Liga 2 și comentatorul TV în negare

S-a spus zilele trecute în cursul transmisiunii televizate a unui meci din Liga 2 că mici au devenit diferențele dintre prestațiile echipelor Ligii 1 și cele ale formațiilor din eșalonul secund, precum și că puține competiții fotbalistice naționale de peste hotare s-ar putea lăuda cu așa ceva, ideea de bază pe care a pedalat cu repetiție respectivul formator de opinie ținând de creșterea nivelului diviziei a doua de la un an la altul. Ca o ironie, fazele de joc difuzate în direct tocmai în cursul spuselor sale nu lăsau senzația că aprecierile cu pricina, cel puțin discutabile, dacă nu chiar interpretabile și controversate, și-ar găsi acoperire în realitatea faptică.  

A mai pomenit foarte pe scurt, tot pe-aceeași temă adusă în discuție, despre o descreștere a Ligii 1, apreciere prin care, în cazul dezvoltării ideii, s-ar fi putut apropia de aspectul cheie al manifestării unei evidente nivelări valorice în jos a structurii competiționale divizionare din fotbalul intern. Acesta din urmă ar putea fi eventual cadrul contextual adecvat în care să se emită aprecieri despre traiectoria calitativă a eșalonului secund de la un sezon la altul.

A survenit o alunecare în bloc a sistemului divizionar autohton, influențată mai degrabă prin tendințele decizionale, de abordare și operare în timp de la nivelul primei ligi, cântărind net mai greu în înrâurirea lucrurilor, iar în funcție de acest parametru de bază, indicând un standard inferior de ansamblu, ar putea fi mai just evaluată curba de nivel urmată de Liga 2 în urma trecerii sale în serie unică. Însă și alte semnalmente pun serios sub semnul întrebării recenta așa-zisă îmbunătățire a diviziei secunde fie și într-o raportare strict la sine, fără a mai ține cont de cadrul general. Semnalmente punctate ceva mai jos.

La cantitatea total nesănătoasă de meciuri televizate în direct de posturi românești, comentariul în sine al jocului a fost târât în derizoriu, declasat dintr-o sferă aparte și coborât la un nivel banal, așa încât nici nu-i de mirare că tare multe pot fi zise în cele 90 de minute de transmisiune. Dar să se abereze chiar într-un asemenea hal încât să se lanseze ideea că puține competiții interne din Europa se pot lăuda cu două prime eșaloane apropiate ca nivel precum cele din România!? 

S-a depășit din păcate stadiul în care comentatorul informează realist și echidistant, respectiv opinează pertinent și substanțial în profunzime, putându-se specula că, dat fiind interesul care poartă fesul, a preluat de la caz la caz prerogativele unui propagandist sub acoperire. În speța de față, cei care dețin drepturile de difuzare ale jocurilor campionatului Ligii 2 sunt fără doar și poate constrânși de necesitatea ambalării cât mai atrăgătoare cu putință a produsului oferit telespectatorilor. S-a creat un interes sistemic comun al principalilor vectori implicați în păstorirea competiției, și anume deținătorii drepturilor TV, forul federal sub egida căruia se desfășoară întrecerea și sponsorii cu vizibilitate generică, interes ce urmărește promovarea printr-o reliefare în termeni pozitivi a produsului de piață Liga 2. Și bravo inițiatorilor că-și laudă ”marfa” și cred în consistența sa valorică și cantitativă, însă cât de mult și pot supralicita fără a risca deservicii la capitolul credibilitate!? 

Trăim niște vremuri în care adevărul, dreptatea, realitățile factuale fără echivoc și alte repere de aceeași natură sunt luate violent la trântă și izbite cu ură, dominantă fiind propaganda direcționată în funcție de un anumit interes de moment sau în perspectivă, iar arena sportivă nu pare a face neapărat opinie separată. Nu mai e gustată zicerea lucrurilor pe șleau, cu discernământ împărțind apele aidoma lamei unui bisturiu, ci este înghițită minciuna convenabilă, pe baza unor clișee osificate în conformismul general acceptat. Ceea ce echivalează însă cu furtul propriei căciuli.  

Iar fenomenul nu este urmărit cu ocazia difuzării meciurilor din Liga 2 de telespectatori care n-au cât de cât habar cu ce se mănâncă, ba din contră, de chibiți avizați. Așa încât de ce s-ar forța insultarea inteligenței publicului din fața micului ecran cu excese de zel în sensul etichetării convenabile a produsului oferit!? Este evident că, din păcate, adevărul și realitatea nu mai au trecere, ducă-se!, dar tocmai prestațiile de pe gazon, prin însăși difuzarea lor, deconspiră anumite aprecieri fără acoperire, fără doar și poate discutabile.  

Ce a oferit de exemplu ca spectacol sportiv recentul tern draw alb Petrolul Ploiești – CS Mioveni? N-am ales drept exemplu tocmai acest meci televizat prin prisma faptului că n-a avut parte de goluri marcate și că a dezamăgit, căci mai pot fi și partide de calitate în absența golurilor, ci pe seama faptului că reprezenta o partidă de referință pe scena Ligii 2, între o aspirantă la promovare prahoveană mult mediatizată și o grupare argeșeană fanion a eșalonului în cauză prin consistența în regim de continuitate etalată ediție de ediție de ani buni. Și ce pot oferi atunci în schimb dueluri din zona inferioară a ierarhiei întrecerii?  

După ce măsurători poate fi detectată creșterea valorică a Ligii 2 dacă niște nou-promovate din Liga 3 s-au instalat relativ rapid dar și lejer în fruntea clasamentului în majoritatea sezoanelor în serie unică de până acum? La mijlocul turului, conform momentului actual din ediția 2019-2020, Juventus București era lider al eșalonului secund în prima campanie în serie unică, din toamna lui 2016, ducând-o la bun sfârșit și promovând direct, însoțit de o altă grupare elevată în același timp din Liga 3, ACS Sepsi OSK. La fel, AFC Hermannstadt prelua pe măsură de nonșalant hățurile în toamna lui 2017, lider după primele zece etape și promovat direct în elită anul trecut, de astă dată nu mai puțin de trei cluburi sosite din divizia a treia ocupând primele 5 poziții, și anume fruntașa Turris-Oltul, SCM Gloria Buzău și Rapid. Iar anul trecut pe vremea asta nou-promovate din Ploiești și Cluj trăgeau la podium, ”Șepcile roșii” chiar ajungând să dispute barajul de promovare în elită. Se repetă așadar anumite tipare, iar fără a știrbi deloc din meritele formațiilor sosite pe rând din Liga 3, dar și fără a subaprecia acest nivel valoric imediat inferior, se pune totuși întrebarea cum este posibil ca dintr-o Liga 2 crescând de la an la an să nu se evidențieze și detașeze în aceeași măsură echipe consacrate deja pe acest palier, acomodate unui anumit nivel competițional apreciat ca fiind pe urmele Ligii 1.   

Iar întrebările pot curge…

Cât de apropiată poate fi într-adevăr Liga 2 de primul eșalon din moment ce fruntașele nou-promovate din divizia secundă în serie unică n-au prea făcut față rigorilor elitei? Juventus București retrograda după numai un sezon petrecut în subsolul Ligii 1, imitată fiind peste un an de Dunărea Călărași, în vreme ce AFC Hermannstadt s-a salvat doar la baraj, tot la capătul primei ediții rulate între cele mai bune 14 cluburi din țară, după ce încheia antepenultima faza play-out. Un singur exemplu contrariu, ACS Sepsi OSK, antepenultima după sezonul regular de debut în Liga 1 iar apoi pe 9 în ierarhia finală după faza play-out, dar este vorba despre un caz cu totul aparte și atipic, în sensul binecunoscutului grad sporit de atenție și grijă pe seama clubului din capitala județului Covasna, susținut și sprijinit, drept dovadă și pasul înainte efectuat în campania 2018-2019, în care a izbutit calificarea în faza play-off a elitei. Vorbind însă despre majoritatea celorlalte exemple, este vorba despre grupări care cu greu au făcut față nivelului primului eșalon, clasările finale pe locurile 14, 13 respectiv 12 spunând multe. Iar dacă într-adevăr primele două eșaloane ar fi într-atât de apropiate valoric, s-ar presupune că fruntașele celui de-al doilea ar trebui să se descurce mai bine în divizia imediat superioară, nu doar să navigheze spre coada clasamentului. De văzut și cum vor naviga în actuala campanie nou-promovatele Academica Clinceni, campioană a Ligii 2 momentan penultima în elită, și Chindia, urcată pe locul 9.

Și cât de puternic poate fi oare într-adevăr un eșalon secund dat ca fiind apropiat valoric Ligii 1 din moment ce nu mai puțin de 4 partide din totalul celor zece programate într-o etapă sunt amânate în bloc? Unde s-a mai pomenit așa ceva, în absența unor circumstanțe excepționale!? Câtă seriozitate și credibilitate poate deține o asemenea competiție? Faptul că unor secund divizionare le lipsește câte un component, junior sau tânăr convocat în selecționatele naționale cu ocazia meciurilor oficiale internaționale din aceste zile, nu poate reprezenta un argument pentru solicitarea de a-și amâna partida din campionat, ci mai degrabă un alibi, o elegantă modalitate de a-și ușura programul competițional, nota bene, înaintea unei săptămâni cu o etapă intermediară. De apreciat grija cluburilor ca juniorii lor ”tricolori” să nu piardă nici un meci din calendarul Ligii 2, dar se poate pune problema și invers, în sensul că grupările ar ”sta” la o adică în câte un jucător, doi. Colectivul sau individul? Și cât de puternice sunt atunci cu adevărat, dacă absența și unui component ar induce necesitatea amânării unei partide!? E de presupus că forța apropiată de cea a elitei în cazul formațiilor secund divizionare e dată și de competitivitatea loturilor de care dispun, numeric și valoric. Sau nu? 

Iar apropo de etapele intermediare, una dintre oricum puținele fiind programată miercuri 16 octombrie, este cu atât mai evidentă modesta competitivitate generală a formațiilor din Liga 2 tocmai în săptămânile cu asemenea runde la mijlocul lor. Echipele abia fac față, ieșind cu greu din chingile celor 3 apariții în circa 7-8 zile, și tocmai datorită scăzutei forțe în profunzimea componențelor. Nici cluburile din Liga 1 nu stau cu mult mai bine la acest capitol, dar diferențele sunt totuși semnificative, pulverizând teoria apropierii valorice a protagonistelor celor două întreceri.

Poate că o exista o oarecare apropiere între codașele Ligii 1 și fruntașele Ligii 2, reliefată prin necesitatea apelării la lovituri de departajare în cazul barajului din iunie 2018, dintre a 12-a clasată în elită, FC Voluntari, și ocupanta poziției a treia în eșalonul secund, Chindia, ilfovenii păstrându-și atunci locul pe prima scenă, așa cum au făcut-o de fapt toate prim-divizionarele ajunse la baraj cu exponente ale diviziei secunde, și ACS Poli în 2017, și AFC Hermannstadt anul acesta, dar diferențele sunt totuși notabile între o oarecare grupare din Liga 1 și o oarecare reprezentantă a Ligii 2.

Diferențe vizibile cu excepțiile care doar întăresc regula și în cazul întâlnirilor directe eliminatorii din Cupa României… De notat câte cluburi din Liga 2 mai rămân anual în cursă odată ce intră în cadru și prim-divizionarele, numărul trupelor din anticamera elitei fiind scăzut spre foarte scăzut.

Multe survin pe seama fondului redus de jucători buni din eșaloanele inferioare, puțini fiind cei valoric calitativi, care pot face cu adevărat diferența în meciuri, ieșind constant în evidență, în regim de continuitate. Iar pe această temă sare în ochi câți fotbaliști mai mult decât mediocri, care nu și-ar fi găsit cel mai probabil locul măcar în loturile unor divizionare ”C” la standardul întrecerilor interne de acum nici 20 de ani, preiau poziții de titulari în garnituri ale unor echipe din Liga 2. Cel mult mediocritatea este eșantionul de bază, și nu tendința comparativă cu nivelul și acesta într-adevăr problematic al Ligii 1.  

Vor argumenta unii subliniind numărul într-adevăr ridicat al convocaților de la cluburi din Liga 2 în selecționata sub 19 ani a României pentru actuala fază I de calificare din preliminariile UEFA Euro 2020, nu mai puțin de 9 din totalul de 20, dar nu echivalează nici pe departe cu un indiciu al valorii tot mai apropiate a grupărilor eșalonului secund de cele din elită. S-a implementat un anumit regulament de utilizare în teren a unor juniori și tineri sub anumite limite de vârstă, iar astfel se conturează și efectele, de la caz la caz, cel al elitei respectiv al Ligii 2, existând însă un paralelism și nu o convergență. Traiectoriile valorice ale respectivelor divizii nu capătă curbe de nivel care să le apropie pe seama acestor criterii. 

N-ar mai fi de pomenit despre anonimatul în care se derulează majoritatea întâlnirilor din Liga 2, cu excepțiile care confirmă regula, conferite de unele cluburi mai ”cu nume”, și care anonimat nu-i însuflețește neapărat pe protagoniștii din teren, oricât de mult ar fi mediatizați prin difuzarea în direct a partidelor. Media generală de spectatori a fost ridicată de dată recentă de formații de exemplu precum Rapid, însă cu câteva flori nu se face primăvară, dezinteresul publicului amator de fotbal survenind din calitatea valorică slabă a majorității întâlnirilor, goliciunea tribunelor fiind exacerbată de numărul inadecvat de mare de meciuri televizate în direct de posturile deținătoare ale drepturilor. De notat și zilele respectiv orele la care ajung uneori să fie transmise partide din Liga 2, pentru a fi detectat deserviciul indirect aplicat de difuzori formațiilor secund-divizionare, și în raport cu cele din Liga 1.

Sau despre scorurile de maidan ce se insinuează între rezultatele etapelor odată ce campionatul avansează spre mijlocul sezonului, când în principiu se acumulează factori relevând subtil slăbiciunile competitoarelor, de exemplu câte un 6-0 sau 7-1, conform etapelor de la mijlocul turului pe actualul parcurs al Ligii 2.

Asta pentru a nu mai pomeni în termeni comparativi reali despre decăderea generală a sistemului divizionar românesc, de exemplu în raport cu întrecerile încă existente în cea de-a doua parte a deceniului trecut, așadar deja în mileniul III. A da timpul și mai mult înapoi ar echivala cu conturarea unor și mai mari diferențe. Iar acesta ar trebui să fie de fapt contextul general în care să fie apreciată valoarea calitativă actuală a Ligii 2, că o fi aceasta cum țin unii să sublinieze, cu tendințe pozitive de apropiere vizavi de nivelul Ligii 1 sau în raport cu propriile repere de la un sezon la altul. Luând spre exemplu cazul ediției 2006-2007, așadar în urmă cu numai 13 ani, 36 erau atunci secund divizionarele împărțite în două serii pe criterii geografice, față de cele 20 din ziua de astăzi, pentru a nu mai aminti despre cele 54 încă de actualitate în anii 90. Semn al drasticei diminuări a fondului de jucători de la un deceniu la altul, dar nu oricum, ci și prin diluare valorică. Și mai puțini, și mai modești. La fel în cazul anticamerei Ligii 2, eșalonul trei, care deținea nu mai puțin de 108 cluburi împărțite în 6 serii în sezonul 2006-2007, numai 80 la ora actuală. Exact un sfert dintre participante s-a evaporat… 

Din contră, toate indiciile pe baza rezultatelor înregistrate de la lansarea Ligii 2 în serie unică tind a semnala o apropiere calitativă a fruntașelor din Liga 3 de rigorile eșalonului secund, din moment ce nou-promovatele din cea de-a treia divizie se pot instala anual spre vârful ierarhiei ligii a doua, fără însă a generaliza în profunzimea acestor competiții, în sensul că nu și-ar avea rostul comparația unei formații oarecare din cel de-al treilea eșalon cu una de nivel mediu din eșalonul secund. La fel, comparațiile lansate în transmisiuni televizate în direct în legătură cu echipele din Liga 1 și Liga 2 nu-și au de fapt rostul, fiind ca nuca-n perete, cu atât mai mult emanația cum că puține competiții naționale din Europa s-ar putea lăuda cu apropierea valorică a primelor două eșaloane, zice-se existentă în România, conform opiniei comentatorului.     

Ar trebui aruncată mai bine o privire peste locurile ocupate de România în ierarhia coeficienților UEFA în cazul participărilor în cupele europene inter-cluburi, pentru a se înțelege mai exact despre ce vorbim. Liga 2 a devenit un produs de piață, supralicitată ca atare, și nimeni nu se opune progresului, dar mass-media ar trebui să se limiteze la menirea de a reliefa cu cât mai mare acuratețe realitatea factuală, fără a se deda la manevre de propagandă cu iz de manipulare. Însă, cum pomeneam, interesul poartă fesul, iar cei cu drepturile de difuzare își laudă marfa ca la piață, fără a mai prea ține cont de evidențe și la urma urmei adevăr. Primează interesul și nu realitatea într-o societate în care albul devine încet și sigur negru, adevărul minciună dar și invers, urâtul frumos iar deviațiile o normalitate. Și nu oamenii de rând au mutat porțile în toate aceste cazuri, ci tocmai influențele mediatice…

Dar poate că unor comentatori TV li se pare la ora actuală cu atât mai slăbită Liga 1 pe fondul descreșterii urmașelor ”ministerialelor” mult ”iubite” și mediatizate, Dinamo și FCSB, deranj prin care ar percepe în altă lumină calibrul primului eșalon. Ar fi pomenit la fel despre decăderea Ligii 1 în cazul în care tandemul din capitală ar fi cochetat cu șefia clasamentului? Cel mai probabil nu, și în acea eventualitate interesul purtând fesul prin a supralicita nivelul valoric, manipulare cu iz de propagandă. 

Un prim eșalon cu adevărat puternic ar fi fost locomotiva care să tragă restul vagoanelor după sine, însă o competiție alterată în timp prin însăși prezența în cadru a fiului unui fost oier cu trecere peste praguri din culise la un nivel înăltuț, nu poate deveni altfel decât după chipul și asemănarea protagoniștilor săi. Într-adevăr, Liga 1 s-a subțiat valoric chiar și în pofida reducerii numerice a cluburilor participante, diminuare prin care s-ar fi dorit concentrarea calitativă a fondului de jucători în numai 14 cluburi, față de 18 în trecut, dar nu se poate nici pe departe lăuda că are o divizie secundă aproape pe măsură. Trebuie păstrate proporțiile. Ar putea fi în schimb jenată Liga 1 de babilonia pe care cu larghețe a îmbrățișat-o LPF, puzderie de jucători străini de o calitate discutabilă, nu că toți cei autohtoni ar rupe gura târgului.     

Ar fi mult mai multe de dezbătut dar ideea rămâne că și comentariul televizat a căzut în derizoriu, târât într-un haos cantitativ total detrimental bunăstării celor vizați, telespectatorii, apucând-o în plus și pe linii cu tentă de propagandă, sfidând implicit evidențele. Ori vizualul implică și imagini, care spun totul… Liga 2 este ceea ce este și ar putea deveni altceva, mai competitivă, însă nici mai repede, nici mai puternică doar prin simple aprecieri în comentarii aducând aminte despre umflarea cifrelor recoltelor cincinale. Unii sunt însă într-o vizibilă negare vizavi de mediocritatea produsului pe care-l promovează prin a-l supralicita și pe alocuri chiar ridica în slăvi.

Una dintre cele mai semnificative lovituri aplicate societății românești în deceniile postdecembriste a ținut și ține de crunta dezinformare de către mass-media a publicului telespectator, cu profunde implicații în timp, greu de detectat la prima vedere și conturând o veritabilă tragedie a conștiințelor. Mereu și dintotdeauna s-a căutat influențarea și manipularea opiniei publice prin intermediul micului ecran, într-un adevărat asalt de cucerire a minții omului, dar tendințele pe aceste linii s-au diversificat și amplificat cu atât mai mult prin incisivi vectori de factură comercial-economică, devenind mai sofisticate și subtile, în ton cu complexitatea în expansiune a tot ceea ce înseamnă traiul în noul mileniu. Haosul informațional este net mai mare iar mesajele informaționale sunt tot mai pline de răstălmăciri, denaturări și în special omisiuni, în funcție de interesele de moment sau generale ale formatorilor de opinie, însă publicul telespectator n-ar trebui să se lase periclitat în a-i fi insultată inteligența, fie și dacă a ales să beneficieze de respectivul serviciu mediatic.

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Mihai Comşulea

Mihai Comşulea
Timișorean născut în ianuarie 1973, fiu de sportiv în orientare turistică. Dus de la vârsta grădiniței la jocurile lui ”Poli”, pe ”1 Mai” și în ”Olimpia”, dar și prin deplasări. Absolvent de ”C.D. Loga” și al Universității ”Politehnica”, promoția 1996, pe când conturam deja 4 ani în presa scrisă sportivă, în ”Sport Vest” și ”Fotbal Vest”, la începuturi despre fotbalul britanic. Experimentat ulterior la fața locului, de la finale pe Wembley până pe cele mai cochete arene. Una dintre cărțile de fotbal, compilate în insulă. Peste ani, colaborări periodice sau punctuale în presa scrisă, națională și internațională, TV și radio. Legitimat din 2005 la gruparea atletică Serpentine RC London, participant activ la numeroase competiții de anduranță și implicat în acțiuni caritabile. Lansator Sporttim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


7 − trei =