Lume, lume, circul se întoarce!

Se mișcă lumea asta ceva de speriat, nu credeți? În timp ce sensibilii și iubitorii de animale umplu Facebook-ul de pisici și cățeluși simpatici, cu citate din Poptămaș în coadă, Putin își arată colții la NATO, iar Dumitru Dragomir, he, he, he, revine în fotbal. De fapt, dacă ne gândim un pic (sau umpik, că se poartă), el nu a plecat niciodată. Orice transfer mai acătării, orice eveniment cât de cât mai zgomotos din fotbalul intern beneficiază – vorba vine – de comentariul pertinent al oracolului din Bălcești. Sărăcie mare de idei la ziariștii și televiziunile din București, nu le mai dau nume, că se știu ei, dacă în loc să pună pe ”copertă”/ în ”prime time” un reportaj despre Nicolae Neagoe, de pildă, medaliat la JO de iarnă din ’68, îl țin tot pe Mitică. Dar cui îi pasă de bob? Uite, ”perechea” lui Neagoe, Ion Panțuru, a murit zilele trecute, uitat de toți. Nu e cool deloc un bronz olimpic la sporturile de iarnă, chit că e singurul din istorie.

Am citit pe portalul ”Gazetei” articolul ”de instalare” a lui Mitică ca președinte de onoare la FC Voluntari. De patru ori apare în text cuvântul ”primar”. Evident, Dragomir vrea să facă echipă tare, are toate frâiele conducerii în mână, se mai gândește dacă îl ține sau nu pe Mulțescu antrenor, dar, în primul rând, dom’ primar trebuie să îi transfere câțiva jucători de valoare. Dom’ primar știe că el vine fără niciun ban (la Voluntari, vezi bine!) că și la Ligă a stat pe semințe atâta amar de ani. Și să mai știe dom’ primar că, cu toată charisma noului președinte, echipa tot poate să pice. Să știe, adică să fie pregătit. A, să nu uit, se va pune accent pe juniori, nenică, tot ce e spumă și cremă în țara asta se va duce la Voluntari! Hagi, teme-te!

M-am distrat un pic (umpik?) citind, dar și scriind cele de mai sus. Dar un rictus e mai potrivit. Cine e primar la Voluntari? Soțul gureșei pesediste Gabriela Vrânceanu Firea, onorabilul UNPR-ist Florentin Pandele, unul dintre cei mai școliți cetățeni ai României. Un erudit, un savant. Omul, fost comandat de vas, între 2000 și 2008 a schimbat trei partide și a făcut două facultăți, două masterate și două doctorate. E drept, dreptul l-a făcut la ”Bioterra”, facultate cu nume de medicament contra răcelii, iar doctoratele le-a obținut la Academia de Poliție și Universitatea Națională de Apărare ”Carol I” dar, orișicât, mai poate să zică Pleșu ceva despre el? Sau Liiceanu? Le dă ”dislike” imediat cu teancul de diplome! Asta e treaba cu comandanții de vas, unii ajung (decât?) șefi de stat, alții învață cu spor și fac școală după școală. Sigur, se pot întreba rău-voitorii, când a avut timp omul să studieze prin arhive, prin biblioteci, să facă atâtea școli înalte, iar pe lângă asta să mai și trudească în scaunul de primar, pe care îl deține de 16 ani. E, uite că a avut! Lângă un astfel de savant, parcă și statura lui Dragomir devine mai aristocratică. Mi-l și închipui aruncând la tomberon tablele și învățând canastă sau bridge. Mda, sigur.

Se mișcă lumea, dar parcă o face uneori în cerc. Înainte făcea legea prim-secretarul, acum o face primarul. Pe ici, pe colea… Fotbalul e o jucărie electorală colorată, dragă edililor români. Mai contează că pe mai toate stadioanele patriei, exceptând meciurile cu Steaua și încă unul sau două, vin o mie-două de inși, din cauza calității mediocre a spectacolului? Primarul-președinte e fericit, el conduce, analizează, decide. Schimbă antrenori, face și tactica dacă e nevoie! E (încă) tartorele, pe ici, pe colea… Fotbalul de partid și primărie rezistă eroic pe baricade, în pofida vântului tăios ce suflă dinspre DNA.

Așa că întoarcerea lui Mitică este exact ce lipsește în peisaj.

Salvează legătura permanentă.

Ovidiu Forai

Ovidiu Forai
Ce generaţie sunt: Născut la 15 aprilie 1969, în Timişoara (fiu al luptătorului cu acelaşi nume, multiplu campion al României şi participant la JO 1952 - Helsinki). Ce am studiat: Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara (1988-1993) și, mai nou, Istoria, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Marea calitate a unui inginer, m-a învăţat un profesor, e să ştie unde să caute. Prinde bine și la istorie, și la sport!  Ce treabă am în presă: Colaborator la Radio Timişoara (1991, am intrat prin concurs!), apoi, din acelaşi an, colaborator la cotidianul „Timişoara”. Şef al secţiei Sport la „Timişoara” între 1993-1998, redactor la săptămânalul „Focus Vest” (1999-2001), apoi colaborator până în prezent; redactor-şef şi redactor-şef adjunct la cotidianul „Ziua de Vest” (2002-2004). Aşadar, peste 20 de ani de dat cu plăivazu’ şi tastele. Cu ce mă laud: „Jde” mii de articole, desigur, toate bune şi foarte bune, pe bune (); în plus, iniţiator şi realizator al proiectului „Cel mai bun fotbalist din Estul Europei” (1996-2004), titulatură aflată pe site-urile oficiale ale sportivilor laureaţi. Daţi pe Google „Shevchenko” şi „Focus Vest” şi o să găsiţi premiile noastre! Ce mai fac pe lângă presă: Din 2005, lucrez ca inginer în cadrul concernului german Continental (din 2009, sunt inginer de calitate la Contitech Romania SRL). Şi chiar îmi place ce fac... Ce cărţi am scris: Povestiri din mondo-sport, Timişoara, Editura Helicon, 1999; Croazieră pe planeta Fotbal, Timişoara, istorie şi analiză, Editura Eurostampa, 2002; Viaţa ca o tablă de şah, reportaje, Editura Brumar, 2008; Un castel cu vinuri vechi, portrete, memorialistică, Timișoara, Editura Brumar, 2009; ultima, și sper că nu cea din urmă: Biserica Sfântul Gheorghe, prima Catedrală a Timișoarei - monografie istorică, Timișoara, Editura Ariergarda, 2015.

Comentariile nu sunt permise.