodorescu a finanțat cele șase statui de culturiști în mărime naturală, care se rotesc. A rezultat un ansamblu arhitectonic reușit, iar cea mai bună dovadă este numărul mare de persoane care vin și se fotografiază aici, în fața marelui Arnold sau a lui Eugene Sandow, părintele culturismului. Fântâna a apărut inclusiv în mari reviste internaționale de culturism, devenind astfel un vehicul de imagine al orașului.

Dar, cum spuneam, Teodorescu este un om neliniștit. Faptul că numai una din fântâni arată așa cum trebuie, faptul că există un grup statuar numai pe o latură a sălii, l-a deranjat la ochi atât de tare, încât a depus la Primărie o cerere pentru echilibrarea peisajului. În aceleași condiții, municipalitatea să reabiliteze fântâna, iar el să vină cu statuile, de această dată ale unor mari sportivi care s-au născut ori s-au afirmat la Timișoara. Statui de sportivi, vă dați seama? Dintr-o dată, Timișoara, care stă foarte prost la acest capitol (exclud busturile din Parcul Central, eu înțeleg altceva prin statuie…), s-ar putea lăuda, aș zice, cu 12 statui în mărime naturală cu mari sportivi, așezate în fața sălii de resort! Ideea e extraordinară!

La această oră nu știu încă răspunsul Primăriei. Mă încred în înțelepciunea oamenilor care decid, și care știu să aprecieze atât un om care face ceva, cât – mai mult – ideea sa. (Față de oameni mai putem avea antipatii, dar fair-play ar fi să recunoaștem când gândesc bine). Desigur, în ce privește numele sportivilor pot fi opinii pro și contra, dar, la urma urmei, se poate discuta, există loc destul și nimeni nu oprește pe alții să ducă mai departe proiectul cu alte și alte statui. Praga are Podul Carol străjuit cu statui, noi de ce nu am avea o Esplanadă a sportivilor în fața Sălii Olimpia? Nu trebuie să ne limităm în proiecte mici, meschine, atunci când există ideea, voința și, foarte important, posibilitatea! Nu văd un exemplu mai bun pentru tineri, decât nemurirea vizuală a marilor sportivi ai urbei într-un album inedit, care poate face mai utile căutările pe google

Ar fi o premieră, încă una!, a Timișoarei.

 PS1: Florin Teodorescu e unul din cei mai buni prieteni ai mei, dar proiectele lui transced prietenia noastră. Nu trebuie să îi fii prieten ca să le apreciezi!

PS2: Intenționat nu am dat până acum numele sportivilor aleși de el. Nu vreau să le fac reclamă lor, nu au nevoie, ci ideii. Îi amintesc acum; este vorba de înotătorul Johnny Weissmüller (”Tarzan”), născut la Timișoara, cvintuplu campion olimpic (JO 1924, 1928), atleta Iolanda Balaș, de asemeni născută la Timișoara, dublă campioană olimpică (JO 1960, 1964), fotbalistul Vasile Deheleanu, multiplu campion național cu Ripensia, participant la CM 1934, handbalistul Roland Günesch, campion mondial (1970, 1974), medaliat la CM (1967) și JO (1972, 1976), component al grupării Poli Timișoara, poloistul Zoltan Norman, multiplu campion național cu ILSA Timișoara, printre cei mai buni portari europeni ai momentului, participant la JO 1952, luptătorul Ovidiu Forai, multiplu campion național, participant la JO 1952, campion național la haltere, component al clubului CFR Timișoara. Prezența regretatului meu tată pe lista lui Teodorescu este dată de performanțele lui în sportul luptelor (de 5 ori campion al României), nu de prietenia noastră. O eventuală înlocuire a lui cu alt nume de referință nu ar scădea cu nimic susținerea mea pentru acest proiect! Pentru că, așa cum spuneam, importantă e ideea și transpunerea ei în faptă!

Salvează legătura permanentă.

Ovidiu Forai

Ovidiu Forai
Ce generaţie sunt: Născut la 15 aprilie 1969, în Timişoara (fiu al luptătorului cu acelaşi nume, multiplu campion al României şi participant la JO 1952 - Helsinki). Ce am studiat: Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara (1988-1993) și, mai nou, Istoria, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Marea calitate a unui inginer, m-a învăţat un profesor, e să ştie unde să caute. Prinde bine și la istorie, și la sport!  Ce treabă am în presă: Colaborator la Radio Timişoara (1991, am intrat prin concurs!), apoi, din acelaşi an, colaborator la cotidianul „Timişoara”. Şef al secţiei Sport la „Timişoara” între 1993-1998, redactor la săptămânalul „Focus Vest” (1999-2001), apoi colaborator până în prezent; redactor-şef şi redactor-şef adjunct la cotidianul „Ziua de Vest” (2002-2004). Aşadar, peste 20 de ani de dat cu plăivazu’ şi tastele. Cu ce mă laud: „Jde” mii de articole, desigur, toate bune şi foarte bune, pe bune (); în plus, iniţiator şi realizator al proiectului „Cel mai bun fotbalist din Estul Europei” (1996-2004), titulatură aflată pe site-urile oficiale ale sportivilor laureaţi. Daţi pe Google „Shevchenko” şi „Focus Vest” şi o să găsiţi premiile noastre! Ce mai fac pe lângă presă: Din 2005, lucrez ca inginer în cadrul concernului german Continental (din 2009, sunt inginer de calitate la Contitech Romania SRL). Şi chiar îmi place ce fac... Ce cărţi am scris: Povestiri din mondo-sport, Timişoara, Editura Helicon, 1999; Croazieră pe planeta Fotbal, Timişoara, istorie şi analiză, Editura Eurostampa, 2002; Viaţa ca o tablă de şah, reportaje, Editura Brumar, 2008; Un castel cu vinuri vechi, portrete, memorialistică, Timișoara, Editura Brumar, 2009; ultima, și sper că nu cea din urmă: Biserica Sfântul Gheorghe, prima Catedrală a Timișoarei - monografie istorică, Timișoara, Editura Ariergarda, 2015.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


patru − 3 =