Mulți sârbi primii în lume, Radu pe 2 de unul singur în ”lumea lui”

Dacă aș fi în locul celor din Ambasada Serbiei la București, aș adăuga un strop de piper diplomației necesare pentru a-l aduce cu picioarele pe pământ dar mai ales în cuget și-n simțiri pe un formator de opinie român la ceas de seară pe micile ecrane din spațiul carpato-danubiano-pontic, care s-a întrecut în mari exagerări și jenante aberații când a șters pe jos cu sârbii în general, etichetându-i în fel și chip, numai jigniri și insulte cu epitete înjositoare.

Serbia U20, campioană mondială la fotbal în 2015 în Noua Zeelandă

Bineînțeles că nici o națiune nu-i perfectă, fiecare cu minusurile și uscăturile sale, însă a generaliza prin luarea în colimator a unui întreg popor, într-o desfrânată incontinență verbală purtându-i în direct pe ”sârbi” în sus și-n jos, ceva de pomină!, relevă un semnificativ grad de ignoranță din partea vorbitorului de unul singur spre miezul nopții.

Și oare cât de neinspirat trebuie să fii pentru a lansa din senin o asemenea ofensivă televizată la încheierea unei zile în care unul dintre celebrii sârbi lideri mondiali la zi tocmai își etalase cu vârf și îndesat supremația la cel mai înalt nivel, de o manieră exemplară!?

Fiecare mai are zilele sale negre, cu rateuri, în care te iau vorbele pe dinainte, dar una este să fii neinspirat, și alta-i să nu fii mai deloc ancorat în realitate, delirând în derivă cu defăimări cât se poate de scandaloase, care nu pot fi justificate prin mărturisirea celui din platoul de emisie că n-a fost niciodată un fan al sârbilor. Nici nu era nevoit să le fie simpatizant, însă nici nu trebuia să se plieze pe nuanțe ale vorbelor cine nu-i cu noi, e împotriva noastră. Iar nici titulatura de pamflet a emisiunii nu este paravan pentru diseminarea unor la urma urmei grosolane răstălmăciri ale evidențelor despre niște vecini, pentru denaturarea imaginii acestora. Indicat ar fi să se uite mai întâi în oglinda noastră spartă, înainte de a arăta cu degetul tocmai înspre un pilduitor exemplu pozitiv din multe puncte de vedere.  

Dar poate că oficialii sârbi în România sunt suficient de chibzuiți pentru a conștientiza că micul ecran ar trebui să fie obiect de decor, natură moartă într-un colț uitat, prăfuit și întunecat al camerei, colț din care cel mai nimerit ar fi să fie debarasat prin aruncarea pe geam, cu tot cu telecomanda aferentă. Cel mai mult rău înveninat care a fost împroșcat și deversat în România înainte și după 1989, ați mințit poporul, cu televizorul!, într-o deșănțată dezinformare, cu un grad de omitere a realităților esențiale și de profunzime tinzând spre procentajul maxim. Canalele TV din România se bat la mare luptă în haită aproape compactă pentru locul 1 la capitolul fake news, pur și simplu nimic altceva.   

Desigur, arena sportivă nu este neapărat reprezentativă în privința realizărilor unui popor, dar poate oferi anumite indicii edificatoare, cu atât mai mult cu cât exemplele relevante de natură pozitivă, cochetând cu superlative la nivel mondial, nu sunt deloc puține la număr în cazul Serbiei, ba din contră, sugerând indubitabile stări de fapt cu perspective spre alte sfere.

Iar ca formator de opinie român nu m-aș aventura deloc să fac praf o națiune vecină în condițiile în care – la cât de mare este de exemplu prețul pus în Carpați pe reușitele sportivilor la Jocurile Olimpice de vară, mult prea mare! – sârbii au fost mult și bine în față în ierarhia finală pe medalii, în ciuda selecției efectuate dintr-un număr net mai mic de locuitori, pe când ”tricolorii” în schimb au șchiopătat vizibil la Rio de Janeiro.

Acest clasament constituie însă doar o părticică din superioritatea directă la zi a vecinilor noștri în arena sportivă, enumerarea fiind dureroasă pentru susținătorii ”tricolorilor”. Se pare așadar că sârbii întreprind ceva așa cum ar trebui, și oricum n-ar merita în niciun caz să fie făcuți praf pe nedrept de la București. O rușine națională pentru români, ceea ce s-a putut spune duminică seară la adresa vecinilor noștri, fără nici cea mai mică justificare, pe fondul neînțelegerii, necunoașterii și ignorării atâtor aspecte, dar pe baza unei argumentații puerile, lipsită de fundament.  

La obiect, mai întâi despre sport, abia apoi despre politică…

În fotbal, sportul rege în România, FK Crvena Zvezda Beograd va continua în primăvara europeană în Champions League, pe când cei din Liga 1 pe Playstation, iar Serbia a jucat la turneul final al Campionatului Mondial din Rusia, în iunie 2018, vizionat de ”tricolori” pe micul ecran. Pentru a nu mai pomeni că sârbii au cucerit titlul mondial al categoriei sub 20 de ani la mijlocul acestui deceniu, depășind Brazilia în finală…

În baschet, doar selecționata Statelor Unite ale Americii a stat între naționala Serbiei și medaliile de aur în finala ultimului turneu al Campionatului Mondial, după ce cu încă o ediție înainte vecinii de la sud-vest urcau până în semifinale, pentru a nu mai pomeni că românii nici măcar nu adulmecă urma calificărilor la asemenea competiții. Ce-i drept, cu fetele, vecinii noștri mai savurau o finală la titlul mondial doar în 1990, cât încă ființa Yugoslavia…

În volei, reprezentativa feminină a Serbiei este campioană mondială, încoronată în toamnă în Japonia, unde se alinia la start în calitate de campioană a Europei. Iar naționala masculină a urcat pe podiumul mondial în deceniul trecut, pentru colectarea medaliilor de bronz în formula Serbia și Muntenegru…

În handbal, cu tot entuziasmul româncelor, selecționata feminină a Serbiei s-a cățărat mai sus de dată mai recentă, jucând finala mondială în 2013, cât despre băieți, vecinii tocmai s-au întors de la turneul final al Campionatului Mondial din Germania și Danemarca…

Și să mai pomenim despre polo pe apă!? Sârbii, campioni mondiali în 2015, medaliați cu bronz la ultima ediție disputată, în 2017. 

Iar dacă tot s-a generalizat la adresa sârbilor dinspre capitala României, ei bine, vecinii noștri s-au clasat pe locul 32 în ierarhia finală pe medalii a ultimei ediții a Jocurilor Olimpice de vară, în Brazilia, unde, chiar dacă au fost devansați de alte delegații din regiune precum ale Ungariei, Croației sau Ucrainei, tot au izbutit un număr dublu de situări pe podium față de ”tricolorii” cu 15 trepte în urmă, 2 x aur / 4 x argint / 2 x bronz, în comparație cu 1-1-2, zestre a delegației COR. România, în general la apă…

Cât despre Novak Djokovic, sârbul a mai lăsat lumea gură cască și duminică, zi în care în schimb un român a aiurat ignorant la modul general despre bunii noștri vecini, pe calapodul politic atât de obsedant fără cap și coadă în spațiul carpatin.

Pe locul 2 într-un concurs de unul singur în ”lumea lui”, formatorul de opinie român a fost foc și pară la adresa sârbilor, cum că cine-ar fi acești neica nimeni, încât să-și permită să-i acorde azil politic în Serbia junelui muntean cu multipla ex-campioană Asesoft agățată în cui. Ei bine, răspunsul vine de la sine la întrebarea sa retorică, și tocmai în contradicție cu desconsiderarea pe care a nutrit-o fățiș la adresa sârbilor. Care și-au manifestat potența și în acest banal caz, tocmai prin a-și permite așa ceva, gen acordarea de azil politic. Subtil semn că incalificabila și indescriptibila mizerie din bătătura carpatină – mioritice rufe murdare duhnind dinspre capitală peste Dunăre – a fost decriptată și deconspirată la Beograd. Pur și simplu Serbia este în stare, așa cum a fost în stare de exemplu să se regenereze încet și sigur după ilegalele și terorizantele bombardamente ”aliate”, inuman asalt nedrept în centrul Europei, asta pe când România nu este în stare de mai nimic, nici măcar în acest caz al fugarului, darmite în situații mai importante și decisive.

Ca de exemplu…

Pe când Serbia încă este un stat suveran și independent, de sine stătător, ținând just și ferm la identitatea și valorile sale naționale, România nu mai deține aceleași caracteristici statale, fiind doar o biată colonie vândută pe nimic și rătăcită între feudele unei uniuni europene pe butuci, uniune ca și insolventă, profund birocratică și monolitic totalitară, nedemocratică și pe cale de colosală dezintegrare în masă. Cu ce-ar fi România mai presus decât Serbia prin prisma apartenenței ”tricolore” la Uniunea Europeană, conform impresiilor rupte de realitate ale vorbitorului din platou!? Ba din contră, spațiul carpatin se poziționează într-un uriaș dezavantaj, ce-i drept greu de detectat la prima vedere, dezavantaj în curând însă cu tente de periculozitate, dat fiind starea deplorabilă a uniunii.

Pe când destoinicii sârbi continuă să repare cu sârg pe urmele deșănțatei invazii aeriene ilegale și neprovocate a ”aliaților”, o netrebnicie fără margini la adresa unei capitale europene și a împrejurimilor sale pașnice, bombardamente cum nu s-au mai declanșat pe continent de pe vremea terorizării Dresdei și Berlinului, neputincioșii români continuă în schimb să caște gura cum printre altele le iese materia lemnoasă din țară la ceas de noapte, dar și cum le intră în schimb utilajele armatelor de ocupație, și nu doar în trecere, ci pentru a prinde rădăcini pe sol străin sub pretexte de tors infantililor, cal troian în blană de lup cu aere de mioară. România cea fără granițe este jefuită 24 de ore din 24, din exterior prin intermediul cozilor de topor trădătoare de țară din interior, căpușe cu numeroase coloraturi nu doar politice.  

Mai mult, pe când sârbii creștin ortodocși au avut coloana vertebrală să-și apere în propria țară ținuturi sfinte de leagăn, în fața pretențiilor total nejustificate ale unor vectori de factură musulmană cu ”spate” internațional de nivel ”aliat”, România vecină cea parcă fără Dumnezeu și lipsită de valori morale și spirituale a ridicat indiferentă din umeri pe seama declanșării terorizantei ofensive ”aliate” din aer asupra Beogradului, ba chiar și mai mult, târâtă fiind în fudula-i prostie servilă spre toate marile axe ale răului, s-a și prostituat cât ai zice pește prin a intra importantă nevoie mare în mult prea sinistra alianță nord-atlantică. O țară pe post de biată cârpă de șters pe jos, de manevră, cu potențial de a fi aruncată într-o bună zi la coș. Și n-ar fi deloc recomandat să ne imaginăm cum ar fi reacționat România dacă un sfânt teritoriu indivizibil de leagăn i s-ar fi smuls sub forța aliată în favoarea unei populații musulmane, dar și cum s-ar fi descurcat ulterior România dacă ar fi fost deșănțat bombardată ilegal de siniștri invadatori terorizanți. Cu care Bucureștiul s-a culcat practic în pat, împotriva oricărei fărâme de omenie și firesc în raport cu bunii vecini de rit creștin ortodox. Adică nu doar că puțin îți pasă de cruda soartă a vecinilor de aceeași credință creștinească, dar te mai și înhăitezi cu nedrepții lor atacatori… 

Ceea ce spune cam totul, exemplu semnificativ și edificator în sensul cumplitului marasm moral în care România s-a afundat fără vlagă și opoziție, pe post de marionetă total lipsită de integritate și caracter, în bătaia vântului.

Dacă România formelor fără fond, cea plină de orgolii și frondă, de aere și închipuiri, de fudulie și ”trompete”, de false impresii și pripite concluzii, de prejudecăți și temeri, de pretenții și complexe de superioritate, de fandoseală și lipsă de realism, de chibzuință după ureche și lipsă de cunoaștere a unor realități factuale marcante și decisive, de infatuare și aroganță a incultului, de pumni în piept și uite cine mi-s eu, de clișee și false valori, de desconsiderare a semenilor și lipsită de înțelegerea tainei lucrurilor, de superficialitate și merge și-așa, de turme ușor de manipulat și ținut în lesa conformismului lacom, de nas pe sus fără temei și derapaje spre necurat, de ”divertisment” și laudă de sine, de egocentrism și răutate, de neobrăzare și lipsă de educație, de nesfârșite vorbe goale și fățarnic interes, așadar dacă România ar fi cât de cât la genunchiul broaștei în ceea ce privește înălțimea valorilor fundamentale cultivate de exemplu de mai micuța vecină Serbia, atunci pe drept românii ar putea ține fruntea sus, mândri că întregesc o națiune de ispravă.

Dar câtă vreme trista realitate carpatină este cu atât mai dureroasă prin prisma spiritului de invidiat al vecinilor noștri de la sud-vest, și Dumnezeu să-i apere și ajute pentru toate cele câte au pătimit pe nedrept în ultimele decenii!, este deplorabil ca măcar și o voce din România să terfelească din senin în asemenea hal o națiune vecină și prietenă. Nu era de-ajuns că destui din afara curburii Carpaților, într-o vădită disonanță cognitivă, s-au tot luat peste ani de vecinii maghiari, percepându-i ca pe un soi de bau-bau!? Iar mai nou și de ruși!? Iar apropo de marea ”grijă” purtată maghiarilor de unii români, ce este însă cel mai interesant în această continuă căutare de inamici ține de paradoxul că destui compatrioți ”n-au absolut nimic”, ba chiar din contră, tocmai cu poate cel mai sinistru ”fiu” al Ungariei ce ne este contemporan, un veritabil pulverizator al vieții așezate și firești a popoarelor lumii, din postura sa de paravan la înaintare al diversioniștilor din umbră… Dar deloc de mirare o asemenea contradicție, la cât de balonată este incapacitatea atâtor români de a înțelege pe ce lume trăiesc. Din poziția capului de fapt mereu plecat, firească în Carpați, ar fi și imposibilă detectarea fidelă a realității înconjurătoare.                   

 

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Mihai Comşulea

Mihai Comşulea
Timișorean născut în ianuarie 1973, fiu de sportiv în orientare turistică. Dus de la vârsta grădiniței la jocurile lui ”Poli”, pe ”1 Mai” și în ”Olimpia”, dar și prin deplasări. Absolvent de ”C.D. Loga” și al Universității ”Politehnica”, promoția 1996, pe când conturam deja 4 ani în presa scrisă sportivă, în ”Sport Vest” și ”Fotbal Vest”, la începuturi despre fotbalul britanic. Experimentat ulterior la fața locului, de la finale pe Wembley până pe cele mai cochete arene. Una dintre cărțile de fotbal, compilate în insulă. Peste ani, colaborări periodice sau punctuale în presa scrisă, națională și internațională, TV și radio. Legitimat din 2005 la gruparea atletică Serpentine RC London, participant activ la numeroase competiții de anduranță și implicat în acțiuni caritabile. Lansator Sporttim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× unu = 2